Titlul

Bune practici privind dezvoltarea capacităților executive ale elevilor în mediul de învățare pentru facilitarea incluziunii, în cadrul modelului de design universal de învățare (DUI)

Tipul documentului               

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument – modelul DUI - se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar – dezvoltatori de curriculum, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare flexibil.

Obiectivul documentului

Modelul Design-ului universal pentru învățare (DUI) este un cadru care poate ghida proiectarea mediilor de învățare accesibile și stimulatoare pentru toți. DUI își propune să schimbe mediul de învățare în loc să schimbe persoana/ elevul. 

Instrumentul de față are obiectivul de a oferi profesorilor și specialiștilor repere în proiectarea activităților astfel încât să asigure diversificarea modurilor de acțiune și exprimare ale elevilor, variind mijloacele utilizate de profesor, pentru creșterea șanselor elevilor de învățare semnificativă și eficientă.

Relevanța locală/ geografică

Cadrul general al Design-ului universal pentru învățare (DUI) a fost dezvoltat în anii 1990 și aplicat cu succes în SUA, unde stă la baza proiectării și evaluării incluziunii școlare, respectiv în Noua Zeelandă, unde fundamentează dezvoltarea curriculară.

Introducere

Anne Meyer și David Rose sunt autorii care au stabilit pentru prima dată principiile DUI în anii 1990, oferind un cadru de discuție relevant despre noile cercetări și cele mai bune practici în privința asigurării flexibilizării și accesibilizării mediului de învățare. Design-ul universal pentru învățare (DUI) este o abordare flexibilă a designului de curriculum care oferă tuturor elevilor oportunități complete și egale de a învăța.

Teza aflată la baza acestui model este că atunci când mediile sunt proiectate pentru a reduce barierele/ blocajele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Bazându-se pe cercetarea modului în care oamenii învață, modelul oferă principii și pași practici pentru pentru facilitarea succesului în învățare.  DUI se bazează pe trei principii:

1. Oferirea de multiple mijloace de implicare în studiu/ învățare

2. Oferirea mai multor mijloace de reprezentare a conținutului studiat

3. Oferirea mai multor mijloace de exprimare a învățării

Cadrul DUI ghidează proiectarea obiectivelor educaționale/ de instruire, a evaluărilor, a metodelor și a materialelor care pot fi personalizate și ajustate pentru a satisface nevoile individuale.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști și familii pentru a sprijini predarea și învățarea. Acestea pot fi utilizate de către educatori profesioniști, dezvoltatori de curriculum, cercetători, părinți și oricine dorește să aplice cadrul DUI de practică într-un mediu de învățare . De asemenea, modelul DUI are o valoare intrinsecă, în sensul că poate sprijini persoanele în aprofundarea înțelegerii propriilor procese de învățare.

Prezentarea modelului

Modelul descrie trei tipuri de rețele implicate în procesul de învățare:

-          rețeaua afectivă - modul în care elevii monitorizează mediul intern și extern pentru a stabili priorități, a se motiva și a se implica în învățare și dezvoltarea comportamentală.

-          rețeaua de recunoaștere - modul în care elevii simt și percep informații în mediul înconjurător și îl transformă în cunoștințe utile.

-          rețeaua strategică - modul în care elevii planifică, organizează și inițiază acțiuni în mediul înconjurător.

Cele trei principii de design universal pentru învățare

Principiul 1 – diversificarea modurilor de reprezentare - furnizarea de diverse mijloace de obținere de informații și cunoștințe.

Principiul 2 - diversificarea modurilor de acțiune și exprimare – oferirea de alternative elevilor pentru a demonstra ceea ce știu.

Principiul 3 – diversificarea modurilor de angajare/ implicare – oferirea de provocări pentru atragerea interesului elevilor și pentru creșterea motivației.

Principiul 2 abordează aspectele de variație individuală în privința capacității de acțiune și exprimare a rezultatelor învățării.

Elevii sunt diferiți și în privința felului în care pot naviga într-un mediu de învățare și pot exprima ceea ce știu. Nu există un mijloc de acțiune și de exprimare care să fie optim pentru toți elevii. De exemplu, persoanele cu tulburări de circulație semnificative (de exemplu, paralizie cerebrală), cei care au dizabiltăți strategice și organizaționale (tulburări ale funcțiilor executive), cei care au bariere lingvistice și așa mai departe, se diferențiază foarte mult din perspectiva sarcinilor de învățare. Unii ar putea să se exprime bine în text scris, dar nu și în vorbire, sau invers. De asemenea, trebuie să recunoaștem că acțiunea și exprimarea necesită strategie cognitivă, practică și organizare, iar acesta este un alt domeniu în care elevii pot să difere. 

De aceea, oferirea mai multor opțiuni de acțiune a elevilor în mediul de învățare este esențială.

Componentele unei strategii eficiente de

dezvoltare a funcțiilor/ capacităților executive ale elevilor

La cel mai înalt nivel al capacității umane de a acționa cu pricepere sunt așa-numitele "funcții executive"."Asociate cu rețele care includ cortexul prefrontal, aceste capacități permit oamenilor să depășească reacțiile impulsive și pe termen scurt la stimulii din mediul lor și să stabilească obiective pe termen lung, să planifice strategii eficiente pentru atingerea acestor obiective, să monitorizeze progresul și să modifice strategiile atunci când este necesar. Pe scurt, ele permit elevilor să folosească eficient mediul. 

De o importanță critică pentru educatori este faptul că funcțiile executive au o capacitate limitată de memoria de lucru.  Capacitatea executivă este redusă drastic atunci când: a) capacitatea de funcționare executivă este dedicată gestionării abilităților și răspunsurilor "de nivel inferior" care nu sunt automate sau fluente, așa încât capacitatea pentru funcțiile "superioare" este slabită/ absentă; și b) capacitatea executivă însăși este redusă datorită unui anumit grad de invaliditate la nivel superior sau lipsei de fluență a strategiilor executive. 

Cadrul UDL implică de obicei eforturile de extindere a capacității executive în două moduri:1) prin suport pentru competențele de nivel inferior, astfel încât acestea să necesite mai puțină procesare executivă; și 2) prin suport pentru competențe și strategii executive de nivel superior, astfel încât acestea să fie mai eficiente. Dacă direcțiile anterioare au vizat deprinderi de nivel inferior, această secțiune se adresează strategiilor care pot oferi ele însele schemele pentru funcțiile executive.

1. Ghidați setarea corectă a obiectivelor de către elevi

Nu putem presupune că elevii vor stabili obiective adecvate pentru a-și orienta activitatea și totodată nici nu este recomandat să oferim noi/adulții scopuri de învățare elvilor. O astfel de abordare pe termen scurt nu face prea multe pentru dezvoltarea de noi competențe sau strategii la elevi. Prin urmare, este important ca elevii să dezvolte capacitatea de a-și stabili obiective.

Învățarea poate fi inaccesibilă atunci când necesită setarea obiectivelor în mod eficient și realist și când nu există opțiuni pentru persoanele care diferă în privința  funcțiilor executive. Sarcinile pe termen lung, și chiar cele pe termen scurt, pot ridica barierele în calea învățării fără suportul corespunzător oferit pentru acest scop. Dovezile experimentale aici indică avantajele suporturilor - cum ar fi instrucțiuni foarte clare de stabilire a obiectivelor, oferirea de modele variate cu instrucțiuni integrate și suport oferit pentru a estima dificultatea efortului și a sarcinii - pentru această dimensiune a funcțiilor executive.

Ce se poate face?

• Oferiți instrucțiuni și pași pentru a estima efortul, resursele și dificultatea implicată în sarcini
• Oferiți modele sau exemple ale procesului și produsului de setare a obiectivelor
• Oferiți ghiduri și liste de verificare pentru stabilirea obiectivelor
• Afișați obiectivele și orarele într-un loc vizibil

2. Facilitați planificarea strategiei de către elevi

Odată ce un obiectiv este stabilit, elevii eficienți și cei antrenați în rezolvarea de probleme planifică o strategie, inclusiv instrumentele pe care le vor folosi, pentru a atinge acest obiectiv. Pentru copiii mici - în orice domeniu, pentru cursanții mai în vârstă - într-un domeniu nou sau pentru orice persoană cu dizabilități care compromit funcțiile executive (de exemplu, dizabilități intelectuale), etapa planificării strategice este adesea omisă și acșiunile de tip încercare și eroare îi iau locul. Pentru a ajuta elevii să dezvolte planuri și strategii, este nevoie de folosirea unei varietăți de opțiuni strategice cum ar fi "momente de rapiditate cognitivă" care îi determină să "se oprească și să gândească" sau angajarea în luarea deciziilor cu consultanță de specialitate.

Ce se poate face?

• Folosiți instrucțiuni de tipul "oprește-te și gândește" înainte de a acționa, precum și un spațiu adecvat pentu astfel de exerciții
• Folosiți instrucțiuni pentru "arăta și explică munca dvs."
• Oferiți liste de verificare și șabloane de planificare a proiectului pentru a facilita înțelegerea problemei, a stabili prioritățile, secvențele și ordinea pașilor
• Implicați antrenori/ mentori pentru modelarea gândirii procesului
• Oferiți îndrumare pentru atingerea obiectivelor pe termen lung prin convertirea lor în obiective pe termen scurt accesibile

3. Facilitați gestionarea informațiilor și a resurselor

Una dintre limitele funcției executive este aceea impusă de limitările așa-numitei memorii de lucru. Această memorie responsabilă de păstrarea fragmentelor de informații care pot fi accesate ca parte a înțelegerii și a rezolvării problemelor, este limitată în cazul oricărui elev și chiar mai sever în cazul mulțor elevi cu dizabilități cognitive și de învățare. În consecință, mulți dintre elevi par a fi dezorganizați, uituci și nepregătiți. Acolo unde capacitatea memoriei de lucru nu este relevantă într-o lecție, este important să oferim o strategii  interne și ajutoare externe de organizare - exact ca acelea foloșite de manageri pentru a păstra informațiile organizate și "în minte.“

Învățarea poate fi inaccesibilă atunci când necesită abilitatea de a gestiona informațiile și resursele, acolo unde nu există suport pentru persoanele cu particularități în privința funcțiilor executive. Ori de câte ori funcțiile executive sau capacitatea memoriei de lucru nu sunt relevante pentru o lecție, este important să oferim ajutoare organizatorice externe pentru a păstra informațiile "în minte." Cercetările sugerează eficiența strategiilor cum ar fi organizatorii grafici și cognitivi, hărțile de concepte, instrucțiunile explicite în modul de evaluare a informațiilor și șabloanele pentru luarea notițelor.

Ce se poate face?

• Oferiți organizatori și șabloane grafice pentru colectarea datelor și organizarea de informații
• Folosiți instrucțiuni pentru categorisire și sistematizarea informațiilor
• Oferiți liste de verificare și ghidați pentru luarea de notițe

4. Îmbunătățiți capacitatea de auto-monitorizare a progresului de către elevi

Învățarea nu se poate realiza fără feedback, ceea ce înseamnă că elevii au nevoie de o imagine clară a progresului care este (sau nu este) realizat. Atunci când evaluările și feedback-ul nu dau informații referitoare la instruire sau când ele nu sunt date la timp elevilor, învățarea nu se poate schimba deoarece elevii nu știu ce să facă diferit. Această lipsă de cunoștințe despre ceea ce se poate îmbunătăți poate face ca unii elevi să pară neglijenți sau nemotivați. Pentru aceștia, și pentru majoritatea elevilor, este important să se ofere feedback explicit, oportun, informativ și accesibil. Este deosebit de important să se ofere feedback "formativ" – acela care permite elevilor să-și monitorizeze efectiv propriul progres și să folosească aceste informații pentru a-și ghida propriul efort și propriile practici.

Învățarea poate fi inaccesibilă atunci când necesită capacitatea de a monitoriza propriul progres, acolo unde nu există opțiuni pentru persoanele care diferă în privința competențelor executive. Cercetările experimentale sugerează eficacitatea unor strategii precum: instruirea explicită pentru auto-monitorizare, ghidarea întrebărilor pentru auto-interogare și predicție, măsurarea bazată pe curriculum. 

Ce se poate face?

• Puneți întrebări pentru a ghida auto-monitorizarea și reflecția
• Afișați reprezentări ale progresului individual (de ex. înainte și după, fotografii, grafice și diagrame care arată progresul în timp, portofolii de proces)
• Provocați elevii să identifice tipul de feedback sau sfaturi pe care le caută/ de care au nevoie
• Utilizați șabloane care ghidează auto-reflecția asupra calității rezolvării sarcinilor
• Oferiți modele diferențiate de strategii de autoevaluare (de ex. jocuri de rol, feedback de la egal la egal)
• Utilizați liste de evaluare, rubrici de notare și mai multor exemple de evidențiere a performanțelor elevilor

Validarea în practică

Cercetarea care susține DUI se încadrează în patru categorii: cercetarea fundamentală a DUI, cercetarea principiilor DUI, cercetarea practicilor bune și cercetarea privind implementarea DUI.

Cercetarea privind aplicațiile specifice ale DUI în mediile de învățare, inclusiv asupra condițiilor necesare pentru implementare este un domeniu de cercetare în faza incipientă. Se așteaptă însă ca importanța domeniului de cercetare să crească, deoarece sunt dezvoltate aplicații curriculare pe scară largă și implementări la nivel de sistem (Noua Zeelandă).

Impactul

Cu siguranță nu este nevoie să  se utilizaze fiecare pas/ toate sarcinile într-o singură ocazie de învățare. De fapt, unele direcții pot să nu fie relevante pentru anumite scopuri de învățare.

Primul pas în aplicarea cadrului DUI în practică este definirea unui obiectiv specific de învățare. Aceast fapt aduce claritate și va permite o combinație strategică care reduce barierele și sprijină pe toți elevii în atingerea scopului de învățare. Concentrarea pe obiectivul de învățare permite educatorilor să păstreze provocările dorite într-o experiență de învățare și să înlăture barierele inutile.

Factorii care asigură succesul

Aproape toată literatura despre DUI se concentrează exclusiv  pe învățare, reurse/ materiale, strategii și medii (săli de clasă sau clădiri). Nu se focalizează asupra barierelor existente la nivelul sistemului social și de educație care ar trebui să se schimbe pentru ca mediul de învățare să devenă cu adevărat universal.

De la politici la recompense și stimulente, la sisteme de feedback și resurse (infrastructura tehnică, de exemplu), toate acestea la nivel de sistem joacă un rol semnificativ în conceperea unui mediu universal pentru învățare. În plus, noile tehnologii digitale folosite în proiectare au multe de oferit acestui model DUI.

Constrângeri

Modelul a motivat multe părți interesate din domeniul educațional să înceapă să regândească proiectarea mediilor și a curriculum-ului lor printr-un obiectiv DUI. Cu toate acestea, CAST a primit de multe ori feedback-ul că aplicarea DUI în practică este complicată. Acești actori au simțit că principiile erau prea vagi și că erau necesare orientări mai specifice. În 2009, CAST a dezvoltat prima versiune a Ghidului DUI ca răspuns la acest feedback important. De atunci, au fost revizuite liniile directoare pentru a încorpora feedback-ul practicienilor și cercetarea in domeniile educației, științelor cognitive, psihologiei și neuroștiințelor. 

Mesajul cheie

Când mediille de învățare sunt concepute/ proiectate de la bun început pentru a reduce barierele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Concluzie

DUI se bazează pe cea mai răspândită constatare din cercetarea educațională: elevii sunt foarte variabili în răspunsul la educație. În aproape fiecare raport de cercetare privind instruirea sau intervenția, diferențele individuale sunt evidente în rezultate. Modelul DUI acordă atenție acestor diferențe individuale, considerându-le fundamentale pentru înțelegerea și proiectarea instruirii eficiente. 

Resurse

CAST (2018). Designul universal pentru învățare, Versiunea 2.2;  http://udlguidelines.cast.org