O “bună practică” poate fi definită:

Datorită complexităţii tot mai mari a pieţei muncii, este necesar ca elevii să ia decizii realiste în legătură cu viitoarele lor cariere. Alegerea acesteia nu poate fi lăsată la voia întâmplării sau a cererilor de pe piaţa muncii; şomajul şi exercitarea unor munci sub nivelul de calificare atins de o persoană pot fi reduse prin asistarea elevilor în alegerile legate de viitorul lor profesional.

Orientarea profesională este acea activitate în cadrul căreia o persoana este ajutata sa se dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre rolul sau in societate; testarea concepțiilor acesteia si transformarea lor in conformitate cu realitatea înconjurătoare, astfel încât acea persoana sa obțină satisfacții si sa desfășoare o muncă benefică societății.

O “bună practică” poate fi definită:

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

Dreptul la sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale omului.

"Educație pentru sănătate" vine în întâmpinarea nevoilor fundamentale de educație ale oricărui copil, iar formarea unui stil de viața sănătos, dobândirea de repere in orientarea școlara si profesionala, devin condiții esențiale pentru dezvoltarea armonioasa a personalității elevului.

"Educatie pentru sanatate"  urmareste promovarea cunostintelor corecte privind diferite aspecte ale sanatatii si formarea de atitudini si deprinderi indispensabile unui comportament responsabil si sanatos.

Scoala îi învata pe copii cum sa se poarte in  natura si in societate, cum sa se raporteze la ceilalti semeni, cum sa traiasca frumos, demn si sanatos.

Educatia pentru sanatate trebuie sa inceapa la varste mici pentru ca in aceasta etapa se dobandesc obiceiuri care sunt relevante pentru activitatile ulterioare.

O “bună practică” poate fi definită:

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

Dezvoltarea psihomotorie are în vedere mai multe componente a căror evoluție este intercorelata: motricitatea globala, motricitatea fina, schema corporala, lateralitatea,  structuri perceptiv-motrice, structurarea spațiala, orientarea temporala.

Dezvoltarea adecvata a copilului din punct de vedere psihomotric reprezintă o condiție esențială pentru dezvoltarea sa în ansamblu si pentru adaptarea la cerințele programelor școlare.

Premisa învățării, în orice domeniu al cunoașterii, o constituie elaborarea structurii spatio-temporale, cunoașterea schemei corporale proprii şi a partenerului, cunoașterea pozițiilor obiectelor în spațiu, asimilarea conceptelor de direcție şi distanta in raport cu propria persoana, asimilarea noțiunilor temporale uzuale (acum, ieri, azi, mâine).

O “bună practică” poate fi definită:

O “bună practică” poate fi definită: