Titlul

Bune practici în identificarea indicatorilor de creștere a calității procesului educațional în școlile incluzive

Tipul documentului                                                                                                                                                                                                                                                           

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument se adresează în special profesioniștilor și factorilor de decizie din sistemul educațional școlar.

Obiectivul documentului

Document este gândit ca un instrument care să contribuie la îmbunătățirea intervenițiilor educaționale în scopul adresării lor adecvate tuturor copiilor și fiecăruia în parte, în special în mediile defavorizate pe mai multe dimensiuni, ca o măsură de creștere a calității educației oferite prin școală și de prevenire a abandonului școlar.

El sintetizează peste 30 de ani de cercetare și practică pentru a identifica practicile educaționale incluzive la nivelul școlilor generale, care s-au dovedit a genera rezultatele școlare și post-școlare pozitive în cazul elevilor cu cerințe educaționale speciale. Indicatorii rezultați sunt meniți să sprijine inițiativele locale de generare a unor schimbări incluzive la nivelul școlii, spre o viziune proactive într-un sistem educațional pentru toți.

Relevanța locală/ geografică

Un astfel de instrument de bune practici a fost dezvoltat pentru prima oară la Institutul pentru persoanele cu handicap ca parte a proiectului Beyond Access finanțat în 2002-2006 de către Departamentul pentru Educație din SUA, Biroul de programe educaționale speciale. În 2012 documentul a fost revizuit de National Center on Inclusive Education Institute on Disability/ UCEDD University of New Hampshire Durham.

Relevanța acestor bune practici se menține însă pentru toate comunitățile și școlile din sistemul educațional de masă care includ copii cu CES.

Introducere

Educația incluzivă înseamnă educația tuturor copiilor, cu și fără dizabilități, împreună în școlile obișnuite. Este o abordare care ia în considerare caracteristicile, interesele, abilitățile și nevoile de învățare ale tuturor copiilor. Aceste valori sunt incluse în sentimentul de apartenență al comunitate al tuturor elevilor, profesorilor, personalului de sprijin.

Ca urmare, elevii cu dizabilități sunt bineveniți ca membri ai grupului de vârstă în școlile generale/ de cartier. Nu există programe sau camere doar pentru elevii cu dizabilități și aceștia au acces la întreaga gamă de experiențe de învățare oferite elevilor fără dizabilități. Cele 7 categorii și indicatorii acestui instrument sunt destinați să sprijine eforturile locale înspre o reformare incluzivă a școlii.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către familii și profesioniști. De exemplu:

• Inspectorii ar putea folosi acest instrument ca un ghid pentru a dezvolta planurile individuale de dezvoltare profesională ale personalului sau pentru a dezvolta un plan local de dezvoltare a școlilor.
• Profesorii ar putea organiza sesiuni de practică reflecxivă sau un grup de studiu pentru a studia cele mai bune practici ale instrumentului care pot sta la baza proiectării și evaluării lecțiilor.
• Membrii consiliului școlar ar putea organiza un grup/ comitet compus din membri ai comunității pentru a evalua măsura în care scolile implementează practicile evidențiate.
• Directorii ar putea constitui o echipă de lucru cu personal și membri ai comunității care să utilizeze acest instrument pentru a realiza o autoevaluare a practicilor lor școlare actuale, urmată de elaborarea unui plan de dezvoltare instituțională pe termen mediu.
• Părinții ar putea avea în vedere acest instrument atunci când se întâlnesc cu echipa de profesori a copilului lor, pentru a discuta punctele forte ale programului și punctele care necesită îmbunătățiri.
• Un logoped sau alt terapeut ar putea discuta în baza instrumentului cu profesorii copilului pentru a problematiza asupra schimbării modelul actual de furnizare a serviciilor așa încât să implice toată clasa de elevi.
• Un decident ar putea folosi instrumentul pentru a se ghida în revizuirea standardelor educaționale actuale de certificare generală a profesorilor și a cadrelor didactice speciale.
• Elevii ar putea folosi instrumentul ca reper în lansarea unor discuții între egali pe tema de-segregarii și combaterii excluziunii și a altor forme de nedreptate socială în școlile lor.

Prezentarea modelului

Categoria 1: Comunicare accesibilizată și de calitate

Indicatori:

1.      Elevilor li se oferă suporturi pentru a dezvolta un limbaj simbolic și pentru a avea un mijloc de a comunica (vorbi, citi, scrie, asculta) tot timpul.

2.      Elevilor li se oferă suporturi pentru a comunica într-o varietate de scopuri, inclusiv pentru solicitări, comentarii, formulare de întrebări, răspunsuri la întrebări și exprimarea ideilor, emoțiilor, dorințelor și nevoilor.

3.      Sistemele de comunicare ale elevilor includ mesaje care demonstrează învățarea la standardele adecvate vârstei, proporțional cu colegii lor.

4.      Sistemele de comunicare ale elevilor includ mesaje de comunicare socială care promovează participarea lor la activitățile extracurriculare și comunitare cu colegii fără dizabilități.

5.      Sistemele de comunicare ale elevilor includ vocabularul "de bază" care promovează dezvoltarea limbajului și alfabetizării, precum și comunicarea eficientă.

6.      Sistemele și suporturile altenative de comunicare sunt furnizate pentru a permite elevilor să comunice în scopul autodeterminării și al planificării viitorului.

7.      Sistemele și suporturile altenative de comunicare iau în considerare funcțiile de comunicare ale comportamentului provocator/ violent.

8.      Elevii, membrii familiilor acestora și colegii de clasă fără dizabilități participă la selectarea mesajelor care trebuie incluse în sistemul de suport altenativ de comunicare.

9.      Atunci când acționează în calitate de facilitatori, profesorii se implică în mod clar într-un rol de sprijin fără însă a participa activ la conținutul interacțiunii dintre elevii care utilizează sistemele alternative și partenerii lor conversaționali.

10.  Atunci când conversează cu elevii ca partener de conversație, colegii de clasă și adulții utilizează informațiile furnizate de facilitatori pentru a discuta direct cu elevii cu dizabilități, nu cu facilitatorul.

11.  Instruirea și sprijinul pentru utilizarea sistemului alternativ de comunicare sunt oferite elevilor în contextele și rutinele în care elevii vor comunica.

12.  O varietate de surse și fluxuri de finanțare (asigurare privată, finanțare prin ong-uri etc.) sunt utilizate pentru achiziționarea și întreținerea tehnologiilor de asistență și pentru susținerea instruirii elevilor, a familiilor lor, a colegilor de clasă și a personalului de sprijin.

Categoria 2: Curriculum, instruire și suport

Indicatori privind curriculum-ul:

1.      Bazat pe standardele comune/ de bază pentru toți elevii.

2.      Prezentat într-o varietate de formate accesibile, inclusiv informații scrise la niveluri adecvate de citire și utilizând reprezentări simbolice multiple (de ex. video, imagine / simboluri, obiecte reale, demonstrații, oral etc.).

Indicatori privind strategiile de instruire:

3.      Sunt proiectate cu multiple opțiuni de reprezentare, prezentare și implicare.

4.      Reflectă stilurile de învățare ale tuturor elevilor din clasă prin folosirea materialelor și experiențelor vizuale, tactile...

5.      Prioritizează utilizarea unor strategii bazate pe cercetare pentru creșterea performanțelor elevilor, cum ar fi:

§  Stabilirea obiectivelor și furnizarea de feedback

§  Întărirea efortului și asigurarea confirmărilor

§  Învățarea prin cooperare

§  Reprezentări nonlingvistice

§  Rezumatul și notarea

§  Temă și practică

§  Identificarea asemănărilor și diferențelor

§  Generarea și testarea ipotezelor

6.      Este furnizat într-o varietate de forme - individuale, pe perechi, grupuri mici, cu întreaga clasă.

7.      Când elevii nu fac un proces în cadrul instruirii de bază, o varietate de intervenții sunt folosite pentru a suplimenta și pentru a stimula învățarea elevilor.

Indicatori privind acordarea suportului (curriculum de suport):

8.      Sunt acordate în cadrul clasei și în alte medii tipice pentru a permite elevilor să participe și să beneficieze de programele de învățământ general și de alte oportunități și activități de învățare incluzive.

9.      Suporturile sunt definite de un plan de sprijin pentru elevi și pot include: sprijin fizic, emoțional și senzorial; materiale adaptate; tehnologie de asistență; demonstrații personalizate; instruire personalizată; planuri individualizate de evaluare.

10.  Ori de câte ori este posibil, suporturile fizice, emoționale și de instruire sunt oferite de personalul ”natural” al școlii - profesori de la clase, bibliotecari, colegi de clasă, personal administrativ și voluntari – nu de câtre experții în psihopedagigie specială.

11.  Suportul colegilor se bazează pe reciprocitate. Elevii au posibilitatea de a oferi asistență altora, precum și de a primi.

12.  Intervențiile de suport legate de comportamentul provocator sunt compatibile cu o filosofie a comportamentului pozitiv în școală.

13.  Un comportament provocator, care nu este abordat în mod adecvat prin intermediul strategiei comportamentului pozitiv, este tratat după finalizarea unei evaluări comportamentale funcționale și dezvoltarea unui plan individualizat de susținere a comportamentului pozitiv.

14.  Intervențiile aversive, reținerea și izolarea nu sunt niciodată folosite.

15.  Suportul legat de comportamentul provocator ține cont de nevoile senzoriale, de sănătate și de comunicare ale elevilor.

16.  Suportul legat de comportamentul provocator se concentrează pe îmbunătățirea calității vieții și pe predarea noilor abilități, mai degrabă decât asupra pedepsei.

Categoria 3: Evaluarea continuă și evaluarea rezultatelor învățării

Indicatori:

1.      Analiza/ evaluarea rezultatelor învățării elevilor are la bază înțelegerea în profunzime a complexității standardelor educaționale ale sistemului.

2.      Rapoartele de evaluare reflectă abilitățile și nevoile studenților, mai degrabă decât deficitele.

3.      Dacă elevii au dificultăți de comunicare, instrumentele și strategiile de evaluare sunt alese în consecință și rezultatele evaluării sunt notate în consecință.

4.      Profesorii și furnizorii de servicii conexe utilizează evaluări dinamice/ continue, iar constatările la evaluările punctuale sunt utilizate cu prudență.

5.      Evaluările folosesc criterii care reflectă standardul curricular al învățământului general.

6.      Evaluările adaptate reflectă criterii de referință asemănătoare cu cele ale elevilor tipici.

7.      Metodelor de evaluare sunt, pe cât posibil, similare celor ale elevilor tipici.

8.      Evaluările fac posibil ca elevii să primească note care să reflecte progresul și realizările cele mai bune ale persoanei.

Categoria 4: Prietenii și relațiile sociale

Indicatori:

1.      Elevii cu dizabilități au aceeași varietate de rețele sociale ca și studenții fără dizabilități: prieteni apropiați, cunoștințe, studenți cărora le împărtășesc activități și așa mai departe.

2.      Elevii cu dizabilități participă la același tip de activități extrașcolare ca elevii fără dizabilități.

3.      Transportul accesibil și suportul individual sunt furnizate când este necesar.

4.      Personalul școlii are cunoștințe despre legătura dintre relațiile sociale și rezultatele învățării elevilor și utilizează strategii de stimulare a prieteniilor.

5.      Școlile susțin eforturile antiviolență și promovează respectul față de diversitate în toate aspectele curriculumului, instruirii și comunității școlare în general.

Categoria 5: Absolvirea și tranziția la viața adultă

Indicatori:

1.      Elevii dezvoltă un plan de studii liceale care include cursuri și alte experiențe de învățare bazate pe cerințele de absolvire obișnuite.

2.      Elevii participă la activitățile și ceremoniile de absolvire a elevilor mai mari, împreună cu colegii lor de clasă.

3.      Planificarea absolvirii pentru toți elevii include opțiuni de educație postsecundară incluzivă, carieră, viață comunitară, activități și relații sociale.

4.      Elevii participă la târguri educaționale, utilizează servicii de consiliere de orientare în carieră și sunt încurajați să solicite o educație post-secundară incluzivă.

5.      Planurile de absolvire ale elevilor sunt dezvoltate folosind principiile planificării centrate pe persoană.

6.      O echipă de suport, inclusiv agenții comunitare relevante, îi îndrumă pe elevi să treacă de la liceu la educația post-secundară incluzivă, carieră, viața în comunitate, activitățile și relațiile sociale.

7.      La alegerea elevilor și a părinților / tutorilor acestora, programele educaționale ale elevilor includ învățarea în medii de învățare non-școlare, în funcție de vârstă, după vârsta de 18 ani și înainte de întreruperea serviciilor de educație specială.

8.      Toți elevii primesc o diplomă atunci când serviciile educaționale se termină.

Categoria 6: Capacitatea de autodeterminare a elevilor

Indicatori:

1.      Elevii contribuie la identificarea și definirea obiectivelor, a sarcinilor pentru atingerea obiectivelor și specifică acțiunile necesare pentru atingerea rezultatelor dorite.

2.      Elevul cu dizabilități participă la întâlnirile de stabilire a planurilor individualizate de instruire, până la absolvire.

3.      Oportunitățile de a face alegeri sunt facilitate pe toată durata studiilor școlare. Alegerile oferite sunt autentice și duc la exercitarea de către student a unui control semnificativ asupra mediului înconjurător.

4.      În întreaga lor carieră educațională, elevii identifică și definesc problemele, generează posibile soluții, fac judecăți asupra soluțiilor preferate și evaluează rezultatele rezolvării problemelor.

5.      Elevii sunt învățați abilitățile de auto-advocacy, cum ar fi modul de a fi asertiv, cum să comunice în mod eficient perspectiva personală, cum să negocieze, cum să facă compromisuri și cum să facă față sistemelor și birocrațiilor.

6.      Elevii își dezvoltă înțelegerea punctelor forte, abilităților, nevoilor unice de învățare și suport, precum și a limitărilor. Ei utilizează această înțelegere pentru a maximiza succesul și progresul.

7.      Studentul își comunică propriile gânduri, nevoi, opinii și dorințe, în mod independent și/ sau cu sprijinul sistemelor de comunicare alternative, prietenilor, familiei și educatorilor.

8.      Elevii identifică și evaluează posibilele consecințe ale fiecărei acțiuni, aleg și implementează decizia lor și evaluează rezultatele deciziei lor.

9.      Percepțiile de auto-eficacitate și de control sunt promovate prin studiul înțelegerii diferențelor între rezultatele care rezultă din capacitate, efort sau șansă.

Categoria 7: Dezvoltare profesională a personalului

Indicatori:

1.      Dezvoltarea profesională legată de educația incluzivă este o componentă integrată în obiectivele de dezvoltare a școlii / județului.

2.      Școala oferă timpul și dezvoltarea profesională necesare pentru a atinge obiectivele educaționale.

3.      Programele școlare sunt concepute astfel încât să se ofere periodic timp pentru ca educatorii generali și psihopedagogii speciali să colaboreze în cadrul oportunităților comune de dezvoltare profesională.

4.      Dezvoltarea profesională abordează atât cunoștințe specifice domeniului cât și principiile și practicile educației incluzive.

5.      Dezvoltarea profesională utilizează cercetări curente legate de învățarea adulților, încorporează structuri care să permită profesorilor să implementeze noi practici și include evaluarea sau dezvoltarea performanțelor cadrelor didactice.

6.      Dezvoltarea profesională este încorporată/ implementată în activitatea zilnică a de predare și învățare și este cultivată de o comunitate care include mentori, colegi și administratori.

7.      Managerii școlii diferențiază interacțiunile cu personalul în funcție de necesitățile fiecărei persoane și oferă personalului oportunități frecvente de a reflecta asupra celor mai bune practici în comunitățile de învățare profesionale.

8.      Revizuirea periodică a datelor privind rezultatele de învățare ale elevilor este reflectată în conținutul și formatul planurilor de dezvoltare profesională ale inspectoratelor, școlilor și individuale.

Validarea în practică

Indicatorii sunt construiți în baza a peste 30 de ani de cercetare în domeniul educației speciale, inițial avându-se în vedere doar elevii cu dizabilități severe, apoi revizuite pentru a fi folosite de cître școlile incluzive, pentru toate categoriile de elevi.

Validarea instrumentului în practică s-a făcut în perioada 2002-2012.

Impactul

Indiferent de rol - elev, părinte / tutore, educator/ profesor, furnizor de servicii de sprijin/ terapeuți, administrator sau membru al comunității, acest instrument va avea ca impact nu numai promovarea unor cunoștințe validate de practici, ci în planul luării unor decizii informate și profesioniste, de creștere a calității vieții elevilor și familiilor lor.

Factorii care asigură succesul

Elevii care nu au capacitatea să comunice în moduri comparabile cu colegii lor de aceeași vârstă, sunt dotați cu tehnologie asistivă. Sunt oferite suporturi precise și fiabile alternative care să le permită să comunice despre conținutul curriculei academice, să participe la instruire și la ocaziile de socializare cu adulții, colegii de aceeași vârstă, membrii familiei și alții.

Curriculumul și instruirea sunt concepute astfel încât să răspundă diversității elevilor, pe baza principiilor de design de curriculum general. Suportul individual este oferit elevilor cu dizabilități semnificative, pentru a le permite să participe pe deplin și să facă progrese în cadrul curriculumului educației generale. Elevii învață abilități funcționale sau de viață în cadrul rutinelor tipice din sala de clasă a învățământului general sau alte activități și medii incluzive.

Intervențiile de suport oferite elevilor sunt identificate și oferite pentru a spori participarea socială și academică la activitățile de educație generală și în alte contexte incluzive, generând elevilor un sentiment de echitate și interdependență.

Membrii echipelor educaționale efectuează evaluări autentice, bazate pe performanță, în cadrul unor activități tipice, în medii incluzive, în scopul identificării talentelor și intereselor elevilor, a cunoștințelor și abilitățillor academice; a nevoilor de sprijin în domeniile de învățare, comunicare, mișcare, emoție, senzoriale, comportament și abilități de viață. Ele evaluează învățarea elevilor în contexte și în medii naturale, cu rolul promovării și întăririi autocunoașterii elevilor în privința a performanțelor lor. Monitorizarea progresului și alte evaluări formale sunt folosite pentru a modela instruirea și pentru a identifica nevoia elevilor de intervenții intense.

O condiție esențială pentru prietenie este apropierea. Atunci când elevii cu dizabilități sunt excluși din centrul vieții școlare, există puține oportunități de dezvoltare a prieteniei între elevii cu și fără dizabilități. Fiind bineveniți ca membri ai clasei de învățământ general, mergând la vacanță, mâncând în cantină și având acces la activități extrașcolare, sunt asigurate condițiile cheie în formarea de prietenii.

Elevii cu CES au mai multe șanse să treacă de la școală la colegiu, apoi la viața de adult și la carieră atunci când au o experiență educațională complet incluzivă. Educația incluzivă oferă elevilor cu dizabilități posibilitatea de a dezvolta relații semnificative, rețele sociale și abilități sociale, de a îmbunățăți rezultatele școlare și de a explora optiunile de carieră.

"Oamenii care se autodetermină sunt oameni care provoacă sau fac lucruri să se întâmple în propriile lor vieți... Elementele componente ale autodeterminării includ alegerea, luarea deciziilor și abilitățile de rezolvare a problemelor, stabilirea de obiective și dezvoltarea abilităților de realizare, abilitățile de automanagement; abilitățile de auto-advocacy și leadership, precum și percepțiile privind controlul și eficacitatea, conștiința de sine și cunoașterea " (cf. Wehmeyer et al, 2010). Elevii sunt instruiți și dispun de oportunități de a dezvolta elementele componente ale autodeterminării ca parte a experiențelor lor sociale și academice în școală. Elevii cu CES își pot asista și conduce întâlnirile de stabilire a planurilor individualizate de instruire, se pot alătura organizațiilor nonguvernamentale și pot crea un plan post-absolvire pentru o viață complet incluzivă în comunitate.

Dezvoltarea profesională continuă și încorporată/ implementată în munca de zi cu zi este extrem de apreciată. Ea combină formarea și coaching-ul fiind stâns legată de îmbunătățirea rezultatelor educaționale pentru studenți. Conducerile școlilor trebuie să ofere o varietate de structuri din care personalul poate alege atunci când participă la dezvoltarea profesională și să proiecteze ocazii pentru a asigura transferul reușit al învățării în practică, inclusiv oportunități de a primi feedback cu privire la strategiile de predare, de a observa practicile exemplificate și de a reflecta asupra practicii.

Constrângeri

Dificultățile practice ar putea consta în:

Ø  Nevoi speciale de instruire: este forte dificil să se ofere elevilor cu dizabiltăți metode și materiale specifice de instruire în timpul programului și să faci din aceasta o obișnuință de intervenție educațională.

Ø  Resurse accesibile tuturor: adaptarea spațiului pentru diferitele nevoi ale elevilor și procurarea/ crearea de materiale didactice accesibile tuturor, cu diferite caracteristici senzoriale, poate fi costisitoare pentru cele mai multe dintre comunitățile dezavantajate.

Ø  Atitudinea profesorilor: Majoritatea profesorilor din sistemul de masă consideră că nu sunt capabili să se ocupe de copiii cu dizabilități. Profesorii au deja pre multe îndatoriri/ roluri solicitante și, datorită acestei situații de împovărare, nu sunt dispuși să facă muncă suplimentară. Efectul se regăsește în atitudinea negativă a cadrelor didactice și a managerilor care consideră că luarea copiilor cu CES în școală va fi o responsabilitate suplimentară.

Mesajul cheie

Școlile de succes sunt locuri dinamice, cu așteptări mari pentru toată lumea. Ameliorările efective se produc în mod intenționat și sunt construite în jurul unor obiective pe care educatorii, părinții, elevii și membrii comunității le cunosc și le sprijină.

Concluzie

Prin acest instrument se încearcă o diferențiere între valori sau convingeri, de practicile bazate pe date de cercetare. Adesea, cele două categorii sunt complementare și consecvente. De exemplu, convingerea că nu ar trebui să existe locuri sau programe speciale pentru studenții cu dizabilități semnificative este confirmată de cercetările recente în științele educației și recomandărilor de politică educațională promovate la nivel internațional.

Aceste modele de reformă școlară ajută la crearea de școli în care toți elevii pot primi educație sau intervenții individualizate - indiferent dacă se califică sau nu pentru servicii de educație specială.

Resurse

http://www.iod.unh.edu