Titlul

Bune practici privind promovarea culturii organizaționale incluzive

Tipul documentului                                                                         

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare incluziv.

Obiectivul documentului

Acest document este o resursă pentru susţinerea dezvoltării incluzive în şcoli. Este un document comprehensiv care poate ajuta orice persoană sau organizaţie în identificarea paşilor necesari dezvoltării gradului de incluzivitate al unei şcoli. Materialele sunt concepute astfel încât să se bazeze pe cunoştinţele şi experienţa dobândită de cadrele didactice în practica lor pedagogică.

Relevanța locală/ geografică

Modelul, denumit Indexul incluziunii școlare a fost elaborat în Marea Britanie de-a lungul unei perioade de trei ani de către Tony Booth și Mel Ainscow,  cu ajutorul unei echipe de cadre didactice, părinţi, pedagogi, cercetători şi reprezentanţi ai unei organizaţii a persoanelor cu dizabilităţi, cu o bogată experienţă în încurajarea implementării educaţiei incluzive în şcoli.

Indexul a fost pus la dispoziţia publicului românesc prin intermediul programului INCLUES, cu finanţarea europeană LONARDO a Comisiei Europene, pus în aplicare de un colectiv de cercetători şi cadre didactice ale Universităţii Babes-Bolyai, sub coordonarea prof. Dr. Stefan Szamoskozi.

Introducere

Printre iniţiativele actuale de îmbunătăţire a sistemului educaţional Indexul nu este de neglijat. El este o modalitate interactivă de a răspunde cerinţelor actuale faţă de şcoală conform cu valorile incluziunii. Nu este o alternativă care să vizeze creşterea performanţelor şcolare, ci un ansamblu de propuneri menit să întemeieze educaţia elevilor pe relaţii de colaborare şi pe îmbunătăţirea mediului de învăţare şi predare.

În atingerea acestor deziderate, Indexul încurajează conturarea unei perspective asupra învăţării în care copiii şi tinerii sunt implicaţi activ, integrând ceea ce li se predă cu propria lor experienţă de viaţă. Este un document practic, care analizează toate aspectele din şcoală relevante pentru incluziune: pregătirea şi atitudinile personalului, amenajarea clădirii şi a claselor şcolare, precum şi a terenurile de joacă, atragerea elevilor la transpunerea în practică a valorilor incluziunii.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști, în special profesori, familie și manageri, cu scopul de a conştientiza nevoia incluziunii.

Alte şcoli au preluat secţiunile din Index cu scopul de a îmbunătăţi condiţiile şi relaţiile personalului cu elevii, înainte de a se referi mai ţintit la activităţile de predare şi de învăţare.

Indexul a fost de asemenea folosit pentru a structura cercetarea individuală sau de grup realizată de cadrele didactice din şcoli pentru analiza incluziunea.

Orice utilizare a sa este legitimă în condiţiile în care promovează reflecţia asupra incluziunii şi conduce la o mai mare participare a elevilor la atmosfera culturală, la curricula şi viaţa comunitară a şcolilor.

Prezentarea modelului

Incluziunea şi excluderea sunt explorate de-a lungul a 3 dimensiuni interconectate ale îmbunătăţirii şcolilor: crearea culturilor incluzive, producerea politicilor incluzive şi desfăşurarea unor practici incluzive.

Dintre ele, dimensiunea ”crearea culturilor incluzive” este situată, deliberat, ca bază a triunghiului. Până acum s-a acordat prea puţină atenţie potenţialului central pe care culturile (concepţiile, obiceiurile, valorile, atitudinile) şcolare îl au în susţinerea sau subminarea dezvoltării procesului de incluziune. Dezvoltarea unor valori incluzive împărtăşite de colectivul de cadre didactice şi a unor relaţii de colaborare poate conduce la schimbări in celelalte dimensiuni.

DIMENSIUNEA Crearea culturilor inclusive: indicatori și întrebări

Această dimensiune creează o comunitate sigură, primitoare, colaboratore, stimulantă, în care fiecare este preţuit ca fiind capabil de performanţe valoroase. Ea dezvoltă valori incluzive împărtăşite explicit de personal, elevi, pedagogi şi părinţi/persoane care îngrijesc copiii. Principiile şi valorile culturale şcolare incluzive ghidează deciziile cu privire la politicile şi practicile de zi cu zi de la clasă, astfel încât dezvoltarea şcolară devine un proces continuu.

A.1 Consolidarea comunităţii

A.1.1. Fiecare se simte bine primit în şcoală.

A.1.2. Elevii se ajută unul pe altul.

A.1.3. Membrii personalului colaborează.

A.1.4. Personalul şi elevii se respectă unii pe ceilalţi

A.1.5. Există un parteneriat între personal şi părinţi/aparţinători.

A.1.6. Personalul didactic şi pedagogii muncesc bine împreună.

A.1.7. Toate comunităţile locale sunt implicate în şcoală.

A.2 Stabilirea valorilor incluzive

A.2.1. Aşteptările sunt mari pentru toţi elevii.

A.2.2. Personalul didactic, pedagogii, elevii şi părinţii/aparţinătorii împărtăşesc filozofia incluziunii.

A.2.3. Elevii sunt preţuiţi în mod egal.

A.2.4. Personalul şi elevii se respectă atât pentru calitatea de fiinţe umane, cât şi pentru rolul îndeplinit în şcoală.

A.2.5. Personalul caută să înlăture barierele în învăţare şi participare în toate aspectele ce ţin de şcoală.

A.2.6. Şcoala se străduieşte să reducă toate formele de discriminare.

A.1 Consolidarea comunităţii

A.1.1. Fiecare se simte bine primit în şcoală.

1.      Este primul contact pe care îl au oamenii cu şcoala prietenos şi primitor?

2.      Este şcoala primitoare faţă de toţi elevii, inclusiv faţă de cei cu dizabilităţi, itineranţi, refugiaţi şi solicitanţi de azil?

3.      Este şcoala primitoare pentru toţi părinţii/aparţinătorii şi pentru alţi membrii ai comunităţii?

4.      Este informaţia despre şcoală accesibilă tuturor, indiferent de limba maternă sau dizabilitate, de exemplu: tradusă, scrisă în limbajul Braille, înregistrată sau tipărită, dacă e necesar?

5.      Sunt interpreţi în limbajul semnelor sau în alte limbi materne disponibili atunci când este necesar?

6.      Reiese limpede din broşura şi informaţiile date candidaţilor pentru un loc de muncă în şcoală faptul că în practica educaţională din şcoală sunt acceptaţi toţi elevii, provenind din medii foarte diferite?

7.      Se regăsesc toţi membrii comunităţii şcolare în simbolurile afişate în şcoală?

8.      Sărbătoreşte şcoala culturile locale şi comunităţile prin simboluri şi expoziţii?

9.      Există ceremonii pentru primirea noilor elevi şi a noilor profesori, sau pentru a marca plecarea lor?

10.  Simt elevii că aparţin claselor din care fac parte?

11.  Simt elevii, părinţii/aparţinătorii, profesorii, cadrele didactice şi membrii comunităţii că aparţin şcolii?

A.1 Consolidarea comunităţii

A.1.2. Elevii se ajută unul pe altul.

1.                  Solicită şi oferă elevii ajutor unii altora, atunci când e nevoie?

2.                  Sunt valorizate rezultatele muncii de colaborare şi performanţele individuale ale elevilor (prin expoziţii, premieri etc.)?

3.                  Raportează elevii unui membru al personalului, atunci când ei sau altcineva are nevoie de ajutor?

4.                  Sunt prieteniile cu rol de susţinere încurajate activ?

5.                  Cooperarea dintre elevi este mai mare decât concurenţa?

6.                  Evită elevii limbajul rasist, sexist, homofobic şi discriminarea pe baza dizabilităţii?

7.                  Inţeleg elevii că ceea ce se aşteaptă de la ei poate să fie diferit, în funcţie de caracteristicile lor individuale?

8.                  Apreciază elevii performanţele celor care au un nivel de plecare diferit de al lor?

9.                  Simt elevii că disputele dintre ei sunt rezolvate corect şi eficient?

10.              Pot elevii să îndeplinească rolul de avocat al celor pe care ei îi consideră că sunt trataţi incorect?

A.1 Consolidarea comunităţii

A.1.3. Membrii personalului colaborează.

1.      Se comportă angajaţii respectuos unii cu alţii, indiferent de rolurile îndeplinite în şcoală?

2.      Se comportă angajaţii respectuos unii cu alţii, indiferent de gen?

3.      Se comportă angajaţii respectuos unii cu alţii, indiferent de clasa socială sau originea etnică?

4.      Este întregul personalul invitat la întâlnirile cu angajaţii?

5.      Participă toţi angajaţii la întâlniri?

6.      Există o largă participare la întâlniri?

7.      Sunt implicaţi toţi profesorii şi profesorii de sprijin în planificarea şi revizuirea curriculum-ului?

8.      Este munca în echipă a angajaţilor un model pentru colaborarea elevilor?

9.      Ştiu angajaţii la cine să apeleze dacă au probleme?

10.  Se simt angajaţii confortabil să vorbească despre problemele lor la muncă?

11.  Sunt încurajaţi suplinitorii să se implice activ în viaţa şcolii?

12.  Sunt implicaţi toţi angajaţii în fixarea priorităţilor de dezvoltare şcolară?

13.  Au angajaţii sentimentul proprietăţii privind planul de dezvoltare şcolară?

A.1 Consolidarea comunităţii

A.1.4. Personalul şi elevii se respectă unii pe ceilalţi.

1.      Se adresează personalul în mod respectuos tuturor elevilor, folosind numele preferate de ei şi cu pronunţia corectă?

2.      Respectă elevii întregul personal, indiferent de statut?

3.      Sunt întrebaţi elevii despre cum se pot îmbunătăţi activităţile şcolare?

4.      Oglindesc opiniile elevilor în mod diferenţiat ceea ce se întâmplă în şcoală?

5.      Au elevii oportunitatea de a discuta problemele şcolii?

6.      Ajută elevii personalul, atunci când li se cere?

7.      Observă elevii că este nevoie de ajutorul lor şi îl oferă când e necesar?

8.      Au grijă personalul şi elevii de mediul fizic al şcolii?

9.      Ştiu elevii la cine să apeleze atunci când au o problemă?

10.  Au elevii încredere că problemele lor sunt rezolvate concret?

A.1 Consolidarea comunităţii

A.1.5. Există un parteneriat între personal şi părinţi/aparţinători.

1.      Se respectă părinţii/aparţinătorii şi personalul unii pe alţii?

2.      Simt părinţii/aparţinătorii că există o bună comunicare cu personalul?

3.      Sunt părinţii/aparţinătorii bine informaţi cu privire la politicile şi practicile şcolare?

4.      Sunt părinţii/aparţinătorii conştienţi de priorităţile din planul de dezvoltare şcolară?

5.      Le este dată tuturor părinţilor/aparţinătorilor posibilitatea de a se implica în luarea unor decizii cu privire la şcoală?

6.      Se cunosc cazuri de părinţi/aparţinători care au anumite temeri de a veni la şcoală şi de a întâlni profesori şi se face ceva pentru depăşirea acestor temeri?

7.      Există o varietate de oportunităţi pentru ca părinţii/aparţinătorii să se implice în şcoală?

8.      Există o varietate de ocazii în care părinţii/aparţinătorii pot să discute progresul şi preocupările pentru copiii lor?

9.      Sunt apreciate în mod egal contribuţiile pe care părinţii/aparţinătorii le fac şcolii?

10.  Apreciază personalul cunoştinţele pe care părinţii/aparţinătorii le au despre copiii lor?

11.  Incurajează personalul implicarea părinţilor/aparţinătorilor în procesul de învăţare al copiilor lor?

12.  Le este clar părinţilor/aparţinătorilor ce trebuie să facă pentru a susţine învăţarea copiilor acasă?

13.  Simt toţi părinţii/aparţinătorii că la şcoală copiii lor sunt valorizaţi?

14.  Simt toţi părinţii/aparţinătorii că preocupările lor sunt luate în serios de către şcoală?

A.1 Consolidarea comunităţii

A.1.6. Personalul didactic şi pedagogii muncesc bine împreună.

1.      Inţelege personalul rolurile şi responsabilităţile pedagogilor?

2.      Inţeleg pedagogii structura organizaţională a şcolii şi responsabilităţile personalului?

3.      Sunt profesorii de sprijin acceptaţi pe deplin, pot ei contribui în orice moment la munca din şcoală?

4.      Sunt cunoscute şi preţuite deprinderile şi cunoştinţele profesorilor de sprijin?

5.      Reflectă compoziţia consiliului de administraţie comunităţile locale ale şcolii?

6.      Sunt profesorii de sprijin informaţi pe deplin cu privire la politicile şcolare?

7.      Sunt profesorii de sprijin mulţumiţi de modul în care ei pot contribui la activităţile din şcoală?

8.      Simt profesorii de sprijin că propria contribuţie este preţuită, indiferent de statutul lor?

9.      Au profesorii de sprijin aceleaşi oportunităţi de calificare la locul de muncă pe care le are personalul?

10.  Impărtăşesc profesorii din şcoală şi profesorii de sprijin aceeaşi abordare privind elevii cu „nevoi educaţionale speciale”?

11.  Au angajaţii şi profesorii de sprijin aceeaşi perspectivă cu privire la identificarea elevilor care trec prin situaţii dificile şi a modului în care ei trebuie ajutaţi?

A.1 Consolidarea comunităţii

A.1.7. Toate comunităţile locale sunt implicate în şcoală.

1.      Implică şcoala în activităţile sale comunităţile locale, cum ar fi persoanele în vârstă şi varietatea grupurilor etnice?

2.      Este şcoala implicată în activităţile din comunitatea locală?

3.      Folosesc membrii comunităţii locale facilităţi precum biblioteca, localul şcolii şi cantina, împreună cu angajaţii şi elevii?

4.      Participă comunitatea la activităţile din şcoală în mod egal, indiferent de clasă socială, religie sau origine etnică?

5.      Sunt toate grupurile comunităţii locale văzute ca o resursă pentru şcoală?

6.      Sunt angajaţii şi profesorii de sprijin interesaţi de opiniile membrilor comunităţii locale cu privire la şcoală?

7.      Influenţează opiniile membrilor comunităţii locale politica şcolară?

8.      Are şcoala o imagine pozitivă în comunitatea locală?

9.      Incurajează şcoala angajarea unor persoane din rândul comunităţii locale pe locuri de muncă în şcoală?

A.2 Stabilirea valorilor incluzive

A.2.1. Aşteptările sunt mari de la toţi elevii.

1.      Simte fiecare elev că urmează o şcoală în care sunt posibile cele mai mari performanţe?

2.      Sunt toţi elevii încurajaţi să aibă aspiraţii înalte de învăţare?

3.      Sunt toţi elevii trataţi ca şi când nu ar exista nici o diferenţă între performanţele lor?

4.      Reuşesc angajaţii să evite să îi vadă pe elevii după clişee fixe (numai pe baza performanţelor lor prezente)?

5.      Sunt toţi elevii încurajaţi să fie mândri de performanţele lor?

6.      Sunt toţi elevii încurajaţi să aprecieze performanţele celorlalţi?

7.      Este personalul pregătit să întâmpine opiniile negative ale elevilor care sunt nerăbdători şi entuziaşti sau care au performanţe mari la ore?

8.      Este personalul pregătit să întâmpine opiniile negative ale elevilor care găsesc lecţiile dificile?

9.      Este personalul pregătit să întâmpine etichetările nefavorabile ale celor cu performanţe scăzute?

10.  Există vreo încercare de abordare a elevilor care au teama de eşec?

11.  Evită personalul să facă legătura între potenţialul unui elev şi cel al fraţilor săi sau al altor elevi?

A.2 Stabilirea valorilor incluzive

A.2.2. Personalul didactic, pedagogii, elevii şi părinţii/aparţinătorii împărtăşesc filozofia incluziunii.

1.      Este consolidarea comunităţii şcolare privită ca fiind la fel de importantă ca ridicarea performanţelor şcolare?

2.      Este susţinerea colaborării privită ca fiind la fel de importantă ca încurajarea independenţei?

3.      Există un acord între cadrele didactice pentru valorizarea diferenţelor şi pe depăşirea concepţiei bazate pe o singură „normalitate”?

4.      Este diversitatea văzută ca o resursă în susţinerea învăţării, iar nu ca o problemă?

5.      Există un acord între cadrele didactice să facă eforturi pentru scăderea inegalităţilor dintre elevi faţă de oportunităţile şcolare?

6.      Există un acord între cadrele didactice de a accepta elevi din comunităţile locale, indiferent de background, performanţă şi dizabilitate?

7.      Sunt atitudinile cu privire la limitele incluziunii şi la elevii cu severe dizabilităţi analizate?

8.      Există o înţelegere comună că incluziunea presupune creşterea participării şi a accesului în şcoală?

9.      Este excluziunea înţeleasă ca fiind un proces ce se petrece atât în sălile profesorale, cât şi în clase şi pe terenurile de joacă şi care poate genera separarea de şcoală?

10.  Îşi asumă cadrele didactice responsabilitatea de a face şcoala mai incluzivă?

A.2 Stabilirea valorilor incluzive

A.2.2. Personalul didactic, pedagogii, elevii şi părinţii/aparţinătorii împărtăşesc filozofia incluziunii.

1.      Este consolidarea comunităţii şcolare privită ca fiind la fel de importantă ca ridicarea performanţelor şcolare?

2.      Este susţinerea colaborării privită ca fiind la fel de importantă ca încurajarea independenţei?

3.      Există un acord între cadrele didactice pentru valorizarea diferenţelor şi pe depăşirea concepţiei bazate pe o singură „normalitate”?

4.      Este diversitatea văzută ca o resursă în susţinerea învăţării, iar nu ca o problemă?

5.      Există un acord între cadrele didactice să facă eforturi pentru scăderea inegalităţilor dintre elevi faţă de oportunităţile şcolare?

6.      Există un acord între cadrele didactice de a accepta elevi din comunităţile locale, indiferent de background, performanţă şi dizabilitate?

7.      Sunt atitudinile cu privire la limitele incluziunii şi la elevii cu severe dizabilităţi analizate?

8.      Există o înţelegere comună că incluziunea presupune creşterea participării şi a accesului în şcoală?

9.      Este excluziunea înţeleasă ca fiind un proces ce se petrece atât în sălile profesorale, cât şi în clase şi pe terenurile de joacă şi care poate genera separarea de şcoală?

10.  Îşi asumă cadrele didactice responsabilitatea de a face şcoala mai incluzivă?

A.2 Stabilirea valorilor incluzive

A.2.3. Elevii sunt preţuiţi în mod egal.

1.      Sunt diferitele limbi materne şi etnii văzute ca fiind capabile să aducă o contribuţie pozitivă în viaţa şcolii?

2.      Sunt accentele regionale şi dialectele percepute ca având potenţialul de a îmbogăţi şcoala şi societatea?

3.      Sunt diferenţele familiale recunoscute şi apreciate?

4.      Sunt părinţii/aparţinătorii priviţi ca fiind în egală măsură valoroşi pentru şcoală, indiferent de statutul lor de angajat?

5.      Sunt elevii şi angajaţii cu dizabilităţi la fel de bine primiţi în şcoală ca cei fără dizabilităţi?

6.      Sunt elevii cu performanţe ridicate şi cei cu performanţe scăzute trataţi în mod egal?

7.      Este munca tuturor elevilor vizibilă în clasă şi în şcoală?

8.      Include raportarea performanţelor în interiorul şi în afara şcolii pe toţi elevii?

9.      Părăsesc toţi elevii gimnaziul cu o diplomă recunoscută pe plan naţional?

10.  Se acordă acelaşi suport şi importanţă, performanţelor băieţilor şi fetelor?

A.2 Stabilirea valorilor incluzive

A.2.4. Personalul şi elevii se respectă atât pentru calitatea de fiinţe umane, cât şi pentru rolul îndeplinit în şcoală.

1.      Este fiecare elev cunoscut îndeaproape de unii membri ai personalului?

2.      Simt elevii că profesorii îi plac?

3.      Sunt toţi membrii şcolii priviţi atât ca persoane care învaţă de la alţii, cât şi ca persoane care îi învaţă pe alţii?

4.      Se simte personalul preţuit şi susţinut?

5.      Se acordă recunoaşterea potrivită unor evenimente precum naşterea, moartea şi boala unor membrii ai comunităţii şcolare?

6.      Este recunoscut faptul că toţi membrii comunităţii au o cultură sau culturi – nu doar membrii majorităţii sau cei ai unora dintre minorităţilor etnice”,?

7.      Sunt elevii (şi profesorii) susţinuţi dacă se simt la un moment dat răniţi, deprimaţi sau nervoşi?

8.      Se acceptă faptul că personalul poate exprima la un moment dat sentimente negative cu privire la anumiţi elevi, care să constituie o modalitate de a le depăşi?

9.      Evită personalul evită etichetarea anumitor elevi?

10.  Sunt facilităţile de bază precum toaletele, duşurile şi dulapurile bine întreţinute?

11.  Este intimitatea elevilor respectată la cabinele de duş, la vestiarul de sport şi la bazinul de înot?

A.2 Stabilirea valorilor incluzive

A.2.5. Personalul caută să înlăture barierele în învăţare şi participare în toate aspectele ce ţin de şcoală.

1.      Inţelege personalul că poate să urmărească barierele în învăţare şi participare întâlnite de către elevi?

2.      Sunt barierele în învăţare şi participare înţelese ca depinzând de relaţiile dintre elevi şi mediul şcolar?

3.      Este mediul de învăţare şi predare înţeles ca incluzând relaţiile dintre elevi şi personal, clădirile, culturile, politicile, curricula şi abordările de predare?

4.      Reuşeşte să evite personalul să vadă barierele în învăţare şi participare ca fiind rezultatul dizabilităţilor elevilor?

5.      Inţeleg elevii şi profesorii că măsurile şi practicile educaţionale trebuie să reflecte diversitatea elevilor din şcoală?

6.      Sunt recunoscute şi contracarate barierele generate de diferenţele dintre cultura şcolară şi cea de acasă?

7.      Este recunoscut faptul că fiecare se poate confrunta cu bariere în învăţare şi participare?

8.      Evită personalul etichetarea elevilor în funcţie de abilităţile acestora?

9.      Este înţeles modul în care etichetarea elevilor ca „având nevoi educaţionale speciale”, poate conduce la segregare şcolară?

10.  Reuşeşte personalul să evite să opună elevii din învăţământul de masă celor care au „nevoi speciale”?

A.2 Stabilirea valorilor incluzive

A.2.6. Şcoala se străduieşte să reducă toate formele de discriminare.

1.      Se recunoaşte existenţa discriminării instituţionale şi a nevoii de a minimaliza toate formele acesteia?

2.      Inţeleg personalul şi elevii că originile discriminării se regăsesc în intoleranţă şi indiferenţă?

3.      Se acordă atenţie presiunilor de excludere a elevilor aparţinând minorităţilor etnice şi modului în care intoleranţa la indiferenţă poate fi interpretată ca rasism?

4.      Este recunoscut în şcoală că fiecare cultură şi religie cuprinde o varietate de perspective are dreptul la respect?

5.      Reuşeşte personalul să evite să aprecieze performanţele şcolare ale elevilor din punctul de vedere al clişeelor etnice sau sociale (de exemplu în funcţie de tipul de păr sau de culoarea pielii)?

6.      Există respect pentru profesori şi elevi indiferent de vârsta acestora?

7.      Sunt băieţii şi fetele din şcoală susţinuţi în mod egal ?

8.      Evită personalul şi elevii stereotipurile de gen atunci când se discută orientarea elevilor spre carieră, sau când se pune problema participării copiilor la diferite activităţi ştiinţifice sau tehnice, sau a celor de tip gospodăresc (împărţirea răcoritoarelor)?

9.      Reuşeşte personalul să evite să preţuiască mai mult interesele copiilor aparţinând clasei de mijloc, decât ale celor aparţinând clasei mai sărace?

10.  Este orientarea homosexuală acceptată de către şcoală ca parte a diversităţii umane?

11.  Înţelege personalul că deficienţa apare atunci când persoanele cu dizabilităţi se confruntă cu atitudini negative şi bariere instituţionale?

12.  Sunt regândite atitudinile stereotipe cu privire la imaginea şi perfecţiunea corporală?

13.  Este recunoscut faptul că simpla cunoaştere a dizabilităţilor are doar o contribuţie limitată în planificarea educaţiei pentru elevi?

14.  Incearcă personalul să contracareze atitudinile stereotipe faţă de persoanele cu dizabilităţi atunci când acestea sunt văzute, de exemplu, ca obiecte ale milei de către personaje eroice?

15.  Este excluderea elevilor cu dizabilităţi severe înţeleasă ca o reflectare a limitelor şcolii în acceptarea incluziunii?

Factorii care asigură succesul

Pentru reusită si performanţă scolară este necesar să se asigure un mediu priete­nos, sigur, astfel încât copiii să fie predispusi învăţării. Din aceste considerente, construirea comunităţii scolare este un factor critic, de o importanţă crucială în educaţia incluzivă. Aceasta implică mai multe dimensiuni:

•        Relaţii colaborative, respectuoase, de sprijin între personalul scolii, părinţi, co­munitate.

•        Relaţii strânse între copii, astfel încât ei să se cunoască si să se susţină unii pe alţii. Pot fi aplicate diferite forme de sprijin: parteneri de la egal la egal, cercurile de suport, pacificatorii, şedinţele la clasă etc.

•        Oferirea copiilor a dreptului de alege si pregătirea lor pentru asumarea responsabilităţii. Copiii se simt mai siguri, pot alege, nu se simt constrânsi.

Validarea în practică

O versiune iniţială a fost experimentată în şase şcoli primare şi gimnaziale, iar apoi, o versiune modificată a fost evaluată într-un program detaliat de cercetare bazată pe acţiune în şaptesprezece şcoli care ţin de patru autorităţi educaţionale locale din Marea Britanie. Şcolile pilot au apreciat că materialele cuprinse în Index le-au ajutat în identificarea unor resurse de dezvoltare, care altfel ar fi fost omise. Ele au sugerat, de asemenea, moduri în care aceste materiale pot fi îmbunătăţite. Prima versiune publicată a apărut în martie 2000 şi a fost distribuită gratis de către departamentul pentru educaţie şi muncă tuturor şcolilor primare, gimnaziale, speciale şi autorităţilor educaţionale locale din Marea Britanie.

Concluzie

Incluziunea este adeseori asociată cu elevi care au dizabilităţi, sau care au „nevoi educaţionale speciale”. De fapt, în acest material, incluziunea se referă la educaţia şcolară a tuturor copiilor şi tinerilor, conform conceptului „şcolii pentru toţi”. Indexul oferă şcolilor posibilitatea autoevaluării şi a consemnării progresului lor în procesul apropierii lor de idealul „şcolii pentru toţi”, proces important din multiple perspective: a personalului angajat, a elevilor, a părinţilor/aparţinătorilor lor, precum şi a altor membri şi organizaţii din comunitate. Indexul presupune o examinare detaliată a modului în care barierele în calea învăţării şi participării la educaţie pot fi reduse din calea fiecărui elev.

Resurse

https://www.eenet.org.uk/resources/docs/Index%20Romanian.pdf