Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

 

Eficiența și succesul înregistrat:
 Practica se dovedește a fi relevantă și cea mai eficientă cale de a atinge un obiectiv specific. Aceasta a fost adoptată cu succes și s-au înregistrat a avut efecte positive asupra persoanelor și comunităților.

  Sustenabilitate socială, de mediu și economică:
Practica răspunde nevoilor esențiale în special ale persoanelor și comunităților defavorizate, fără a amenința capacitatea acestora de a răspunde nevoilor lor viitoare.  

   Respectarea nevoilor de gen:
Practica are în vedere implicarea și respectarea genurilor și contribuie la îmbunătățirea calității vieții tuturor persoanelor.

  Fezabilă tehnic:
Practica este ușor de învățat și de aplicat din punct de vedere tehnic. 

  Este participativă:
Abordarea participativă este esențială pentru asumarea de către fiecare a deciziilor și acțiunilor.

  Poate fi replicată și adaptată:
Practica are potențial de replicare și adaptare la obiective similare, în diferite situații.

  Reduce riscurile în situații de criză:
Practica își aduce contribuția la o bună gestionare a situațiilor de criză și la dezvoltarea rezilienței.

Descrierea bunelor practici

Titlul

Bune practici privind predarea diferențiată și adaptată, pentru o practică incluzivă

Tipul documentului                                                                                                                      

Fisă de informații

Cui se adresează?

Acest document este destinat în special profesorilor, dar și  managerilor și specialiștilor din sistemul educațional școlar, părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare suportiv, adecvat, flexibil, incluziv, menit să se axeze pe promovarea curriculum-ului incluziv în școală.

Obiectivul documentului

Pentru unele școli și profesori, mesajele din acest material va reflecta practici deja adoptate și evaluate, pentru alții poate semnala necesitatea unei schimbări către politici și acțiuni care includ toți studenții.

Relevanța locală/ geografică

Informațiile prezentate în acest document selectează unele practici incluzive dezvoltate pentru profesorii și liderii din cadrul școlii medii de limbă engleză din Noua Zeelandă. Ele au fost dezvoltate pentru a construi cunoștințe profesionale și pentru a crea o înțelegere mai larg împărtășită a practicii incluzive în cadrul curriculumului din Noua Zeelandă.  

Introducere

Viziunea guvernului din Noua Zeelandă asupra unui sistem de învățământ complet incluziv are ca obiectiv elevi, părinți, profesori și manageri ai școlilor încrezători. Educația incluzivă vizează participarea și succesul tuturor cursanților. Școlile incluzive cred că toți elevii devin studenți capabili, conectați de-a lungul vieții și lucrează în acest sens în cadrul Curriculumului din Noua Zeelandă.

Pentru a consolida și a sprijini practicile incluzive ale școlilor, Ministerul a creat materiale de învățare pentru a sprijini școlile și comunitățile lor în timp ce dezvoltă practici incluzive în programa școlară.  Aceste materiale susțin o abordare incluzivă în care:

·         profesorul de clasă este responsabil pentru învățarea tuturor elevilor din clasa lor

·         toți elevii pot participa, implica, realiza și pot face parte din clasă sau din mediul de învățare

·         practica profesorilor se bazează sistematic pe ceea ce știm că funcționează

·         învățarea și dezvoltarea profesională este asigurată de către facilitatori, conducătorii școlii, profesorii specialiști și personalul Ministerului Educației.

Profesorii eficienți reflectă și planifică cum să abordeze toate nevoile de învățare ale elevilor lor. Ei se bazează pe ceea ce se știe despre pedagogie eficientă și folosesc sisteme și procese școlare, care le pot susține pentru a-i învăța cu încredere și cu capabilitate pe toți elevii lor.

Actori și părțile interesate

Aceste informații ar putea fi folosite într-o varietate de moduri de către profesioniști, în special profesori dar și terapeuți, familie și manageri, pentru a sprijini adecvat și optim învățarea, dezvoltarea și integrarea optimă a fiecărui copil.  De asemnea, aceasta va fi o resursă foarte utilă pentru toți profesorii care vor putea găsi sugestii și instrumente în predarea curriculum-ului.

Prezentarea modelului

Practica incluzivă îi va ajuta pe profesori să abordeze următoarea întrebare-cheie: Cum planific și predau astfel încât fiecare elev din clasa mea:

·         participă semnificativ alaturi de colegii lor

·         implică oportunități adecvate de învățare

·         progresează în cadrul Curriculumului

·         identitatea lor este apreciată și respectată?

În urma utilizării practicii incluzive și a curriculumului școlar, conducătorii școlilor și profesorii vor:

·         recunoaște modul în care credințele și acțiunile lor pot spori accesul elevilor la curriculum

·         identifica modalități de includere a tuturor elevilor, susținându-i să se angajeze și să lucreze cu semenii lor

·         investighează strategiile de planificare și predare pentru includerea tuturor studenților în curriculum, luând în considerare punctele forte și provocările individuale

·         reflectează și evaluează eficacitatea acestor strategii, așa cum rezultă din progresele și realizările elevilor.

O planificare eficientă îi ajută pe toți elevii să acceseze oportunități de învățare bogate și largi în zonele de învățare ale Curriculumului. O astfel de planificare recunoaște diferite moduri de a sprijini succesul elevilor. Predarea și învățarea eficientă se bazează pe convingerea profesorului că nucleul învățării este același, indiferent dacă un elev are un handicap sau necesită sprijin suplimentar.

Profesori eficienți:

·                     Se asigură că fiecare elev poate avea acces la învățare, dacă este necesar, bazându-se pe suport de specialitate pentru a realiza acest lucru

·                     Se asigură că oportunitățile de învățare se conectează cu cunoștințele și experiența anterioară a elevilor

·                     Se asigură că fiecare elev are multiple oportunități de interacțiune cu ceilalți și cu o varietate de materiale

·                     Oferă oportunități elevilor de a se exprima într-o serie de moduri

·                     Oferă elevilor oportunități de a arăta ceea ce știu și ceea ce învață nou.

Proiectare universală pentru învățare

Doi elevi nu sunt identici în procesele de gândire, abilități, interese și abordări ale învățării. Universal Design for Learning (UDL) este un cadru util pentru susținerea școlilor în  planificarea învățării tuturor elevilor de la bun început. Îi ajută să se asigure că programa școlară răspunde nevoilor tuturor elevilor, oferind tuturor posibilități egale de a învăța. UDL se bazează în jurul a trei principii care asigură că există opțiuni pentru ca toți elevii să aibă egal acces la învățare:

·                     oferă mai multe mijloace de reprezentare - „ceea ce” învață - deoarece elevii diferă în modul în care percep și înțeleg informațiile

·                     oferă mai multe mijloace de acțiune și de exprimare - „modul” de învățare - astfel încât toți elevii să poată participa și să arate ceea ce au învățat

·                     oferi mai multe mijloace de implicare - „de ce” al învățării - deoarece elevii diferiți sunt angajați prin diferite tipuri de sarcini și situații de învățare.

Abordarea planificării școlii și a clasei, luând în considerare principiile de proiectare universală, va ajuta la dezvoltarea unui program de clasă care oferă tuturor elevilor oportunități egale de a învăța. Accentul se pune pe proiectarea celui mai sensibil curriculum și mediu pentru toți elevii. La început, barierele pentru învățarea elevilor sunt identificate și reduse la minimum în parteneriat cu elevii și cu cei care îi cunosc bine. Acest lucru poate reduce cerințele pentru dvs. în timpul activităților de predare și învățare, deoarece elevii sunt adesea capabili să adapteze în mod independent mediul și activitățile pentru a răspunde propriilor nevoi.

Predarea ca cercetare

Întrucât orice strategie de predare funcționează diferit în contexte diferite pentru elevi diferiți, pedagogia eficientă necesită ca profesorii să evalueze impactul predării lor asupra elevilor lor.

Cadrele didactice cercetează relația de predare-învățare „moment cu moment (pe măsură ce predarea are loc), zi de zi și pe termen lung”. Când planificați oportunitățile de învățare, trebuie să luați în considerare cu atenție nevoile tuturor elevilor din clasa dvs. și sprijinul suplimentar pe care îl puteți necesita pentru a vă asigura că nevoile lor de învățare sunt satisfăcute.

 

Cercetarea didactică:

·         Ce sarcini și strategii de predare și învățare ar putea fi utilizate cu toți elevii?

·         Ce sarcini și strategii am folosit înainte și au funcționat bine?

·         Ce adaptări și/ sau diferențieri sunt necesare pentru unii dintre elevii mei? Cine mă poate ajuta să le identific și să le pun în aplicare?

·         Cum progresează lecția? Trebuie să modific ceva din cauza a ceea ce observ în timp real la elevii mei?

·         Toți elevii mei sunt pregătiți pentru următoarea parte a secvenței lecției? De unde știu?

·         În ce moduri susțin atenția elevilor?

 Focalizarea cercetării:

·         Ce domenii de învățare și obiective iau în considerare?

·         Care sunt ideile mari/ cheie?

·         Care sunt rezultatele dorite ale învățării, inclusiv pentru dezvoltarea competențelor cheie?

·         Unde sunt în prezent elevii mei în ceea ce privește aceste rezultate? De unde știu? Ce spun elevii mei?

·         Ce cunoștințe anterioare și perspective diverse oferă elevii mei în contextul predării și învățării?

Cercetarea asupra învățării

·         Cât de bine au fost elevii capabili să înțeleagă și să obțină rezultatele de învățare prevăzute? Ce dovezi am?

·         Care a fost impactul diferențierilor și adaptărilor pe care le-am folosit pentru unii elevi?

·         Ce am învățat prin feedback de la elevii mei?

·         Care sunt următorii pași de învățare?

Planificarea eficientă include gândirea flexibilă despre modul de organizare a predării și învățării. De exemplu, o clasă poate lucra cu toți elevii în aceeași zonă de învățare și participând la activități de învățare frontale. În același timp, unii elevi pot lucra cu conținut diferit, în diferite niveluri de curriculum, pentru rezultate diferite de învățare sau în legătură cu criterii diferite de evaluare. 

Principiul general în cadrul unor astfel de abordări flexibile este să fie cât mai discret posibil, asigurându-ne totodată că sunt îndeplinite nevoile individuale de învățare ale elevilor. 

Atunci când oferiți acces la curriculum, dumneavoastră și echipele care lucrează cu elevii care au nevoie de sprijin suplimentar, trebuie să vă gândiți mai întâi dacă elevii pot urmări aceleași rezultate de învățare ca și colegii lor de clasă. 

În al doilea rând, ar trebui să luați în considerare dacă este nevoie de un program de învățare care să obțină în mod larg rezultate similare de învățare pentru întreaga clasă, dar care să satisfacă în mod corespunzător nevoile de învățare ale acestor elevi la nivelurile lor. 

În al treilea rând, unii elevi vor avea nevoie de conținut individualizat și de suporturi individualizate.

 

Abordările cheie pentru planificarea și predarea eficientă sunt diferențierea și adaptarea. Majoritatea profesorilor folosesc deja aceste două abordări. Pe măsură ce îți dezvolți expertiza cu aceste abordări:

·                     Vei recunoaște că unitățile de iânvățare pot fi ușor modificate în programul clasei pentru a satisface eficient elevilor cu nevoi diverse, folosind o serie de abordări și strategii în planificare și predare

·                     Vei recunoaște că unii elevi au nevoie de mai multe oportunități de a se angaja cu o serie de materiale care să le sprijine înțelegerea și că aceste oportunități pot implica utilizarea tehnologiei de asistență sau adaptări simple

·                     vei reflecta asupra modurilor în care elevii își pot demonstra înțelegerea în diferite domenii de învățare; pentru elevii cu nevoi diverse, acesta poate fi la același nivel sau un nivel diferit față de colegii lor

·                     vei identifica modalități prin care toți elevii își pot evalua capacitățile și reflecta asupra propriei lor învățări.

Diferențierea și adaptarea curriculară

Profesorii sunt responsabili de planificarea, dezvoltarea și revizuirea curriculumului în clasă. Pentru a asigura accesul curricular pentru toți elevii, poate fi necesară „gândirea în afara pătratului” în practica zilnică. Acest lucru necesită să fii pregătit să faci lucrurile diferit, să lucrezi spre trecerea de la a fi un „expert de rutină” la un „expert adaptativ”. Cel mai bine veți obține acest lucru atunci când lucrați ca parte a unei comunități de învățare colaborativă, de susținere.

Diferențierea programului de clasă, adaptarea suporturilor

Giangreco, Cloninger și Iverson (2011) au dezvoltat un cadru pentru a caracteriza pe larg participarea fiecărui elev la învățare pe două dimensiuni:

·         programul - ceea ce este predat (programa școlară), obiectivele anuale, rezultatele specifice învățării și așa mai departe

·         suporturile - ceea ce este oferit pentru a ajuta elevul să acceseze și să obțină rezultate educaționale, inclusiv materiale, resurse umane (cum ar fi profesori specializați), strategii de predare specifice, schimbări în clasă și mediu, etc.

Programul școlar și la clasă pot fi accesibile tuturor elevilor prin:

·         diferențieri în cadrul programei  - conținutul curriculumului școlar și al clasei și răspunsurile așteptate la acesta („ce”)

·         adaptări : modificări ale suporturilor - mediul școlar, sala de clasă, strategiile didactice și materialele de predare și învățare („cum”).

Când sunt necesare adaptări și diferențieri?

·         Scopul cadrelor didactice este de a oferi o participare semnificativă tuturor elevilor din programa de clasă. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să luați decizii în ceea ce privește conținutul și nivelul curriculumului, mediul, materialele didactice și de învățare și răspunsurile așteptate pentru elevi.

·         Ca regulă generală atunci când decideți adaptările și diferențierile este să schimbați cât mai puțin posibil , asigurându-vă în același timp că cerințele de învățare ale elevilor sunt îndeplinite. Unii elevi pot avea nevoie doar de adaptări pentru a accesa programa. Alți elevi pot avea nevoie doar de diferențieri pentru a accesa programa. Câțiva elevi vor avea nevoie atât de adaptare, cât și de diferențiere, dar rareori.

·         Este important să recunoaștem că elevii individuali pot necesita acces la unele sau la toate opțiunile pe parcursul unei zile școlare sau chiar la o lecție sau sarcină. Opțiunile trebuie privite ca fiind fluide și nu statice. Amintiți-vă principiul utilizării celei mai puțin intruzive opțiuni disponibile care satisface nevoile elevului. 

Când este nevoie de schimbarea practicii profesorilor?

Schimbarea credințelor și acțiunilor profesorului reprezintă un punct important pentru practica incluzivă, deoarece credințele și atitudinile profesorului pot susține sau limita accesul unui elev la învățare. Pe măsură ce profesorii se îndreaptă spre o practică incluzivă, convingerile și atitudinile lor devin mai incluzive și se îndepărtează de practicile care limitează oportunitățile de învățare pentru toată lumea.

Următorul tabel prezintă câteva dintre modalitățile prin care profesorii își schimbă practica în timp ce intenționează să răspundă nevoilor tuturor elevilor lor. (Ultimele trei rânduri sunt specifice profesorilor secundari.)

Trecerea de la…

Către…

Credințe și atitudini care limitează oportunitățile de a învăța

Credințe și atitudini care susțin oportunitățile de a învăța

Așteptări scăzute legate de învățare, progres și succes a unor elevilor

Așteptări mari legate de  învățarea, progresul și succesul tuturor elevilor

Un curriculum unic aplicat identic tuturor

Acces curricular care poate fi diferențiat sau adaptat pentru unii elevi, dar același curriculum pentru toți

Profesorii care nu știu să predea unor tipuri de elevi

Toți profesorii sunt capabili să învețe toți elevii, cu sprijin la nevoie

Credința că „nu este o sarcină a profesorilor de la clasă să-i învățe pe acești„ elevi ”.

Credința că învățarea tuturor elevilor este responsabilitatea tuturor profesorilor de la clasă

Asistentul profesorului care lucrează cu elevul

Ajutorul profesorului care îl susține pe profesor pentru a include toți elevii

Credința că „Acești elevi nu aparțin unei clase generale, ci aparțin instituției”.

Credința că toți elevii aparțin clasei

Profesorii se simt izolați

Suport coordonat pentru profesori și elevi

Altcineva planifică activitățile elevilor cu nevoi speciale

Planificare colaborativă, alaturi de  alți profesori, elev, familie

Profesorii care predau materia lor

Profesorii care predau tuturor elevilor

Accent exclusiv pe examinări

Toți elevii au posibilitatea de a participa la evaluări adecvate, din care se învață

 

Factorii care asigură succesul

Factorii care asigură succesul acestui model depind de modul în care profesorii răspund în principiu întrebărilor de mai jos, ca subiect de reflecție pentru fiecare tip de acțiune a profesorilor.

Acțiuni ale profesorilor

Întrebări de luat în considerare

Crearea unui mediu suportiv, prietenos

·         Cum încurajați și demonstrați relații pozitive în mediul de învățare, respectiv relații care sprijină starea de bine a elevilor, incluziunea, nediscriminarea și coeziunea?

·         Cum apreciați și participați la diversitatea culturală și lingvistică a tuturor elevilor dvs.?

Încurajarea gândirii și a acțiunii reflexive

·         Ce sarcini și oportunități ați conceput pentru a încuraja toți elevii să reflecteze asupra învățării lor, individual și împreună cu colegii lor?

Îmbunătățirea relevanței noilor învățări

·         Cum stimulează curiozitatea elevilor tăi?

·         Cum îi provoci să folosească și să aplice ceea ce descoperă în contexte noi și într-un mod inovator?

Facilitarea împărtășirii învățării

·         Cum favorizează și demonstrează comunitatea dvs. de învățare conversațiile și parteneriatele de învățare?

·         Cum sunt încurajați toți elevii clasei să dea feedback constructiv despre învățare?

Crearea de conexiuni cu experiența anterioară

·         Care sunt strategiile pe care le utilizați pentru a fundamenta învățarea pe baza pe ceea ce elevii știu și au experimentat?

·         Cum îi sprijiniți pe elevi să facă conexiuni între zonele de învățare, experiențele de acasă și lumea largă?

Oferirea de suficiente oportunități de învățare

·         Cum plănuiți mai multe oportunități pentru ca toți studenții să se implice, să exerseze și să transfere noile cunoștințe?

·         Cum îi încurajezi pe studenți să-și asume și să gestioneze propria lor învățare?

Predarea ca autoreglare

·         Cum folosiți ceea ce observați în predarea și învățarea zilnică pentru a vă asigura că toate nevoile de învățare ale elevilor sunt planificate și îndeplinite?

 

Validarea în practică

Dovezile arată că elevii învață cel mai bine atunci când profesorii stabilesc relații puternice cu elevii și când:

  • creăm unui mediu de învățare de susținere
  • încurajăm gândirea și acțiunea reflectoare
  • sporim relevanța noilor învățări
  • facilităm împărtășirea învățării
  • creăm conexiuni cu învățarea și experiența anterioare
  • oferim suficiente oportunități de învățare
  • verificăm constant relația predare-învățare

Concluzie

Profesorii eficienți își învață eficient toți elevii. Curriculumul din Noua Zeelandă explică faptul că, deși nicio formulă nu garantează învățarea pentru fiecare student în fiecare context, există dovezi puternice ale tipurilor de abordări didactice care îmbunătățesc în mod constant învățarea elevilor. 

Resurse

https://nzcurriculum.tki.org.nz/The-New-Zealand-Curriculum

https://nzcurriculum.tki.org.nz/Inclusive-practices