Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

 

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

 

 

Eficiența și succesul înregistrat:
 Practica se dovedește a fi relevantă și cea mai eficientă cale de a atinge un obiectiv specific. Aceasta a fost adoptată cu succes și s-au înregistrat a avut efecte positive asupra persoanelor și comunităților.

  Sustenabilitate socială, de mediu și economică:
Practica răspunde nevoilor esențiale în special ale persoanelor și comunităților defavorizate, fără a amenința capacitatea acestora de a răspunde nevoilor lor viitoare.  

   Respectarea nevoilor de gen:
Practica are în vedere implicarea și respectarea genurilor și contribuie la îmbunătățirea calității vieții tuturor persoanelor.

  Fezabilă tehnic:
Practica este ușor de învățat și de aplicat din punct de vedere tehnic. 

  Este participativă:
Abordarea participativă este esențială pentru asumarea de către fiecare a deciziilor și acțiunilor.

  Poate fi replicată și adaptată:
Practica are potențial de replicare și adaptare la obiective similare, în diferite situații.

  Reduce riscurile în situații de criză:
Practica își aduce contribuția la o bună gestionare a situațiilor de criză și la dezvoltarea rezilienței.

 

Descrierea bunelor practici

 

Titlul

 

Bune practici privind diversificarea modalităților de acțiune ale elevilor în mediul de învățare pentru facilitarea incluziunii, în cadrul modelului de desing universal de învățare (DUI)

Tipul documentului  

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument – modelul DUI - se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar – dezvoltatori de curriculum, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare flexibil.

Obiectivul documentului

Modelul Design-ului universal pentru învățare (DUI) este un cadru care poate ghida proiectarea mediilor de învățare accesibile și stimulatoare pentru toți. DUI își propune să schimbe mediul de învățare în loc să schimbe persoana/ elevul. 

Instrumentul de față are obiectivul de a oferi profesorilor și specialiștilor repere în proiectarea activităților astfel încât să asigure diversificarea modurilor de acțiune și exprimare ale elevilor, variind mijloacele utilizate de profesor, pentru creșterea șanselor elevilor de învățare semnificativă și eficientă.

Relevanța locală/ geografică

Cadrul general al Design-ului universal pentru învățare (DUI) a fost dezvoltat în anii 1990 și aplicat cu succes în SUA, unde stă la baza proiectării și evaluării incluziunii școlare, respectiv în Noua Zeelandă, unde fundamentează dezvoltarea curriculară.

Introducere

Anne Meyer și David Rose sunt autorii care au stabilit pentru prima dată principiile DUI în anii 1990, oferind un cadru de discuție relevant despre noile cercetări și cele mai bune practici în privința asigurării flexibilizării și accesibilizării mediului de învățare. Design-ul universal pentru învățare (DUI) este o abordare flexibilă a designului de curriculum care oferă tuturor elevilor oportunități complete și egale de a învăța.

Teza aflată la baza acestui model este că atunci când mediile sunt proiectate pentru a reduce barierele/ blocajele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Bazându-se pe cercetarea modului în care oamenii învață, modelul oferă principii și pași practici pentru pentru facilitarea succesului în învățare.  DUI se bazează pe trei principii:

  1. Oferirea de multiple mijloace de implicare în studiu/ învățare
  2. Oferirea mai multor mijloace de reprezentare a conținutului studiat
  3. Oferirea mai multor mijloace de exprimare a învățării

Cadrul DUI ghidează proiectarea obiectivelor educaționale/ de instruire, a evaluărilor, a metodelor și a materialelor care pot fi personalizate și ajustate pentru a satisface nevoile individuale.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști și familii pentru a sprijini predarea și învățarea. Acestea pot fi utilizate de către educatori profesioniști, dezvoltatori de curriculum, cercetători, părinți și oricine dorește să aplice cadrul DUI de practică într-un mediu de învățare. De asemenea, modelul DUI are o valoare intrinsecă, în sensul că poate sprijini persoanele în aprofundarea înțelegerii propriilor procese de învățare.

Prezentarea modelului

Modelul descrie trei tipuri de rețele implicate în procesul de învățare:

  • rețeaua afectivă - modul în care elevii monitorizează mediul intern și extern pentru a stabili priorități, a se motiva și a se implica în învățare și dezvoltarea comportamentală.
  • rețeaua de recunoaștere - modul în care elevii simt și percep informații în mediul înconjurător și îl transformă în cunoștințe utile.
  • rețeaua strategică - modul în care elevii planifică, organizează și inițiază acțiuni în mediul înconjurător.

Cele trei principii de design universal pentru învățare

Principiul 1 – diversificarea modurilor de reprezentare - furnizarea de diverse mijloace de obținere de informații și cunoștințe.

Principiul 2 - diversificarea modurilor de acțiune și exprimare – oferirea de alternative elevilor pentru a demonstra ceea ce știu.

Principiul 3 – diversificarea modurilor de angajare/ implicare – oferirea de provocări pentru atragerea interesului elevilor și pentru creșterea motivației.

Principiul 2 abordează aspectele de variație individuală în privința capacității de acțiune și exprimare a rezultatelor învățării.

Elevii sunt diferiți și în privința felului în care pot naviga într-un mediu de învățare și pot exprima ceea ce știu. Nu există un mijloc de acțiune și de exprimare care să fie optim pentru toți elevii. De exemplu, persoanele cu tulburări de circulație semnificative (de exemplu, paralizie cerebrală), cei care au dizabiltăți strategice și organizaționale (tulburări ale funcțiilor executive), cei care au bariere lingvistice și așa mai departe, se diferențiază foarte mult din perspectiva sarcinilor de învățare. Unii ar putea să se exprime bine în text scris, dar nu și în vorbire, sau invers. De asemenea, trebuie să recunoaștem că acțiunea și exprimarea necesită strategie cognitivă, practică și organizare, iar acesta este un alt domeniu în care elevii pot să difere. 

De aceea, oferirea mai multor opțiuni de acțiune a elevilor în mediul de învățare este esențială.

Componentele unei strategii eficiente de
diversificare a modalităților de acțiune ale elevilor 

Un manual sau un caiet de lucru într-un format tipărit oferă mijloace limitate de navigare sau de interacțiune fizică (de exemplu, întoarcerea paginilor, scrierea de mână în spațiile furnizate). Multe alte părți interactive ale programelor educaționale oferă în mod similar mijloace limitate de navigare sau interacțiune (de exemplu, cu ajutorul unui joystick sau a unei tastaturi). Navigarea și interacțiunea fizică în aceste moduri limitate vor ridica bariere pentru unii elevi - cei cu dizabilități fizice, cecitate, disgrafie sau care au nevoie de diferite tipuri de suporturi funcționale executive. Este important să se furnizeze materiale cu care toți elevii pot interacționa. Materialele curriculare proiectate corespunzător asigură o interfață fără probleme în tehnologiile de asistență/ asistive obișnuite prin care indivizii cu deficiențe de mișcare pot naviga și exprima ceea ce știu.

1. Variați metodele de răspuns și de navigare

Profesorii diferă foarte mult în capacitatea lor de a se mișca în mediul lor fizic. Pentru a reduce posibilele bariere în calea învățării care ar fi introduse de cerințele motorii ale unei sarcini, oferiți mijloace alternative de răspuns. În plus, elevii diferă mult în ceea ce privește mijloacele optime de navigare prin informații și activități. Pentru a oferi oportunități egale pentru interacțiunea cu experiențele de învățare, un educator trebuie să se asigure că există mai multe mijloace de navigație și control.

Majoritatea studiilor experimentale privind furnizarea opțiunilor în modul de reacție fizică sunt concentrate pe îmbunătățirea învățării prin furnizarea de opțiuni de tastare și recunoaștere vocală pentru mai multe tipuri de elevi, în mod special pentru elevii cu incidență ridicată a dificultăților de învățare (de exemplu, dislexie sau disgrafie). Prin contrast, nu există studii experimentale de cercetare care să arate dovezi ale îmbunătățirii procesului de învățare pentru elevii cu dizabilități motorii grave. Acest lucru este semnificativ, deoarece avantajele opțiunilor fizice și motorii (de exemplu, tastaturi mărite, dispozitive cu comutare unică sau alte tehnologii asistive) pentru elevii cu dizabilități fizice sunt de obicei considerate opțiunile cele mai favorabile. Aceste avantaje sunt, fără îndoială, considerate atât de evidente încât nu au fost realizate studii experimentale legate de rezultatele învățării. Progresul științific și articolele de opinie se limitează la rapoarte comparative privind progresul în mobilitate și dexteritate, mai degrabă decât îmbunătățiri în procesul de învățare.

Ce se poate face?

  • Furnizați alternative în ceea ce privește cerințele privind timpul, viteza și intervalul acțiunii motorii necesare pentru a interacționa cu materialele instructive, manipulările fizice și tehnologiile.
  • Oferiți alternative pentru a răspunde fizic sau a indica (de exemplu, alternative la marcarea cu pix și creion, alternative la controlul mouse-ului)
  • Furnizați alternative pentru a interacționa fizic cu materialele prin mână, voce, comutator unic, joystick, tastatură sau tastatură adaptată.

2. Optimizați accesul la instrumente și tehnologii asistive

Furnizarea unui singur instrument unui elev nu este suficientă, este nevoie de sprijin pentru utilizarea eficientă a instrumentului. Mulți elevi au nevoie de ajutor pentru a se mișca în mediul lor (atât din punctul de vedere al spațiului fizic, cât și al curriculum-ului), iar tuturor elevilor ar trebui să li se ofere posibilitatea de a folosi instrumente care ar putea ajuta la îndeplinirea obiectivului de învățare deplină la clasă. 

Un număr semnificativ de elevi cu dizabilități trebuie să utilizeze în mod regulat tehnologii de asistență pentru mișcare, interacțiune și răspuns. Este esențial ca programele de instruire să nu impună bariere în utilizarea acestor tehnologii. Un aspect important al designului curricular este, de asemenea, acela de a ne asigura că accesul fizic la o lecție nu elimină provocările pe care le presupune învățarea.

Dovezile de cercetare din această categorie sunt minime. Pentru elevii cu dizabilități fizice și motorii, avantajele furnizării de instrumente alternative și tehnologii de asistență sunt atât de evidente încât cercetătorii nu au analizat în mod adecvat avantajele lor reale pentru învățare. 

Ce se poate face?

  • Oferiți acces la tastaturi alternative
  • Personalizați suprapunerile pentru ecrane tactile și tastaturi
  • Selectați software-ul care funcționează fără probleme cu ajutorul alternativelor tastaturii și al tastelor Alt.

Validarea în practică

Cercetarea care susține DUI se încadrează în patru categorii: cercetarea fundamentală a DUI, cercetarea principiilor DUI, cercetarea practicilor bune și cercetarea privind implementarea DUI.

Cercetarea privind aplicațiile specifice ale DUI în mediile de învățare, inclusiv asupra condițiilor necesare pentru implementare este un domeniu de cercetare în faza incipientă. Se așteaptă însă ca importanța domeniului de cercetare să crească, deoarece sunt dezvoltate aplicații curriculare pe scară largă și implementări la nivel de sistem (Noua Zeelandă).

Impactul

Cu siguranță nu este nevoie să  se utilizaze fiecare pas/ toate sarcinile într-o singură ocazie de învățare. De fapt, unele direcții pot să nu fie relevante pentru anumite scopuri de învățare.

Primul pas în aplicarea cadrului DUI în practică este definirea unui obiectiv specific de învățare. Aceast fapt aduce claritate și va permite o combinație strategică care reduce barierele și sprijină pe toți elevii în atingerea scopului de învățare. Concentrarea pe obiectivul de învățare permite educatorilor să păstreze provocările dorite într-o experiență de învățare și să înlăture barierele inutile.

Factorii care asigură succesul

Aproape toată literatura despre DUI se concentrează exclusiv  pe învățare, reurse/ materiale, strategii și medii (săli de clasă sau clădiri). Nu se focalizează asupra barierelor existente la nivelul sistemului social și de educație care ar trebui să se schimbe pentru ca mediul de învățare să devenă cu adevărat universal.

De la politici la recompense și stimulente, la sisteme de feedback și resurse (infrastructura tehnică, de exemplu), toate acestea la nivel de sistem joacă un rol semnificativ în conceperea unui mediu universal pentru învățare. În plus, noile tehnologii digitale folosite în proiectare au multe de oferit acestui model DUI.

Constrângeri                                                                   

Modelul a motivat multe părți interesate din domeniul educațional să înceapă să regândească proiectarea mediilor și a curriculum-ului lor printr-un obiectiv DUI. Cu toate acestea, CAST a primit de multe ori feedback-ul că aplicarea DUI în practică este complicată. Acești actori au simțit că principiile erau prea vagi și că erau necesare orientări mai specifice. În 2009, CAST a dezvoltat prima versiune a Ghidului DUI ca răspuns la acest feedback important. De atunci, au fost revizuite liniile directoare pentru a încorpora feedback-ul practicienilor și cercetarea in domeniile educației, științelor cognitive, psihologiei și neuroștiințelor. 

Mesajul cheie

Când mediille de învățare sunt concepute/ proiectate de la bun început pentru a reduce barierele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Concluzie

DUI se bazează pe cea mai răspândită constatare din cercetarea educațională: elevii sunt foarte variabili în răspunsul la educație. În aproape fiecare raport de cercetare privind instruirea sau intervenția, diferențele individuale sunt evidente în rezultate. Modelul DUI acordă atenție acestor diferențe individuale, considerându-le fundamentale pentru înțelegerea și proiectarea instruirii eficiente. 

Resurse

CAST (2018). Designul universal pentru învățare, Versiunea 2.2;  http://udlguidelines.cast.org