Autocunoașterea este o componenta de baza a inteligenței noastre emoționale. Ea se dezvolta odată cu vârsta si cu experiențele prin care trecem. Pe măsură ce persoana avansează în vârsta, dobândește o capacitate mai mare si mai acurata de a se cunoaște pe sine. Cu toate ca, niciodată nu vom putea afirma că ne cunoaștem pe noi înșine in totalitate. Cunoașterea de sine nu este un proces care se încheie odată cu adolescenta sau tinerețea, pentru că, așa cum spunea Proust: „Adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă a căuta tărâmuri noi, ci a vedea cu ochi noi.”
Autocunoașterea are o importanță particulară în dezvoltarea personală. Procesul de autocunoaștere este mai semnificativ decât luarea la cunoștință a rezultatelor evaluărilor psiho-diagnostice sau aprecierilor externe, pentru că autocunoaștere înseamnă confruntarea impresiilor despre sine cu cele ale altora și extragerea unei concluzii realiste, punerea în balanță a realizărilor personale, potențialităților, calităților și trăsăturilor individuale de care individul este conștient că le are și le poate pune în valoare.
Pentru ca autocunoașterea să fie obiectivă, individul trebuie să aibă maturitatea psihologică să o facă, să cunoască și să interpreteze corect reperele sau indicatorii definitorii ai personalității, metodele și tehnicile individuale de evaluare, mecanismele de compensare și autostimulare ale unor trăsături insuficient dezvoltate.
Autocunoașterea reprezintă un produs al maturizării și diversificării experiențelor sinelui în contact cu lumea și un proces discontinuu de acumulări, restructurări, adaptări reciproce ale individului la realitatea socială.
Cunoaşterea şi acceptarea de sine sunt variabile esenţiale în funcţionarea şi adaptarea optimă la mediul social, în menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale. Cunoaşterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele prin care trecem. Pe măsura ce persoana avansează în etate, dobândeşte o capacitate mai mare şi acurată de autoreflexie. Cu toate acestea nu putem spune că ajungem vreodată să ne cunoaştem deplin.
Imaginea de sine presupune conştientizarea a „cine sunt eu” şi a „ceea ce pot să fac eu”. Ea influenţează atât percepţia lumii, dar şi a propriilor comportamente. Spre exemplu, un elev care se percepe pe sine ca o persoană interesantă, va percepe lumea din jur şi va acţiona diferit faţă de un alt elev care se vede pe sine drept o persoană anostă.
Cunoaşterea de sine şi formarea imaginii de sine sunt procese complexe ce implică mai multe dimensiuni:
* eul fizic: structurează dezvoltarea, încorporarea şi acceptarea propriei corporalităţi
* eul cognitiv: se referă la modul în care sinele receptează şi structurează conţinuturile informaţionale şi la modul cum operează cu ele
* eul emoţional: include totalitatea sentimentelor şi emoţiilor faţă de sine, lume şi viitor
* eul social: acea dimensiune a personalităţii pe care o expunem lumii; „vitrina persoanei”
* eul spiritual: reflectă valorile şi jaloanele existenţiale ale unei persoane
* eul ideal: este ceea ce ne-am dori să fim
Autocunoașterea se învață, iar școala este principalul loc de realizarea a acestui proces, alături de familie, cercul de prieteni etc. În sfera mesajelor externe de confirmare (sau nu) a capacităților și trăsăturilor proprii, orice persoană include și propriile constatări, ca urmare a activității sale încununate de succes sau eșec.
Procesul autocunoașterii are dinamica sa marcată de subiectivism, reevaluări, corecții, confirmări, re-ierarhizări valorice și se poate concretiza în suport psihologic pentru acțiunea de realizare a unor proiecte cu privire la carieră sau poate rămâne un simplu act de introspecție pasivă.
Autocunoașterea este procesul prin care persoana umană își răspunde la întrebarea „ Cine sunt eu?”, ea conducând la formarea unei reprezentări mentale despre propria persoană (imaginea de sine). Imaginea de sine poate fi divizată ea în 3 componente:
- imaginea de sine fizică
- imaginea de sine psihică
- imaginea de sine socială.
Aceste imagini de sine se modifică în timp, deoarece persoana, o dată cu trecerea timpului, îşi schimbă înfăţişarea, dobândeşte noi abilităţi, noi atitudini, sentimente, valori etc. Şi totuşi, deşi imaginea de sine este într-o continuă transformare, orice om este sigur că este acelaşi cu cel de acum câteva zile sau de acum câţiva ani. Acest fenomen este posibil datorită simţului identităţii eului.Dezvoltarea autocunoaşterii poate fi stimulată prin încercarea de a răspunde cât mai sincer şi mai obiectiv la următoarele întrebări:
- Ce ştiu şi ce pot să fac bine? Răspunsurile formulate ne ajută să ne identificăm cunoştinţele, capacităţile, abilităţile, deprinderile.
- Ce aş dori, ce mi-ar plăcea să fac? Răspunsurile conduc la conştientizarea intereselor, dorinţelor, preferinţelor, aspiraţiilor, idealurilor personale.
- Ce este important pentru mine? Răspunsurile se vor referi la sistemul de valori.
- Cum sunt? Această întrebare se referă la identificarea trăsăturilor de personalitate.
Autocunoașterea și dezvoltarea personală se influențează reciproc. Autocunoașterea contribuie la realizarea dezvoltării personale, iar ultima se referă și la activitățile de cunoaștere de sine. Procesul dezvoltării personale presupune însă și alte demersuri: activități de îmbunătățire a încrederii în sine, de dezvoltare a aptitudinilor și talentelor proprii, de maximizare a propriului potențial, de creștere a calității vieții și de realizare a propriilor aspirații și dorințe. Dezvoltarea personală este deci un proces complex de evoluție si creștere personală care se bazează pe autocunoaștere, pe dezvoltarea unei identități clare și pozitive, descoperirea limitelor si blocajelor, consolidarea încrederii și a stimei de sine, rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice, precum și pe diminuarea sau eliminarea unor simptome. Dezvoltarea personală înseamnă progres în toate aspectele vieții.
Pe baza cunoașterii de sine omul, în dezvoltarea sa, reușește sau nu să-și formeze și interiorizeze imaginea de sine.
Imaginea de sine este totalitatea percepţiilor privind abilitățile, atitudinile și cunoștințele temperamentale personale, o structură de cunoștințe despre sine care determină comportamentul individual, multe informații, (am resurse financiare), a amenințărilor; (de ex: renunț ușor, conflicte în familie, situație financiară precară, boală cronică).
Stima de sine este o dimensiune fundamentală pentru orice ființă umană, indiferent că este copil, adult sau vârstnic, indiferent de cultură, personalitate, interese, abilități, statul social .Aceasta se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de ”buni” ne considerăm, fiind o latură evaluativă și afectivă a imaginii de sine.
Dezvoltarea personală implică o schimbare, trecerea de la un anumit nivel la un nou nivel prin introspecție, cunoașterea si înțelegerea propriilor nevoi, credințe, valori, comportamente, gânduri, sentimente si dorințe, urmată de procesul de acțiune spre schimbarea dorita.
Scopul dezvoltării personale este îmbunătățirea calității vieții personale, optimizarea aspectelor existențiale, sentimentul de plentitudine atât în funcționarea bio-psiho-socială, cât si în plan creativ si spiritual
Dezvoltarea personală include activități și experiențe care au scopul final de a îmbunătăți starea de conștientizare, dezvoltare a talentelor și abilităților personale, îmbunătățirea calității vieții și contribuirea la realizarea aspirațiilor și viselor personale.
Cunoscut și sub denumirea de "self help" sau "evoluție personală", conceptul de dezvoltare personală include și activități formale sau informale pentru a dezvolta în alții roluri precum cel de profesor, ghid, consilier, manager, coach sau mentor.
Dezvoltarea personală” – așa cum îi spune și numele – se referă la o evoluție, la o îmbunătățire personală. Este ceva ce majoritatea dintre noi facem în fiecare zi, fără să ne dăm seama: ne dezvoltăm pe noi înșine.
Definită uneori auto-dezvoltare, dezvoltarea personală se referă la studiul și practica de a-ți îmbunătăți propria viață, mai ales cariera, educația, relațiile, sănătatea, productivitatea și spiritualitatea, prin efortul tău propriu. Este vorba despre strădania permanentă a fiecărui om de a deveni mai bun, de a se autodepăși, de a se perfecționa din ce în ce mai mult. Este un proces continuu de auto-îmbunătățire, care durează toată viața (adică ar fi bine să dureze toată viața).
Dezvoltarea personală este procesul personal și continuu, prin care ne schimbăm în mai bine pe noi înșine, cu fiecare zi. Nu ne-am născut perfecți și nici învățați, putem însă să depunem un efort pentru a dobândi autocunoaștere, abilități și
comportamente noi, pentru ca viața noastră personală și profesională să fie mai împlinită. Bineînțeles că fiecare dintre noi ar trebui să știe cel mai bine ce își dorește de la viață și ce are nevoie pentru ași îndeplini dorințele.
Întrucât scopul final al auto-dezvoltării îl reprezintă obținerea succesului, dezvoltarea personală a devenit oarecum sinonimă cu “știința succesului“. Domeniile cele mai importante ale acestei științe sunt: managementul timpului, stabilirea obiectivelor, identificarea valorilor și a convingerilor, schimbarea obiceiurilor, motivarea, îmbunătățirea cunoașterii de sine, dezvoltarea talentelor, îmbunătățirea sănătății.
Dezvoltarea personală este o știință care ar trebui să fie studiată în toate școlile, încă din clasele primare, datorita importanței covârșitoare pe care acest domeniu o are în obținerea succesului și a fericirii.
Dezvoltarea personală este un proces care are la bază următoarele elemente:
- asumarea responsabilităţii pentru propriul proces de învăţare şi dezvoltare
- auto-evaluare periodică (pentru a verifica eficienţa procesului de învăţare)
- reflecţie (auto-analiză)
- luare de atitudine/măsuri (implementarea unor schimbări care să ducă spre „mai bine”) La ce foloseşte dezvoltarea personală:
- te ajută să îţi dezvolţi competenţe(le), devenind şi/sau rămânând astfel bine cotat în mediul tău profesional - te ajută să determini direcţii viitoare de carieră
- te ajută să ai o viaţă mai „liniştită” (cunoscându-te cât mai bine, ajungi să te consideri sigur pe tine, dar şi pe ceilalţi)
Viaţa fiecărei persoane este alcătuită din mai multe segmente: componenta personală (familia, prietenii, activităţi recreative, dezvoltare personală etc.), profesională, educaţională etc., care se suprapun şi se influenţează reciproc.
Succesul şi satisfacţia într-un anumit segment pot compensa serios neajunsurile întâmpinate în alt domeniu al vieţii. La fel, eşecul şi nemulţumirea față de calitatea unui aspect al vieţii pot afecta funcţionarea altor domenii.
Menţinerea unui echilibru adecvat între diversele componente ale vieţii are o importanţă crucială pentru funcţionarea optimă a omului.
Identitatea personală este o problemă fundamentală a fiinţei umane. Cine sunt eu de fapt, ce mă face special, cum mă văd ceilalţi? - sunt întrebări pe care ni le punem destul de frecvent. O identitate personală bine conturată ne ajută să ne adaptăm eficient la condiţiile vieții.
Dacă nu te cunoști si nu afli cum funcționezi fizic si mental, nu vei ști cu ce pleci la drum în dezvoltarea ta viitoare. Doar daca ști ce îți place să faci, vei putea alege o meserie plina de satisfacții, pe care s-o practici cu pasiune. Cum vei putea să-ți faci planuri de viitor fără să te cunoști foarte bine pe tine, fără să ști pe ce poți să te bazezi la greu, sau pe ce nu poți să te bazezi? Care sunt punctele tale forte și care sunt cele slabe? Unde esti vulnerabil și cedezi la prima problemă care se ivește, la primul soc pe care și-l aplica viața? Daca s-ar întâmpla așa, de unde îți aduni puterea să revii la normal?
Fiecărei etape de viaţă îi corespund o serie de sarcini specifice denumite şi roluri sociale.
În copilărie, rolul nostru este să mâncăm, să mergem la grădiniţă, să salutăm frumos adulţii, să învăţăm, să ne jucăm, să ne ascultăm părinţii etc.
În adolescenţă, începem să ne lărgim din ce în ce mai mult cercul de prieteni, încercăm să câştigăm mai multă independenţă față de părinţi, să ne conturăm interesele profesionale etc.
La începutul vieţii adulte, începem să ne conturăm o carieră care să ne asigure mijloacele necesare supravieţuirii, să ne găsim un partener de viaţă cu care să întemeiem o familie, să ne dezvoltăm şi să menţinem un cerc de prieteni.
Mai târziu, după ce avem o carieră (sau o meserie) cât de cât stabilă şi o familie (sau un cerc de prieteni), vom începe să ne ajutăm noi părinţii şi să apelăm mai rar la ajutorul lor, şi aşa mai departe.
1. Stabilirea scopurilor
Pentru a avea succes este nevoie să aveţi un scop general foarte clar stabilit.
Asiguraţi-vă că toate celelalte scopuri converg spre acest scop general şi îl susţin. Fără un asemenea scop foarte clar definit, este dificil să vă puteţi menţine pe direcţia pe care aţi ales-o şi să vă menţineţi motivaţia de a-l atinge.
2. Identificarea scopurilor de dezvoltare
Fiecare dintre noi avem o serie de scopuri în viaţa. Pentru a ne putea dezvolta personal, este foarte important să cunoaştem care sunt exact aceste scopuri şi să le formulăm foarte clar, pentru a nu pierde din motivaţia care ne va duce la atingerea lor.
Pe de altă, ca să ne putem folosi eficient de ele, aceste scopuri trebuie să fie
realiste, realizabile în timp util, cu un termen limită foarte clar stabilit.
3. Identificarea oportunităţilor legate de dezvoltarea personală
Identificaţi foarte clar oportunităţile care v-ar ajuta în dezvoltarea personală.
Pentru a vă atinge scopurile legate de dezvoltarea personală, încercaţi să identificaţi toate metodele (formale sau informale) care v-ar putea fi de ajutor. În acelaşi timp, identificaţi şi care este stilul specific dumneavoastră, prin care
reuşiţi să achiziţionaţi cel mai eficient informaţii noi (stilul de învăţare).
4. Formularea unui plan de acţiune
După ce ştiţi foarte clar ce vreţi să faceţi şi care sunt scopurile dumneavoastră, va trebui să concepeţi un plan de acţiune, descriind limpede
cum veţi atinge acest scop.
Pe de altă parte, este la fel de important să identificaţi şi factorii care ar putea facilita implementarea planului den acţiune (de exemplu, un prieten bun care să vă încurajeze, în cazul în care aţi fi tentat să renunţaţi).
5. Implementarea planului de acţiune
,,Apucaţi-vă de treabă!!”
6. Monitorizarea rezultatelor
Ţineţi evidenţa rezultatelor pentru a putea compara ceea ce aţi obţinut cu obiectivele cu care aţi pornit. Astfel veţi putea vedea dacă sunteţi pe drumul corect, dacă aţi comis vreo greşeală care trebuie remediată, puteţi monitoriza şi ritmul progresului, ceea ce vă va putea permite să adaptaţi planul de acţiune la condiţiile reale de viaţă.
7. Trecerea în revistă şi evaluarea finală
Dacă aţi obţinut ceea ce v-aţi propus, meritaţi felicitări!
Dacă nu, meritaţi felicitări, fiindcă aţi depus efort şi doriţi să vă îmbunătăţiţi viaţa. În niciun caz nu abandonaţi! – reluaţi procesul, identificaţi unde s-a strecurat o greșeală și continuați.
Daca nu poti accepta ca esti ceea ce esti, va trebui sa te schimbi. Iar aceasta etapa este, de obicei, cea mai grea. Este foarte greu sa schimbi credinte, pareri, atitudini de viața cu care ai trait din copilarie. De aceea, schimbarea vine greu, dar nu este imposibil. Totul depinde de tine.
Autocunoaşterea te ajută să îţi dezvolţi propriul potenţial, să identifici piedicile, dar şi resursele şi posibilităţile de realizare; să poţi obţine starea de congruenţă cu tine însuţi şi cu ceilalţi; să identifici ce este cu adevărat important pentru tine şi pentru ceilalţi; cum să fii în acord cu tine şi cu ceilalţi; să poţi găsi soluţii inovatoare chiar şi în cele mai dificile momente din viaţa personală şi profesională; te învaţă cum să-ţi dezvolţi creativitatea şi spontaneitatea.
Autocunoaşterea se poate îmbunătăţi prin formarea obişnuinţei de a ne observa comportamentele, modalitatea de a interacţiona cu cei din jur, de a acţiona şi de a reacţiona în diferite situaţii. De asemenea este important să ne dezvoltăm capacitatea de a ne conştientiza propriile gânduri, emoţii, sentimente, motivaţii. Nu trebuie să neglijăm importanţa informaţiilor verbale şi nonverbale primite de la cei din jur, şi mai ales importanţa opiniilor persoanelor semnificative pentru noi (prieteni, membrii familiei etc.).
Autodezvoltarea înseamnă să ieși din rutina si din zona de confort,sa faci lunar ceva ce te scoate din monotonie si daca te afli in echilibru, știi deja ca e nevoie de schimbare pentru evoluția ta pe toate planurile și schimbarea aduce cu sine experiențe care susțin evoluția.
Mai mult, autodezvoltare înseamnă să-ți pese de tine, să îți acorzi acel timp de care ai nevoie ( indiferent ca este vorba de a face sport, exerciții de meditație, de a te documenta, a lectura sau a te preocupa de unul sau mai multe hobby-uri.)
Fiecare om are dreptul la fericire si la armonie si, din fericire, nu este un concurs, o competiție, ci este o stare naturala de care mulți au uitat, dar daca acționează au toate șansele sa se bucure tot mai des de momente faine, de oameni si de locuri care îi bucură și-i împlinesc.
Toată cunoașterea de am avea-o, dar n-am ști ce sa facem cu ea, ne-ar fi obstacol în evoluție și in tot ceea ce suntem, de aceea cunoașterea si căutarea tind spre infinit si astfel frumusețea vieții capătă eternitate.
Bibliografie:
Băban, A ., Consiliere Educaţională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere. Cluj- Napoca: SC Psinet SRL, 2003
Lemeni, G., & Miclea, M. (Eds.) , Consiliere şi Orientare – ghid de Educaţie pentru Carieră. Cluj-Napoca Editura ASCR, 2004
Popescu-Neveanu, P., Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978