Titlul

Bune practici privind serviciile de facilitare a tranziției la viața active oferite prin școală copiilor cu dizabilități în SUA

Tipul documentului                                                                                                                                                                                                                                                                       

Fisă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument este destinat în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar care lucrează cu copii cu dizabilități, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare suportiv, adecvat și flexibil.

Obiectivul documentului

Acest document prezintă peisajul educațional pentru copiii cu dizabilități în SUA, ghidat în principal de Legea educației persoanelor cu dizabilități (IDEA).  Există o serie de domenii de servicii de educație specială în baza IDEA. În acest document sunt descrise și se examinează rezultatele bazate pe dovezi pentru educația incluzivă și predarea special concepută. Este important de menționat că, în cadrul educației americane, există mai multe intervenții care sunt implementate pe scară largă și sunt identificate rezultatele cheie pentru sprijin și servicii, dar nu au existat încă evaluări riguroase ale eficcienței sau eficacității acestora. Implementarea acestor programe și intervenții fără coroborarea rezultatelor rezultă din mai mulți factori, inclusiv din dificultatea evaluării la scară largă a programelor prevăzute de lege și dificultatea evaluării longitudinale a rezultatelor pentru toată durata vieții. 

Relevanța locală/ geografică

Documentul prezintă rezultatele unui studiu (2018) efectuat la solicitarea Administrației de Securitate Socială (SSA) a USA cu scopul de a examina programele și serviciile existente și (1)  să descrie caracteristicile care contribuie la eficacitatea lor, (2) să identifice lacunele și limitările lor și (3) să furnizeze constatări și concluzii care pot fundamenta decizii și cercetări viitoare pentru a îmbunătăți sănătatea și rezultatele funcționale ale copiilor cu dizabilități.

Introducere

Pentru a pregăti fiecare copil pentru succesul educațional pe termen lung, angajarea pe piața muncii și participarea în comunitate, autodeterminare și rezultatele vieții independente odată ce iese din sistemul școlar, este important ca programele și serviciile școlare destinate elevilor cu dizabilități să se concentreze în mod special pe pregătirea copilului pentru trecerea la vârsta adultă. În ciuda faptului că puține studii referitoare la tranziție anterioare anului 2010 au implicat rigoare de cercetare sau intervenții validate empiric, acestea au dus totuși la un acord general între cercetători și practicieni cu privire la intervenții de tranziție adecvate care promit un impact favorabil asupra rezultatelor. În același timp, au fost depuse eforturi pentru identificarea factorilor care afectează rezultatele optime ale școlii, în special rezultatele post-școlare.

Actori și părțile interesate

Aceste informații ar putea fi folosite într-o varietate de moduri de către profesioniști, în special profesori, terapeuți, familie și manageri, pentru a sprijini adecvat și optim învățarea, dezvoltarea și integrarea fiecărui copil. 

Prezentarea modelului

În plus față de serviciile educaționale și cele conexe, IDEA garantează dreptul la servicii de tranziție - definite ca un set coordonat de activități pentru elevii cu dizabilități, care se bazează pe punctele forte, preferințele și interesele individuale ale elevilor. Potrivit IDEA (Legea persoanelor cu dizabilități):

a. Serviciile de tranziție înseamnă un set coordonat de activități pentru un copil cu un handicap care ...

                                                                                    i.            Este conceput să se încadreze într-un proces orientat către rezultate, care este axat pe îmbunătățirea rezultatelor academice și funcționale a copilului cu dizabilități pentru a facilita deplasarea copilului de la școală la activități post-școlare, inclusiv educație postliceală, educație profesională, angajare integrată (inclusiv angajare susținută), educație continuă și pentru adulți, servicii pentru adulți, trai independent sau participarea comunității;

                                                                                   ii.            Se bazează pe nevoile individuale ale copilului, ținând cont de punctele forte, preferințele și interesele copilului; și include ...

a.      instrucţiuni;

b.      Experiențe comunitare;

c.       Dezvoltarea ocupării forței de muncă și a altor obiective post-școlare pentru adulți; și

d.      Dacă este cazul, dobândirea abilităților de viață zilnică și furnizarea unei evaluări funcționale vocaționale.

b.      Serviciile de tranziție pentru copiii cu dizabilități pot fi educație specială, dacă sunt furnizate ca instrucțiuni special concepute sau un serviciu aferent.

IDEA mandatează ca planificarea tranziției să înceapă cel târziu la cea de-a 16-a zi de naștere a copilului; cu toate acestea, feedback-ul public primit de Partenerii Federali în Grupul de lucru pentru tranziție a indicat că vârsta de 16 ani este prea târzie pentru a începe serviciile de tranziție. În prezent, aproape jumătate din toate statele încep să aplice servicii de educație de tranziție mai devreme, de obicei la vârsta de 14 ani.

Scopul activităților desfășurate în cadrul serviciilor de tranziție este de a facilita mobilitatea/ mișcarea copilului de la școală la activitățile școlare, inclusiv educația postsecundară, educația profesională, ocuparea forței de muncă (inclusiv angajarea susținută), educația continuă și pentru adulți și serviciile pentru adulți și optimizarea îndelungată -rezultate pe termen lung legate de autodeterminare, angajare și câștiguri, participarea comunității și traiul independent.

În consecință, școlile sunt responsabile de abordarea mai multor factori care influențează dezvoltarea capitalului social și uman pe parcursul vieții. Așa cum s-a descris mai sus, aceasta începe cu cerința de a oferi FAPE copiilor cu dizabilități în mediul cel mai puțin restrictiv, promovând în același timp accesul la programa de învățământ generală și abordarea nevoilor de învățare individualizate. Pe măsură ce elevul avansează în sistemul de învățământ, este important ca IEP să se dezvolte pentru a aborda alte abilități sociale, emoționale și comportamentale, atât pentru a promova progresul academic, cât și pentru a promova tranziția cu succes și sănătatea postsecundară și rezultatele funcționării pe durata vieții. Din păcate, discuțiile cu privire la obiectivele pe termen lung încep foarte rar în ședințele IEP în timpul școlii elementare sau gimnaziale, în ciuda faptului că există beneficii pentru planificarea obiectivelor pe termen lung, prin IEP-uri concepute de la o vârstă fragedă.

IDEA mandatează că IEP-ul studentului include „obiective postsecundare măsurabile adecvate, bazate pe evaluări de tranziție adecvate vârstei legate de formare, educație, ocuparea forței de muncă și, dacă este cazul, abilități de viață independentă.”  Deși nu se poate găsi o definiție a „măsurabilului” în IDEA, se acceptă faptul că pentru a face un obiectiv măsurabil, trebuie să existe criterii obiective. În general, acest lucru înseamnă că obiectivele postsecundare ar trebui să includă perioada de finalizare, nivelul de competență, modul în care se va măsura progresul și modul în care elevul va demonstra abilitatea sau comportamentul la nivelul de performanță acceptat. Obiectivele postsecundare prea vagi nu pot fi măsurabile.

Pentru a se asigura că elevii cu dizabilități au o tranziție de succes de la școală la viața activă, educatorii trebuie să se asigure că au sprijinul necesar în acest loc. Pentru un copil a cărui eligibilitate în baza IDEA încetează din cauza absolvirii cu o diplomă obișnuită sau care depășește vârsta eligibilității pentru serviciile de educație specială în conformitate cu legislația statului, „o agenție educațională locală îi oferă copilului un rezumat al rezultatelor academice ale elevului și a performanțelor funcționale ale acestuia, care va include recomandări cu privire la modul de asistare a copilului în îndeplinirea obiectivelor de educație postsecundară a elevului.” Acest document, denumit rezumatul performanței (POS), conține toate informațiile relevante despre planificarea tranziției copilului.

Speranța este că rezumatul va consolida probabilitatea ca, atunci când copilul părăsește liceul, acesta să aibă informațiile relevante despre realizarea sa academică și performanța funcțională, care ar putea ajuta la îmbunătățirea rezultatelor școlare. Rezumatul poate include servicii, modificări și suporturi care au fost eficiente în liceu și pot avea utilitate în setările postsecundare. Din punct de vedere legal, finalizarea POS ar trebui să se întâmple chiar înainte de a ieși din servicii speciale; cu toate acestea, s-a descoperit că implicarea și conducerea activă a studentului în timpul reuniunii sale POS crește implicarea activă în proces și oportunitățile de a îmbunătăți abilitățile de autodeterminare asociate cu conștientizarea dizabilităților, punctele forte și limitările, stabilirea obiectivelor și autoreprezentare.

În plus față de serviciile de tranziție mandatate de IDEA, tinerii cu dizabilități din școală până la vîrsta de 21 de ani (sau mai mari dacă legile de stat permit înscrierea continuă) sunt de asemenea eligibili pentru servicii de angajare în școală în conformitate cu Legea privind inovarea și oportunitatea forței de muncă (WIOA). Programele pentru tineret concentrate pe îmbunătățirea nivelului de învățământ includ servicii de îndrumare, formare pentru abilități de studiu, oferte alternative de învățământ secundar și servicii de recuperare.

Trecerea la învățământul postliceal

IDEA a adus o schimbare semnificativă în perspectivele persoanelor cu dizabilități atunci când a impus ca educația postsecundară să fie considerată un obiectiv pentru toți elevii. Aceste percepții schimbate sunt reflectate în rapoarte (Wagner et al., 2007)care constată că 80 % dintre elevii cu dizabilități consideră educația postsecundară ca un obiectiv principal. Când elevii vor atinge abilitățile necesare de tranziție, vor avea rezultate îmbunătățite postsecundare. De exemplu, atunci când indivizii cu sau fără dizabilități finalizează programe postsecundare, șansele lor de angajare și independența financiară se îmbunătățesc mult. Deși cerințele și serviciile IDEA nu se extind la educația postsecundară, tinerii cu dizabilități beneficiază în continuare de facilități. În consecință, instituțiile postsecundare trebuie să obțină informații pentru a documenta un handicap, să determine impactul actual al dizabilității și să justifice necesitatea serviciilor. POS-ul studentului, descris mai sus, poate fi de ajutor în acest proces.

Implicarea studenților în planificarea tranziției și creșterea autodeterminării

Este important ca procesul de tranziție să includă o discuție despre activitățile și serviciile necesare pentru ca studenții să își atingă obiectivele postsecundare. IDEA necesită implicarea elevului în ședințele IEP „dacă scopul întâlnirii va fi luarea în considerare a obiectivelor postsecundare pentru copil și a serviciilor de tranziție necesare pentru a ajuta copilul în atingerea obiectivelor respective.” S-a constatat că implicarea elevilor în procesul IEP a facilitat accesarea educației post-liceale și ocuparea forței de muncă pentru persoanele cu dizabilități. Elevii sunt mai susceptibili să fie participanți activi la reuniunile lor de IEP dacă sunt încurajați să-și exprime preferințele, punctele forte și limitările și să discute obiectivele de tranziție și să progreseze spre aceste obiective. Un aspect important al promovării implicării persoanelor cu dizabilitățile în deciziile cu privire la viața lor, de-a lungul duratei de viață, îmbunătățesc abilitățile și oportunitățile de autodeterminare. Autodeterminarea a fost definită în general ca acționând ca agent cauzal în viața cuiva, în mod specific, acționând cu intenția de a îndeplini un obiectiv specific sau de a determina schimbări. Autodeterminarea este din ce în ce mai mult înțeleasă ca o valoare esențială pentru servicii de asistență și suport pentru copii, tineri și adulți cu dizabilități, precum și un rezultat cheie al serviciilor și asistențelor eficiente. 

Pentru a ajuta copiii și tinerii cu sau fără dizabilități în dobândirea abilităților necesare de autodeterminare pentru succesul pe termen lung în domenii precum ocuparea forței de muncă și participarea în comunitate, cercetătorii au dezvoltat noi modele de instruire pentru a încorpora instrucțiunile privind abilitățile de autodeterminare în planificarea tranziției, precum și alte activități de educație. Un astfel de model este descris mai jos.

Modelul de învățare autodeterminat (SDLMI) este un model de predare la clasă / un cadru pentru profesori să ofere instrucțiuni privind abilitățile de auto-reglementare de rezolvare a problemelor într-un format care să integreze instruirea în obiectivele curriculare generale, inclusiv în planificarea tranziției pentru elevii cu dizabilități. SDLMI poate fi individualizat în funcție de nevoile unice ale elevilor cu dizabilități diverse, prin încorporarea de suporturi suplimentare, inclusiv suporturi pentru învățare și participare la proces.

Factorii care asigură succesul

SDLMI a fost evaluat pentru a fi utilizat cu tineri cu dizabilități în școlile secundare în două mari studii randomizate controlate. Wehmeyer (2012) a realizat un studiu al eficacității SDLMI în promovarea autodeterminării la elevii de liceu (N = 312) cu dizabilități intelectuale sau cu dizabilități de învățare, folosind un grup de control echivalent modificat aleatoriu. El a descoperit că elevii din grupul experimental au arătat o îmbunătățire semnificativ mai mare a scorurilor de autodeterminare pe o perioadă de 2 ani.  Cercetătorii au explorat, de asemenea, impactul SDLMI asupra accesului la programa de învățământ general pentru elevii cu dizabilități și asupra atingerii obiectivelor pentru tinerii cu dizabilități.

Validarea în practică

În mod conceptual, a oferi acces la servicii educaționale, comportamentale și servicii conexe și asistență în anii școlari prin intermediul unui IEP este atrăgătoare, iar o mare majoritate a elevilor cu dizabilități din Statele Unite beneficiază de acest sistem. Pe de altă parte, acest aranjament este adesea lipsit de continuitate de-a lungul duratei de viață, având în vedere accentul pe rezultatele pe termen scurt, fără a planifica rezultate pe termen lung. Stabilirea anuală a obiectivelor creează responsabilitate pe termen scurt. Cu toate acestea, acest lucru duce adesea la o lipsă de integrare și de planificare strategică pentru construirea de cunoștințe și abilități mai complexe necesare pentru viața în comunitate și participarea la educația postsecundară. În plus, doar jumătate dintre studenții care primesc servicii de educație specială părăsesc liceul cu o diplomă standard, ceea ce generează Bottom of Form

rate ridicate ale șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități imediat după liceu și mai târziu.

Practica actuală, cercetarea și dovezile legate de proiectarea și furnizarea intervențiilor și sprijinului educațional pentru copiii cu dizabilități se concentrează în mare măsură pe intervenții relativ scurte, de la an la an.

Exploatarea excesivă a obiectivelor pe termen scurt pentru copiii cu dizabilități în timpul planificării și reevaluării IEP poate devaloriza importanța susținerii obiectivelor și rezultatelor pe termen lung.

Concluzie

Strategiile care promovează medii educaționale și comunitare incluzive, inclusiv modele de sprijin pe niveluri și modele de sprijin între egali, oferă copiilor cu dizabilități posibilitatea de a spori performanțele academic, de a-și dezvolta abilități sociale, de comunicare și autodeterminare, de a obține rezultate pe termen lung apreciate, inclusiv în domeniul ocupării forței de muncă și întreținerii economice autonome.

Resurse

National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine. 2018. Opportunities for improving programs and services for children with disabilities. Washington, DC: The National Academies Press. doi: https://doi.org/10.17226/25028