Metodele de învăţământ reprezintă modalităţile sistematice de lucru de care se pot servi profesorii în activitatea de instruire şi elevii în cea de învăţare, capabile să conducă la rezolvarea obiectivelor pedagogice propuse.
Pentru profesor, metodele de învăţământ servesc la organizarea şi conducerea unei acţiuni sistematice prin care elevii vor realiza obiectivele pedagogice, arătându-i de asemenea ce să facă și cum să acţioneze.
Alegerea uneia sau alteia din metode de către profesor, depinde de mai mulţi factori subiectivi sau obiectivi, cum ar fi:
- personalitatea profesorului;
- imaginaţia şi puterea lui de adaptare;
- competenţa profesională;
- capacitatea de reflexie pedagogică şi de analiză
Pentru elev, metodele de învăţământ au rolul de a-l sprijini să parcurgă calea spre cunoaştere, spre dobândirea de noi comportamente care îi sporesc valoarea personalităţii. În sens restrâns, metoda este o tehnică de care profesorul şi elevii se folosesc pentru efectuarea acţiunii de predare-învăţare, ea asigură realizarea practică a unei activităţi proiectate mintal, conform unei strategii didactice.
Acumulările cognitive din diversele domenii de cunoaștere, precum si multiplicarea surselor învățământului impun strategii moderne de dimensionare si de structurare a conținuturilor. Se impune o modalitate noua de selecție a informațiilor, descongestionarea, dar si alte criterii de organizare, ierarhizare, de creare si aplicare cât mai potrivite realității si obiectivelor educaționale privind realizarea unei viziuni integrative, holistice la elevi.
Marshall McLuhan spunea că elevul viitorului va fi un explorator. De aceea, el trebuie sa fie conștientizat de importanta învățării prin cercetare, prin descoperire, de importanta realizării conexiunilor între diferitele discipline. În contextul societății actuale, orice cucerire științifică trebuie transpusa în termeni didactici.
Predarea în echipă este o metodă didactică modernă care permite promovarea într-o manieră concretă, a interdisciplinarităţii în învăţământ, asigurarea unor sinteze coerente pe o anumită problematică, demersul având şi o mare forţă formativă asupra elevilor. Practic, este vorba de desfăşurarea lecţiilor în condiţiile în care nu unul, ci mai multe persoane sunt implicate în actul didactic.
Predarea în echipă este o alternativă, o variantă a activităţii didactice clasice, care se poate aplica doar la anumite capitole, lecţii sau secvenţe de lecţii, şi nu în orice condiţii. Activitatea în echipă conduce la anumite avantaje:
Ø Dezvoltă nu numai un singur tip de relaţii deja existent, la un alt nivel, între profesor şi elev sau între nişte elevi şi un profesor, ci şi noi tipuri de relaţii interumane mai consistente şi organizate într - o manieră coerentă;
Ø Dezvoltă deprinderea de a învăţa cum să înveţe, de unde interesul echipelor faţă de procesul de învăţare în care cunoştinţele achiziţionate de către elevi trebuie să devină cu adevărat proprietatea fiecăruia dintre aceştia;
Ø Dezvoltă deprinderea de a învăţa să schimbi ideile proprii cu cele ale partenerilor şi stimulează deschiderea, ca facultate de adaptare la mutaţiile care caracterizează cunoaşterea şi lumea actuală;
Ø Stabilizează şi dezvoltă voinţa şi aptitudinea de a-şi gestiona cât mai responsabil propriul timp, cel necesar schimbării şi progresului comunităţii şcolare
Ø Urmăreşte acceptarea formării asigurate de parteneri şi conştientizarea formării proprii.
Predarea în echipă de cadre didactice presupune:
- Existenţa variaţiilor în cunoştinţe, competenţa şi capacităţile profesorilor;
- Exercitarea asupra elevilor a unei influenţe pedagogice mai diverse;
- Procesul de învăţare este abordat mai flexibil;
- Calităţile umane, în special cele de comunicare, sunt predominante în echipă;
- Schimbarea ritmului, a stilului de predare are darul de a capta atenţia, de a menţine interesul elevilor pe tot parcursul orei;
- Realizarea interdisciplinarităţii;
- Intervenţia complementarităţii.
Team teaching –ul, pedagogia de grup sau predarea în echipă a câştigat numeroşi adepţi în rândurile specialiştilor şi ale educatorilor practicieni, în ultimul deceniu.
Team Teaching este un mod de lucru colaborativ care se bazează pe încredere, comunicare, consecvență, organizare, flexibilitate, respect, sprijin reciproc și care presupune:
· planificarea în echipă a activităților de învățare din cadrul Întâlnirilor de dimineață și din cadrul orelor de predare sau de consolidare;
· organizarea predării individual sau împreună, acordând atenție sistematizării și continuității în învățare;
· discuții despre parcursul educativ al fiecărui copil din clasă și stabilirea de măsuri în funcție de nevoi;
· verificarea în echipă a caietelor, a fișelor de lucru și a temelor copiilor (opționale); decizii comune privind activitățile suplimentare propuse copiilor;
· decizii și muncă în echipă în cadrul proiectelor tematice lunare, dar și în cadrul ieșirilor în afara școlii;
· însumarea observațiilor zilnice într-un feedback ce se comunică părinților săptămânal/lunar, pe platforma Adservio sau la întâlnirile față în față.
Avantajele acestui sistem de lucru sunt următoarele:
- elevii beneficiază de experiențe personale variate – profesorii au domenii de expertiză diferite: unii pot fi pasionați de comunicare, alții de științe sau de arte etc.
· elevii beneficiază de stiluri de predare diferite, ceea ce înseamnă o strategie de reducere a rămânerilor în urmă la citit, socotit etc.
· se acordă mai multă atenție fiecărui elev în parte;
· copiii au în față un exemplu real de muncă în echipă;
· comunicarea cu părinții se face în timp real și devine mai eficientă; întâlnirile pot fi mai dese, în funcție de nevoi;
· fiecare profesor are un timp special destinat pregătirii activităților de învățare – dimineață sau după-amiază metodică, timp în care se întâlnește cu colegii din sector – ceea ce înseamnă creșterea calității activităților de predare – învățare – evaluare.
Predarea în echipă implică un grup de instructori care lucrează în mod intenționat, în mod regulat și cooperativ, pentru a ajuta un grup de elevi de orice vârstă să învețe.
Profesorii stabilesc împreună obiective pentru materia pe care trebuie să o predea, proiectează o programă, pregătesc planuri individuale de lecție, curriculum adaptat, plan de intervenţie personalizat (după caz), predau elevilor și evaluează rezultatele. Aceștia împărtășesc opinii, se ”ceartă” unul cu celălalt și chiar îi provoacă pe elevi să decidă ce abordare este mai bună.
Echipele pot fi echipe pentru o disciplină, pentru o lecție interdisciplinară în cadrul unei școli care se întâlnesc cu un set comun de elevi pe o perioadă extinsă de timp. Profesorii noi pot face echipe cu profesori veterani. Inovațiile sunt încurajate și sunt permise modificări ale dimensiunii, locației și timpului claselor. Diferitele personalități, voci, valori și abordări sporesc interesul, păstrează atenția și împiedică plictiseala.
Lucrând ca o echipă, profesorii modelează respectul față de diferențe, interdependența și abilitățile de rezolvare a conflictelor. Membrii echipei stabilesc împreună obiectivele și conținutul care urmează a fi predat, selectează materiale comune, cum ar fi texte și filme, și concep teste de evaluare pentru toți elevii ţinând cont de dezvoltarea cognitivă a elevilor, în special a celor cu cerinţe educaţionale speciale speciale din clasă.
Renunțarea la modelul de învățământ unic, single-course, single-teacher, care a fost acceptat pentru a fi încurajat, încurajează alte inovații și experimente. De exemplu, elevii pot fi împărțiți după sex, vârstă, cultură sau alte interese, apoi recombinate pentru a stimula reflecția.
Programele de remediere și secțiunile de onoare oferă alte oportunități atractive de a pune la dispoziție programe de învățământ adecvate și eficiente pentru elevii cu nevoi sau interese speciale. Aceștia pot aborda diferite abilități de studiu și tehnici de învățare. Învățarea în echipă poate, de asemenea, să compenseze pericolul impunerii de idei, valori și mentalități asupra minorităților sau a grupurilor etnice mai puțin puternice. Profesorii din diferite medii pot să se îmbogățească cultural unul pe altul.
Predarea în echipă răspândește responsabilitatea, încurajează creativitatea, aprofundează prietenia și construiește comunitatea în rândul profesorilor. Profesorii se completează reciproc. Aceștia împărtășesc perspective, propun noi abordări și pun la încercare ipoteze. Ei învață noi perspective și intuiții, tehnici și valori. Elevii intră în discuții între ei în timp ce dezbat, nu sunt de acord cu premisele sau concluziile, ridică noi întrebări și subliniază consecințele.
Prezența unui alt profesor reduce problemele de personalitate ale profesorilor. În caz de urgență, un membru al echipei poate participa la această problemă în timp ce clasa continuă. Împărtășirea în procesul decizional stimulează încrederea în sine. Pe măsură ce profesorii văd că se îmbunătățește calitatea predării și învățării, stima de sine creşte.
Desigur, predarea în echipă nu este singurul răspuns la toate problemele care afectează profesorii și elevii. Aceasta necesită planificare, management calificat, dorința de a schimba riscul și chiar eșecul, umilința, spiritul deschis, imaginația și creativitatea. Dar rezultatele merită.
Lucrul în echipă îmbunătățește calitatea predării, deoarece diverși specialiști abordează același subiect din diferite unghiuri: teorie și practică, trecut și prezent, diferite genuri sau origini etnice. Nivelul forței de învățătură este combinat, iar slăbiciunile sunt remediate. Profesorii „săraci” pot fi observați, criticaţi și îmbunătățiți de ceilalți membri ai echipei într-un context neretenționat și de susținere. Evaluarea făcută de o echipă de profesori va fi mai vizibilă și mai echilibrată decât introspecția și autoevaluarea unui profesor individual.
Învățarea în echipă nu este însă întotdeauna de succes. Unii profesori sunt un tip rigid de personalitate sau pot fi legați de o singură metodă. Unora le displace pur și simplu prezenţa celorlalţi profesori din echipă. Unii nu doresc să riște umilința și descurajarea în eventualele eșecuri. Unii se tem că vor aștepta să facă mai multă muncă pentru același salariu.
Învățarea în echipă face mai multe solicitări în ceea ce privește timpul și energia. Membrii trebuie să organizeze timpi convenabili pentru planificare și evaluare.
Discuțiile pot fi drenate și deciziile de grup durează mai mult. Regândirea materiei pentru a se potrivi cu metoda de predare a echipei este adesea incomodă.
Problemele legate de predarea în echipă sunt numeroase și complexe. Nici un model unic de predare în echipă nu va avea drept rezultat succesul pentru o anumită situație de predare. Orice program de predare a echipei trebuie să fie personalizat pentru a se potrivi curriculumului, profesorilor și elevilor. Chiar și în situațiile în care membrii echipei au predat anterior, grupurile noi și distincte de elevi vor progresa prin intermediul programului de la un an la altul. Diferiți cursanți vor influența axa curriculumului, direcția discuțiilor și interacțiunea instructorilor, ceea ce creează o nouă experiență de învățare pentru toți cei implicați.
De-a lungul literaturii de specialitate despre predarea în echipă, inclusiv a reflecțiilor de la profesorii care s-au alăturat în timpul carierei, anumite elemente cheie par să fie necesare pentru un program reușit de predare a echipei: compatibilitatea membrilor echipei; angajamentul comun față de predarea în echipă și comunicarea în curs de desfășurare; adaptarea conținutului sau curriculumului la viața reală; o dorință puternică de a aprinde setea elevilor pentru cunoaștere.
De asemenea, scopurile și filozofiile programului, precum și rolurile cadrelor didactice și ale administrației trebuie să fie bine definite. Deși, de la început, predarea în echipă va necesita în mod inerent mai mult timp și va necesita mai multe compromisuri decât alte abordări educaționale, avantajele atât pentru educatori cât și pentru elevi par să facă învățarea în echipă extrem de utilă. Timpul suplimentar pe care îl implică dezvoltarea personalului și întâlnirile zilnice sau săptămânale oferă un mediu de învățare mai bogat pentru elevi și profesori. Învățarea echipei poate face ca învățarea să devină o cooperativă.
Audierea a două sau mai multe perspective în sala de clasă încurajează probabil stimularea intelectuală, întărirea noilor concepte și deschiderea spre o varietate de perspective și interpretări, mai ales că recunoaștem nevoia de a respecta diversitatea, perspectivele și mediile elevilor.
Acest ”parteneriat în predare” reprezintă un mijloc de asistenţă acordată profesorilor de alţi profesori când se introduc metode de lucru noi.
Partener poate fi:
un coleg de aceeaşi specialitate, cu o experienţă educativă mai bogată (care poate juca rol de îndrumător);
un coleg cu o altă specializare, de obicei una înrudită.
Eficienţa unui parteneriat depinde de :
evaluarea eficienţei profesorului;
predarea în echipă a unor teme ce se pretează la abordări interdisciplinare. Se propun ca principale strategii de acţiune didactică şi respectiv de formare continuă a cadrelor didactice:
Învăţarea prin interacţiune;
Negocierea obiectivelor propuse în activitate;
Folosirea demonstraţiei, aplicării şi a feedbacku-lui;
Valorizarea evaluării permanente prin procedee variate;
Asigurarea unui sprijin constant în predare-învăţare
Un exemplu de predare în echipă este între profesorul care predă la clasă și profesorul itinerant, care asigură programul de sprijin pentru elevii cu cerinţe educaţionale specială dintr-o clasă.
Oferim un exemplu de predare a orei de matematică la un centru școlar de educație incluzivă. Activitatea s-a desfăşurat în echipe ţinând cont de potenţialul cognitiv al fiecărui elev. Această experiență aplicată la clasă a fost o provocare pentru noi, ca profesori. Am lucrat împreună, ca o echipă, ne-am susţinut reciproc și am lua-o oricând de la capăt. Și copiii au fost încântaţi de idee, deși, la început, au văzut această activitate ca o competiție. Sperăm ca această experiență să fie repetată și de alte colege în beneficiul elevilor noștri, pentru a ieși din “barierele” clasei.
Activitatea a început prin a prezenta echipa de predare din ora respectivă. Elevii au fost încântați pentru că vor avea o oră de matematică alftel.
În cadrul lecţiei „Funcţii de tipul " ” putem începe proiectarea demersului didactic, gândindu-ne la o metodă modernă, care poate fi folosită fie ca o activitate individuală, fie de grup cum ar fi metoda ciorchinelui.
Astfel, profesorul are rolul de a-i îndruma pe elevi să formeze o schemă de la un cuvânt de bază. Plecând de la cuvântul „funcţie” (scris pe tablă şi pe fişele de lucru), în prima etapă elevii sunt solicitaţi să scrie pe fişele de lucru cât mai multe cuvinte, noţiuni care le vin în minte legate de „cuvântul rădăcină”. Această etapă nu trebuie să dureze foarte mult, fiind o parte introductivă (5 min). Apoi, aceştia vor merge pe rând la tablă unde vor realiza următoarea schemă:
Cu ajutorul acestei scheme, sunt reamintite cunoştinţele anterioare legate de noţiunea de funcţie. Pasul următor este cel al exercițiilor, pe baza recapitulării făcute de primul profesor. Clasa este acum împărțită în grupe și rezolvă fișele pregătite de celălalt profesor din echipă. Avantajul celor doi profesori este că, dacă apar neclarități de la primul profesor în timpul predării, elevii care nu au înțeles vor întreba profesorul cu care lucrează la exerciții, în acest fel lecția fiind recapitulată integral de către toți elevii.
Bibliografie:
Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, ediţia a III-a, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti 1997.
Cerghit Ioan, Neacşu Ioan, Negreţ-Dobridor Ion, Pânişoară Ion Ovidiu, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
Dinamica grupului şi a echipei, A. Neculău, Editura Polirom, 2077 https://www.scribd.com/document/96187323/Dinamica-de-Grup-Si-Munca-in-Echipa