Titlul

Bune practici privind dezvoltarea unui desing universal de învățare (modelul DUI) pentru facilitarea incluziunii

Tipul documentului

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument – modelul DUI - se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar – dezvoltatori de curriculum, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare flexibil.

Obiectivul documentului

Modelul Design-ului universal pentru învățare (DUI) este un cadru care poate ghida proiectarea mediilor de învățare accesibile și stimulatoare pentru toți. DUI își propune să schimbe designul mediului în loc să schimbe persoana/ elevul. Teza aflată la baza acestui model este că atunci când mediile sunt concepute intenționat pentru a reduce barierele/ blocajele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Relevanța locală/ geografică

Cadrul general al Design-ului universal pentru învățare (DUI) a fost dezvoltat în anii 1990 și aplicat cu succes în SUA, unde stă la baza proiectării și evaluării incluziunii școlare, respectiv în Noua Zeelandă, unde fundamentează dezvoltarea curriculară.

Introducere

Anne Meyer și David Rose sunt autorii care au stabilit pentru prima dată principiile DUI în anii 1990, oferind un cadru de discuție relevant despre noile cercetări și cele mai bune practici în privința asigurării flexibilizării și accesibilizării mediului de învățare. Design-ul universal pentru învățare (DUI) este o abordare flexibilă a designului de curriculum care oferă tuturor elevilor oportunități complete și egale de a învăța.

Bazându-se pe cercetarea modului în care oamenii învață, modelul oferă principii și pași practici pentru pentru facilitarea succesului în învățare.  DUI se bazează pe trei principii:

1. Oferirea mai multor mijloace de reprezentare a conținutului studiat

2. Oferirea mai multor mijloace de exprimare a învățării

3. Oferirea de multiple mijloace de implicare în studiu/ învățare

Cadrul DUI ghidează proiectarea obiectivelor educaționale/ de instruire, a evaluărilor, a metodelor și a materialelor care pot fi personalizate și ajustate pentru a satisface nevoile individuale.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști și familii pentru a sprijini predarea și învățarea. Acestea pot fi utilizate de către educatori profesioniști, dezvoltatori de curriculum, cercetători, părinți și oricine dorește să aplice cadrul DUI de practică într-un mediu de învățare . De asemenea, modelul DUI are o valoare intrinsecă, în sensul că poate sprijini persoanele în aprofundarea înțelegerii propriilor procese de învățare.

Prezentarea modelului

În anii 1950, ideea de "design universal" a apărut cu referire la arhitectura care înlătură barierele și a fost o idee dezvoltată în Europa, Japonia și SUA ca o conștientizare globală a necesității și a beneficiilor unor medii de construcție fără obstacole. În anii '70, arhitectul american Michael Bednar a descris designul universal ca fiind conștientizarea capacității funcționale a fiecărei persoane, îmbunătățită atunci când se elimină barierele de mediu. Cel mai bun exemplu până în prezent rămâne un design urbanistic conceput inițial pentru a beneficia persoanele în scaune cu rotile, dar care s-a dovedit ca venind în sprjinul multor altor categorii cum ar fi joggers, părinți împingând cărucioare, etc.

Odată cu recunoașterea politică a drepturilor persoanelor cu dizabilități, acest concept a câștigat teren iar în 1987 arhitectul Ron Mace a diferențiat termenul "design universal" de cel de design accesibil:"nu este o știință nouă, un stil unic în niciun fel, …. ci o abordare de bun-simț care ne spune că tot ceea ce proiectăm și producem trebuie să fie utilizabil de către toate persoanele și în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de vârstă, de limitările fizice sau de stadiul vieții”.

La începutul anilor 1990, Centrul pentru Tehnologie Aplicată (CAST), a observat că ”design-ul universal” al lui Mace conținea elemente de bază aplicabile în domeniul educației: utilizarea elementelor de flexibilitate, incluziune și anticiparea nevoilor oamenilor.  Rose și Meyer sau combinat aceste elemente cu datele cercetărilor recente asupra funcționării creierului care demonstrează cât de diferiți suntem și faptul că aceleași abordări instructive nu vor funcționa pentru fiecare elev, indiferent dacă are o dizabilitate sau nu.

Deși există mii de rețele specializate pentru diferite funcții, unele dintre diferențele pe care le putem observa sunt sistematice și previzibile, ceea ce înseamnă că putem anticipa și planifica proactiv aceste diferențe.

Modelul descrie trei tipuri de rețele implicate în procesul de învățare:

-          rețeaua afectivă - modul în care elevii monitorizează mediul intern și extern pentru a stabili priorități, a se motiva și a se implica în învățare și dezvoltarea comportamentală.

-          rețeaua de recunoaștere - modul în care elevii simt și percep informații în mediul înconjurător și îl transformă în cunoștințe utile.

-          rețeaua strategică - modul în care elevii planifică, organizează și inițiază acțiuni în mediul înconjurător.

Fiecare dintre aceste rețele tind să se distingă spațial în creier:

-          rețeaua afectivă se află situată în centrul creierului; 

-          rețeaua de recunoaștere este situată în regiunile posterioare

-          rețeaua strategică este poziționată în partea anterioară / frontală a creierului. 

Deși trebuie remarcat că toate rețelele funcționează ca un tot, împreună, CAST se concentrează pe acest model simplificat al funcționării creierului pentru a evidenția ceea ce este relevant pentru învățare și pentru a încerca să înțeleagă și să planifice intervenții diversificate.

Din punct de vedere educațional, toate barierele în învățare ar trebui să fie eliminate în elaborarea curriculum-ului astfel încât singura provocare un elev ar trbui să fie provocarea învățării. Pentru a ajuta profesorii să dezvolte un curriculum care se adresează nevoilor tuturor elevilor într-o sală de clasă, CAST a dezvoltat liniile directoare DUI. Acest cadru „încurajează crearea de la început de modele flexibile pentru opțiuni personalizate, care să permită tuturor elevilor să progreseze (de acolo de unde sunt cu adevărat, nu cum ne imaginăm noi că ar trebui să fie)“ (CAST).

Cele trei principii de design universal pentru învățare

Principiul 1 – diversificarea modurilor de reprezentare - furnizarea de diverse mijloace de obținere de informații și cunoștințe.

Principiul 1 abordează rețelele de recunoaștere responsabile pentru modul în care elevii aduna și clasifica informații.

Sarcini de recunoaștere:

• identificarea informațiilor
• înțelegea informațiilor
• atribuirea de sens modelelor percepute prin simțuri

Principiul 2 - diversificarea modurilor de acțiune și exprimare – oferirea de alternative elevilor pentru a demonstra ceea ce știu.

Principiul 2 se adresează rețelelor strategice și responsabile cu planificarea și executarea sarcinilor de învățare.

Sarcini strategice:

• planificarea sarcinilor
• executarea sarcinilor
• auto-monitorizarea acțiunilor și a abilităților
• auto-corectoare și evaluare
• evaluarea progresului

Principiul 3 – diversificarea modurilor de angajare/ implicare – oferirea de provocări pentru atragerea interesului elevilor și pentru creșterea motivației.

Principiul 3 abordează rețelele responsabile pentru ceea ce angajează interesele de învățare și motivează elevii.

Sarcini referitoare la dimensiunea afectivă:

• evaluează importanța modelelor
• atribuie o valoare emoțională cunoștințelor
• autogenerarea motivației și concentrarea pentru finalizarea sarcinilor

Validarea în practică

Cercetarea care susține DUI se încadrează în patru categorii: cercetarea fundamentală a DUI, cercetarea principiilor DUI, cercetarea practicilor bune și cercetarea privind implementarea DUI.

Cercetarea privind aplicațiile specifice ale DUI în mediile de învățare, inclusiv asupra condițiilor necesare pentru implementare este un domeniu de cercetare în faza incipientă. Se așteaptă însă ca importanța domeniului de cercetare să crească, deoarece sunt dezvoltate aplicații curriculare pe scară largă și implementări la nivel de sistem (Noua Zeelandă). 

Impactul

Cu siguranță nu este nevoie să  se utilizaze fiecare pas/ toate sarcinile într-o singură ocazie de învățare. De fapt, unele direcții pot să nu fie relevante pentru anumite scopuri de învățare. 

Primul pas în aplicarea cadrului DUI în practică este definirea unui obiectiv specific de învățare. Aceast fapt aduce claritate și va permite o combinație strategică care reduce barierele și sprijină pe toți elevii în atingerea scopului de învățare. Concentrarea pe obiectivul de învățare permite educatorilor să păstreze provocările dorite într-o experiență de învățare și să înlăture barierele inutile. 

Factorii care asigură succesul

Aproape toată literatura despre DUI se concentrează exclusiv  pe învățare, reurse/ materiale, strategii și medii (săli de clasă sau clădiri). Nu se focalizează asupra barierelor existente la nivelul sistemului social și de educație care ar trebui să se schimbe pentru ca mediul de învățare să devenă cu adevărat universal.

De la politici la recompense și stimulente, la sisteme de feedback și resurse (infrastructura tehnică, de exemplu), toate acestea la nivel de sistem joacă un rol semnificativ în conceperea unui mediu universal pentru învățare. În plus, noile tehnologii digitale folosite în proiectare au multe de oferit acestui model DUI.

Constrângeri

Modelul a motivat multe părți interesate din domeniul educațional să înceapă să regândească proiectarea mediilor și a curriculum-ului lor printr-un obiectiv DUI. Cu toate acestea, CAST a primit de multe ori feedback-ul că aplicarea DUI în practică este complicată. Acești actori au simțit că principiile erau prea vagi și că erau necesare orientări mai specifice. În 2009, CAST a dezvoltat prima versiune a Ghidului DUI ca răspuns la acest feedback important. De atunci, au fost revizuite liniile directoare pentru a încorpora feedback-ul practicienilor și cercetarea in domeniile educației, științelor cognitive, psihologiei și neuroștiințelor. 

Mesajul cheie

Când mediille de învățare sunt concepute/ proiectate de la bun început pentru a reduce barierele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Concluzie

DUI se bazează pe cea mai răspândită constatare din cercetarea educațională: elevii sunt foarte variabili în răspunsul la educație. În aproape fiecare raport de cercetare privind instruirea sau intervenția, diferențele individuale sunt evidente în rezultate. Modelul DUI acordă atenție acestor diferențe individuale, considerându-le fundamentale pentru înțelegerea și proiectarea instruirii eficiente. 

Resurse

CAST (2018). Designul universal pentru învățare, Versiunea 2.2;  http://udlguidelines.cast.org