Planul de intervenţie personalizat corespunde nevoii de abordare cât mai individualizată a problemelor de învăţare şi identifică modalitatea potrivit căreia fiecare problemă trebuie cunoscută şi tratată individualizat. El este un instrument conceput să răspundă nevoilor personale ale unui copil aflat în dificultate.

Elevii cu cerințe educative speciale întâmpină următoarele tipuri de dificultăți: • dificultăți de învățare la clasă pentru că nu au urmat toate etapele în educație ( nu au parcurs învățământul preșcolar și au intrat în clasa pregătitoare, sunt în situația abandonului școlar sau absenteismului crescut);

Citește mai mult: Planul de intervenţie personalizat – instrument util în integrarea elevilor cu C.E.S.

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

Citește mai mult: Bune practici privind crearea mediilor de învățare inovative

        Cercetările moderne au demonstrat că randamentul strategiilor de terapie ocupațională este cu atât mai mare cu cât se proiectează mai multe planuri de recuperare aplicabile în exteriorul unor instituții de diverse tipuri ; se preferă preponderent planuri de recuperare aplicabile chiar la domiciliul sau în comunitatea din care face parte subiectul. Selecţionarea şi adaptarea echipamentului reclamă din partea terapeutului un efort substanțial de imaginație, în vederea proiectării unor mijloace şi dispozitive adaptate nevoilor copilului. Evaluarea programelor de terapie ocupaţională este o acțiune necesară pentru a măsura eficienta intervenției procedurilor utilizate de terapeut. Frecvent, sunt folosite două forme de evaluare: evaluarea intermediară şi evaluarea finală.  Se urmăresc în principal următoarele aspecte: eficienta planului terapeutic; necesitatea modificării/ameliorării planului de intervenție;identificarea momentului când se poate întrerupe aplicarea planului de intervenție ; analiza rezultatelor procesului terapeutic în ansamblul său. În terapia ocupațională modernă, pentru alegerea condiţiilor de desfăşurare a procesului de intervenţie specialiştii trebuie să tină seama de specificul diagnosticului subiecţilor, caracteristicile spatiului în care se desfășoara activitățile terapeutice, tipul metodelor şi mijloacelor folosite, componenţa echipei de interventie, structura procedurilor de evaluare, natura obiectivelor stabilite şi coerenţa planului de interventie.

Citește mai mult: Strategiile educațional-terapeutice

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

Citește mai mult: Bune practici privind evaluarea care face învățarea vizibilă