Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate

Bune practici privind pedagogia bazată pe dovezi

2020-09-04T14:27:24+03:00

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003. Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:

Planul de intervenţie personalizat – instrument util în integrarea elevilor cu C.E.S.

2020-09-04T14:19:13+03:00

Planul de intervenţie personalizat corespunde nevoii de abordare cât mai individualizată a problemelor de învăţare şi identifică modalitatea potrivit căreia fiecare problemă trebuie cunoscută şi tratată individualizat. El este un instrument conceput să răspundă nevoilor personale ale unui copil aflat în dificultate.

Elevii cu cerințe educative speciale întâmpină următoarele tipuri de dificultăți: • dificultăți de învățare la clasă pentru că nu au urmat toate etapele în educație ( nu au parcurs învățământul preșcolar și au intrat în clasa pregătitoare, sunt în situația abandonului școlar sau absenteismului crescut);

Bune practici privind crearea mediilor de învățare inovative

2020-07-21T11:39:51+03:00

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

Criteriile de identificare a bunelor practici

Strategiile educațional-terapeutice

2020-07-21T12:04:15+03:00

Cercetările moderne au demonstrat că randamentul strategiilor de terapie ocupațională este cu atât mai mare cu cât se proiectează mai multe planuri de recuperare aplicabile în exteriorul unor instituții de diverse tipuri ; se preferă preponderent planuri de recuperare aplicabile chiar la domiciliul sau în comunitatea din care face parte subiectul. Selecţionarea şi adaptarea echipamentului reclamă din partea terapeutului un efort substanțial de imaginație, în vederea proiectării unor mijloace şi dispozitive adaptate nevoilor copilului. Evaluarea programelor de terapie ocupaţională este o acțiune necesară pentru a măsura eficienta intervenției procedurilor utilizate de terapeut. Frecvent, sunt folosite două forme de evaluare: evaluarea intermediară şi evaluarea finală. Se urmăresc în principal următoarele aspecte: eficienta planului terapeutic; necesitatea modificării/ameliorării planului de intervenție;identificarea momentului când se poate întrerupe aplicarea planului de intervenție ; analiza rezultatelor procesului terapeutic în ansamblul său. În terapia ocupațională modernă, pentru alegerea condiţiilor de desfăşurare a procesului de intervenţie specialiştii trebuie să tină seama de specificul diagnosticului subiecţilor, caracteristicile spatiului în care se desfășoara activitățile terapeutice, tipul metodelor şi mijloacelor folosite, componenţa echipei de interventie, structura procedurilor de evaluare, natura obiectivelor stabilite şi coerenţa planului de interventie.

Bune practici privind evaluarea care face învățarea vizibilă

2020-07-09T03:35:46+03:00

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

Criteriile de identificare a bunelor practici

TERAPIA OCUPAȚIONALĂ ȘI ROLUL EI ÎN ACTUL EDUCAȚIONAL

2020-07-09T03:32:14+03:00

Terapia ocupaţională are la bază concepţia după care activitatea voluntară sau, altfel spus, ocupaţia cu componentele sale interpersonale şi de mediu, poate fi utilizată eficient pentru împiedicarea apariţiei sau ameliorarea disfuncţiilor organismului uman, contribuind, în acest fel, la creşterea adaptării individului la societate. Mai sintetic, putem spune că terapia ocupaţională se preocupă în primul rând de asigurarea sănătăţii şi funcţionării optime a individului uman în mediul său de existenţă. În acest sens Mosey subliniază ideea după care terapia ocupaţională este preocupată în primul rând „să ajute individul să-şi dezvolte deprinderile adaptative ilustrate în comportamente învăţate, care-i permit să-şi satisfacă nevoile personale şi să răspundă cerinţelor mediului".

Bune practici privind predarea diferențiată și adaptată, pentru o practică incluzivă

2020-05-20T07:45:35+03:00

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

Rolul climatului familial în formarea copilului

2020-05-20T07:37:36+03:00

Familia îndeplineşte un rol important în dezvoltarea personalităţii copilului, prin modul în care încearcă să îl educe şi să îl formeze. Astfel, influenţele familiei determină stima de sine, ajută la conturarea unei imagini de sine a copilului, la dezvoltarea de aptitudini, la interiorizarea de valori şi modele comportamentale.

Ca mediu social, familia reprezintă locul în care copilul este îngrijit, educat, educația în familie precedând-o pe cea instituțională. Copilul, în primii ani de viață, este dependent de părinți, iar aceștia nu trebuie să fie preocupați doar de latura fizică a îngrijirii lui, ci să aibă în vedere educația psiho-socială, corelând posibilitățile fizice cu cele psihice.

MOTIVAȚIA ȘI ÎNVĂȚAREA ȘCOLARĂ

2020-05-04T05:22:09+03:00

Formarea individului de către societate nu se realizează doar din interior, dezvoltarea şi împlinirea lui se realizează printr-o interacţiune activă şi continuă cu mediul înconjurător. În acest proces complex motivaţia constituie mobilul care pune în funcţiune organismul, activitatea acestuia şi o susţine cât este necesar. La baza conduitei omului se afla întotdeauna un ansamblu de stimuli sau mobiluri - trebuinţe, tendinţe, atracţii, interese, aspiraţii, idealuri care susţin din interior realizarea anumitor acţiuni, fapte, atitudini.

Termenul ,,motivaţie’’ îți are originea în verbul latin “movere”, care înseamnă ,,a pune în mișcare”. Motivaţia are rolul de a orienta, susţine şi determina eforturile depuse de elevi în vederea realizării unor scopuri proprii sau a celor fixate de alţii.

Accepţia termenului ,,a fi motivat la învăţătură” exprimă în plan comportamental o stare mobilizatoare şi direcţionată spre atingerea unor scopuri. În acest mod elevul va fi profund implicat în sarcinile de învăţare, va fi orientat spre finalităţi într-o mare măsură conştientizate. El transferă în învăţare, în mod relativ conştient, pe o anumită perioadă de timp, potenţialul cognitiv, stările afective, experienţa de viaţă etc. Optimul motivaţiei implică ridicarea motivaţiei la acel nivel care corespunde posibilităţilor maxime ale elevului. Înregistrarea de succese antrenează în continuare procesul învăţării, acţionând în sens mobilizator asupra activităţii ulterioare a elevului.