Educaţia reprezintă o componentă complexă a existenţei umane, care asigură întâlnirea dintre individ, societate şi întreaga viaţă socială şi, prin aceasta, pregătirea şi formarea lui pentru viaţa prezentă şi pentru viitor. Menirea educaţiei de a pregăti omul de azi pentru ziua de mâine este dificilă, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un viitor pe care să-l cunoaştem în totalitatea sa,ci de unul schiţat, apoi proiectat şi anticipat,având în vedere schimbările rapide şi profunde din lumea contemporană. Educaţia nu mai poate fi doar reproducătoare a exigenţelor sociale,  ci se constituie într-un factor de propulsie socială, de progres, tocmai prin afirmarea caracterului ei prospectiv.

 

Educaţia contribuie decisiv la modelarea personalităţii umane şi la deschiderea ei continuă către valorile umanităţii, nbla formarea unei personalităţi culturale creatoare.

Cunoştinţele dobândite de elevi în cadrul şcolii nu sunt doar o sumă de achiziţii memorate şi reproduse şi ca suport şi premisă pentru construirea de noi achiziţii de către elevii înşişi, realizarea de aplicaţii practice în care să se operaţionalizeze cunoştinţele, realizarea de conexiuni interdisciplinare. De asemenea, se are în vedere pregătirea elevilor de a acţiona în diferite contexte situaţionale şi pentru a soluţiona probleme.

Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Promovarea exemplelor de bună practică din domeniul educaţiei şi cercetării psiho – pedagogice, cunoaşterea şi valorificarea metodelor şi tehnicilor de îmbunătăţire a calităţii actului educaţional. Optimizarea calităţii educaţiei se poate realiza prin demersuri didactice interactive,

centrate pe elev, cât şi prin includerea competenţelor de relaţionare interculturală în implementarea curriculumului formal şi nonformal la nivelul învăţământului.

Temele abordate îşi propun tratarea problematicii actuale a învăţământului în contextul asigurării standardelor de calitate in educaţie. Totodată, creşterea calităţii procesului educaţional este complet prin dezvoltarea şi promovarea potenţialului activităţilor educative extraşcolare ca modalitate complementară de integrare socială şi participare activă a tinerilor în comunitate şi îmbunătăţirea activităţilor instructiv - educative din învăţământul contemporan.

Activitatile extracurriculare, in general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, ofera cele mai eficiente modalitati de formare a caracterului copiilor, inca din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apropiati si mai accesibili sufletelor acestora.Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună și optimism, cu însuflețire și dăruire la astfel de activități. Potențialul larg al activităților extracurriculare este generator de căutări și soluții variate.

Mediul invatarii scolare trebuie sa fie suficient de stimulativ si diversificat, spre a oferi fiecarui elev o motivatie sustinuta. De aceea, activitatile cu scolarii trebuie organizate în asa fel încât să permita elevilor să exploreze si să folosească legăturile interdisciplinare și crosscurriculare, instrumentele intelectuale si emotional-afective proprii unei educații integrale. În acest scop se impune acordarea atenției  activitatilor extracurriculare desfasurate in scoala. În şcoala contemporană se impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional apare ca o necesitate.

Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui

stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând

de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.

Activităţile extracurriculare sunt o modalitate de a înscrie şcoala în viaţa comunităţii, de a lărgi orizontul de cunoaştere al copiilor, de a le stimula curiozitatea şi sentimentul de apartenenţă. În urma unor studii sa constatat că elevii care participă consecvent la activităţi extraşcolare şi extracurriculare au un nivel mai redus de agre sivitate, lucru care este de dorit să fie luat în calcul de către elevi, părinţi şi cadre didactice şi nu în ultimul rând de forurile superioare, pentru diminuarea violenţei. Activităţile extraşcolare diverse la care au acces elevii, promovate de către massmedia, oferă cadru propice pentru consu mul energetic şi eliberarea de tensiune acumulată. Şi de aici desprindem valenţa educativă – ele servesc dezvoltării copiilor, atât sub aspect cognitiv, lărgind orizontul lor de cunoaştere şi îmbogăţindul cultural, cât şi sub aspectul formării morale şi spirituale.

Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scolii şi al învăţământului – pregătirea copilului pentru viaţă.

Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și utile. Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea numărându-se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau înainte și aceștia nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat.

Profesorii caută soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua respectivă, cât a avut de învățat sau de scris.

De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi performanți.

Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii  participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea

elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.

Astfel de activități extrașcolare utilizăm și în cadrul programului „Școala Altfel” pe care îl desfășurăm în fiecare an. Impactul cel mai bun îl au excursiile, elevii fiind astfel entuziasmați, iar cadrele pot  să le cunoască astfel  mai bine nevoile, spiritul de echipă și modul de comportament în afara școlii. Elevii doresc astfel de activități, ei nemaifiind stresați de viața școlii, de clopoțel, de teste și teme.

Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente înălțătoare, să conștientizeze rolul religiei în formarea lui ca individ și să participe la toate evenimentele importante alături de familia unită. Aceasta este soluția vitală pentru o viață echilibrată, pentru petrecerea momentelor neegalabile din mijlocul familiei, pentru formarea ca individ responsabil și valoros pentru societate.

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi

culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.

Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin acțiuni directe obiecte, fenomene, locuri.

În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens .

Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.

Trebuie acordată importanţa cuvenită sărbătorilor şi aniversărilor importante din viaţa ţării şi a copiilor. Acestea constituie un bun prilej de destidere, de bună dispoziţie, dezvoltând la copii sentimentul apartenenţei la colectivitatea din care fac parte, deprinzându-i totodată să-şi stăpânească emoţiile provocate de prezenţa spectatorilor.

Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei copii. Acestea le oferă posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate.

Acelasi efect îl pot avea concursurile organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor stimula spiritul de iniţiativă  al elevului, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate cunoştinţele.

Toate aceste activităţi extracurriculare au format comportamente sănătoase, constituind sursa de interacţiune dintre elevi, contribuind la dezvoltarea capacităţii de dialog şi cooperare şi la cultivarea respectului faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Programul a avut ca scop implicarea tuturor elevilor şi cadrelor didactice în activităţi care să răspundă intereselor şi preocupărilor diverse ale copiilor, să pună în valoare talentele şi capacităţile acestora în diferite domenii şi să stimuleze participarea lor în acţiuni diverse, în contexte nonformale.

Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, etc. Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii

copilului o au activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.

Activitățile extrașcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritual practice, operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activități se supun de bunăvoie regulilor, asumându-si responsablități.

La rândul lor, cadrele didactice sunt observatori direcţi ai beneficiilor activităţilor extraşcolare pentru învăţare. Ei sunt cei care se implică în mod direct în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare, dar sunt şi cei care pot observa imediat impactul pe care aceste activităţi îl are la nivelul elevilor. Activităţile extraşcolare tind să aibă la nivelul şcolilor un profil bine conturat: se desfăşoară cu elevii şi cadrele didactice din şcoală, părinţii şi reprezentanţii comunităţii fiind categoriile din afara spaţiului şcolar care participă uneori la aceste acţiuni. Schimburile între şcoli, invitaţia unor specialişti din diferite domenii, atragerea reprezentanţilor ONG-urilor în activităţile extraşcolare le face cu mult mai atractive şi mai profitabile pentru toţi cei implicaţi.

Succesul activităţilor extraşcolare depinde de corelarea unei serii de factori cum ar fi: atractivitatea tematicii abordate, buna coordonare a activităţilor, implicarea cât mai multor actori ai şcolii şi comunităţii cu experienţe relavante pentru activitatea desfăşurată.

Caracteristicile societăţii actuale au schimbat radical rolul şi importanţa şcolii. Până mai ieri singura instanţă cu rol educativ la nivel social, şcoala se confruntă astăzi cu o multitudine de provocări.

Una dintre aceste provocări se referă la faptul că oferta şcolii trebuie să se diversifice pentru a răspunde nevoilor de cunoaşterea ale copiilor, să iasă din formal şi formalism. În acest context, activităţile extracurriculare şi extraşcolare par a căpăta o importanţă din ce în ce mai mare. Studii de specialitate subliniază rolul acestora în planul dezvoltării personale a elevilor, în construirea unui climat şcolar prietenos, în creşterea participării la cursuri şi în planul socializării.

Legislaţia educaţională românească pare a valoriza din ce în ce mai mult aspectul educaţiei de-a lungul întregii vieţi şi al educaţiei nonformale şi, implicit, al activităţilor extraşcolare.

Există o deschidere a şcolii româneşti către acest tip de activităţi, o nevoie de completare a curriculumului formal cu „altceva, care să lasă şcoala să respire, să iasă din monotonia de zi cu zi” şi să îi facă pe elevi să trăiască „bucuria de a învăţa”.

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.

Exemplu de proiectare a unei activităţi extraşcolare

Activităţile extracurriculare deţin un rol important în viaţa elevului, oferindu-i un alt mod de dobândire a informaţiilor. Acestea pot fi activităţi indepenente, pe care elevul le-a ales, sau activităţi organizate de către cadrele didactice.

Importanța lecturii este evidentă și mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă

posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităților de gândire și limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esențial, care trebuie îndrumat și supravegheat de școală și familie.

Trezirea interesului și a gustului pentru lectură implică pentru școală o responsabilitate incontestabilă. Lectura literară pune la dispoziția copilului cunoștințe despre mediul înconjurător, despre viața oamenilor și a animalelor, despre trecutul istoric al poporului, despre muncă și profesiuni, educație cultural-artistică și moral-religioasă.

Copiii pot citi atât creațiile literare dedicate lor, cât și altele care, prin problematică, frumusețea limbii și mesaj, interesează deopotrivă și pe adulți. Marea varietate a creațiilor artistice aparținând unor genuri și specii literare diferite, care se integrează în sfera literaturii pentru copii, evidențiază receptivitatea copiilor față de frumos, dorința lor de cunoaștere.

Alegerea cărților potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas și tot atât de important este deprinderea lecturii, obținerea eficienței ei maxime în urma citirii unei cărți.

Criza lecturii în rândul elevilor, scăderea apetitului pentru carte în favoarea TIC și dificultățile în abordarea liricului m-au determinat să caut noi modalități prin care să readuc elevul în contact direct cu textul.

În anul școlar 2014-2015 am realizat activitatea extracurriculară CITITORUL ANULUI care s-a bucurat de succes în rândul elevilor de gimnaziu:

TITLUL ACTIVITĂȚII EXTRACURRICULARE

Cititorul anului

GRUPUL ȚINTĂ

Elevii claselor VII-VIII (3 clase a VII și 3 clase a VIII)

SCOPUL ACTIVITĂȚII

Cultivarea în rândul elevilor a plăcerii de a citi şi conştientizarea de către aceştia a importanţei pe care o are lectura în construirea şi desăvârşire personalităţii lor, cultivarea interesului pentru lectură, a simţului estetic, cultivarea unui simţ al valorilor culturale autentice.

OBIECTIVELE

§  încurajarea şi stimularea interesului elevilor pentru lectură;

§  cultivarea lecrurii de plăcere;

§  încurajarea aptitudinilor de creație literară ale  elevilor talentați;

§  dezvoltarea atutudinii de relaționare a elevilor cu ei înșiși și cu ceilalți;

§  formarea unor criterii  proprii prin care elevul să stabilească ce și când să citească

REZULTATE AȘTEPTATE

§  recenzii cărți;

§  culegeri citate;

§  publicarea în revista școlii a materialelor rezultate;

§  sporirea interesului elevilor pentru lectură;

 

RESURSE MATERIALE

§  fișe de lectură

§  cărți din biblioteca școlii/personală

§  laptop, videoproiector,

§  afișe, fluturași, pliante, diplome

 

RESURSE DE TIMP

§  semestrul I al anului școlar

 

 

 

1.      PROIECTARE

ü  se stabilește lista  lecturilor ce urmează a fi citite de elevi pentru a putea participa la acest concurs;

ü  realizarea afișului promoțional;

ü  asigurarea premiilor;

2.      ANUNȚAREA ACTIVITĂȚII

ü  se realizează anunțul privind condițiile de participare la concurs, se mobilizează profesorii de specialitate pentru informarea elevilor;

ü  se anunță data dezbaterii Convinge-mă să citesc! în  cadrul căreia participanții vor susține cartea preferată și vor răspunde la întrebări pe marginea cărților citite;

3.      ORGANIZARE

ü  Elevii citesc cărțile din lista afișată;

4.      MONITORIZARE

ü  Profesorii de specialitate urmăresc lecturarea în timp util a volumelor recomandate;

5.      EVALUARE

ü  Juriul alcătuit din doi profesori de specialitate stabiliți prin tragere la sorți în dimineața zilei respective și directorul unității de învățământ vor stabili cea mai frumoasă și argumentată prezentare a cărții preferate și vor pune întrebări participanților pe marginea cărților citite;

ü  Cel mai bun cititor va deveni CITITORUL ANULUI care va fi premiat.

6.      CONCLUZII

Elevii au fost încântați de acțiune. Cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv.

Bibliografie :

* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, Bucureşti, 2002;

 * Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

D. Ionescu, R. Popescu, „Activităţi extraşcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea de competenţe cheie la copii şi tineri”, Editura Universitară, Bucureşti 2012;

Ionescu, M., Chiş, V., "Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire", Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;

 

Jinga, Ioan; Istrate, Elena, (1998 ), "Manual de pedagogie", Ed. ALL, Bucureşti