Titlul

Bune practici privind serviciile speciale educaționale oferite prin școala de masa copiilor cu dizabilități în SUA

Tipul documentului                                                                                                                                                                                                                                                                                                     

Fisă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument este destinat în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar care lucrează cu copii cu dizabilități, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare suportiv, adecvat și flexibil.

Obiectivul documentului

Acest document prezintă peisajul educațional pentru copiii cu dizabilități în SUA, ghidat în principal de Legea educației persoanelor cu dizabilități (IDEA).  Există o serie de domenii de servicii de educație specială în baza IDEA. În acest document sunt descrise și se examinează rezultatele bazate pe dovezi pentru educația incluzivă și predarea special concepută. Este important de menționat că, în cadrul educației americane, există mai multe intervenții care sunt implementate pe scară largă și sunt identificate rezultatele cheie pentru sprijin și servicii, dar nu au existat încă evaluări riguroase ale eficcienței sau eficacității acestora. Implementarea acestor programe și intervenții fără coroborarea rezultatelor rezultă din mai mulți factori, inclusiv din dificultatea evaluării la scară largă a programelor prevăzute de lege și dificultatea evaluării longitudinale a rezultatelor pentru toată durata vieții. 

Relevanța locală/ geografică

Documentul prezintă rezultatele unui studiu (2018) efectuat la solicitarea Administrației de Securitate Socială (SSA) a USA cu scopul de a examina programele și serviciile existente și (1)  să descrie caracteristicile care contribuie la eficacitatea lor, (2) să identifice lacunele și limitările lor și (3) să furnizeze constatări și concluzii care pot fundamenta decizii și cercetări viitoare pentru a îmbunătăți sănătatea și rezultatele funcționale ale copiilor cu dizabilități.

Introducere

Începând cu anii 90, în SUA a apărut o bază de date convingătoare cu privire la impactul promovării accesului la programa educațională generală asupra rezultatelor educaționale pentru elevii cu dizabilități. Cercetările existente au documentat în principal impactul educației incluzive asupra abilităților academice, sociale / de comunicare și comportamentale, ceea ce sugerează că studenții cu dizabilități severe:

(1) manifestă o creștere a competențelor academice și utilizarea abilităților academice în contexte incluzive

(2) arată o creștere a abilităților de comunicare și sociale, a abilităților de autodetermire atunci când sunt plasati în medii generale de învățământ. 

Cercetătorii au sugerat, de asemenea, că studenții cu dizabilități severe înregistrează o creștere mai mare a abilităților sociale, în mare parte ca urmare a accesului la rețelele de socializare și la modelele de la colegi, atunci când au primit instrucțiuni special concepute în cadrul programei de învățământ general.

Mai mult, cercetătorii au sugerat că elevii fără dizabilități pot avea rezultate apreciate social în sălile de clasă incluzive care promovează succesul tuturor studenților.

Actori și părțile interesate

Aceste informații ar putea fi folosite într-o varietate de moduri de către profesioniști, în special profesori, terapeuți, familie și manageri, pentru a sprijini adecvat și optim învățarea, dezvoltarea și integrarea fiecărui copil. 

Prezentarea modelului

S-a demonstrat că modelele de sprijin de la egal la egal promovează eficient succesul academic și comportamental social într-un mediu incluziv. Două astfel de modele sunt discutate în continuare.

Sistemul de sprijin pe mai multe niveluri (MTSS) este un cadru care se concentrează pe proiectarea și implementarea de modele de sprijin pentru toți elevii, din ce în ce mai individualizate pentru acei elevi care au aceste nevoi. Fiecare stat își adaptează propriul model MTSS pentru a îndeplini obiective specifice, inclusiv îmbunătățirea performanței academice, comportamentului și rezultatelor sociale în rândul elevilor. De exemplu, proiectul MTSS din Florida definește acest modelul ca „un model de școlarizare bazat pe dovezi care folosește rezolvarea problemelor pentru a integra intervenția academică și comportamentală.  Predarea și intervenția integrată sunt livrate elevilor cu tipuri diferite de dizabilitate (niveluri multiple) în funcție de nevoia specifică”. 

Figura de mai jos ilustrează modul în care Kansas a adaptat modelul MTSS pentru a aborda performanțele academice în lectură și matematică, precum și îmbunătățiri ale comportamentului în rândul tuturor elevilor.

MTSS este cadrul pentru furnizarea de intervenții educaționale de înaltă calitate, special concepute pentru toți elevii, cu suport din ce în ce mai specializat și individualizat pentru elevii care continuă să se confrunte cu o nepotrivire între cerințele mediului și nevoile lor de sprijin. Astfel de modele recunosc faptul că mediul de referință pentru toți elevii se bazează pe cum să reușească în sala de învățământ general, dar că unii dintre acștia vor avea nevoie de sprijin individualizat pentru a se menține accesul la programa de învățământ general și a progresa într-un mediu incluziv, prin măsuri luate special pentru a maximiza oportunitățile pentru învățare socială și emoțională în clasă.

Sprijinul pozitiv pentru comportament la nivel școlar (SWPBS) este o abordare sistematică pentru stabilirea culturii sociale și a intervențiior comportamentale necesare pentru toți copiii dintr-o școală, pentru a obține atât succesul social, cât și pe cel academic. SWPBS folosește un model de implementare a intervențiilor comportamentale pentru toți elevii, cu și fără dizabilități, plus intervenții mai intense pentru elevii ale căror probleme comportamentale nu pot fi abordate în mod adecvat prin sprijin universal. Este important de menționat că, pe măsură ce elevii trec la niveluri mai intense de sprijin, nu trebuie neapărat să fie eliminați din clasele de învățământ general și că intervențiile pot fi integrate în medii incluzive.

SWPBS definește elementele de bază care pot fi implementate pe trei niveluri:

(1) asistență de prevenție  primară sau de bază; 

(2) intervenție de sprijin secundar (mai intens); și

(3) intervenții terțiale individualizate, inclusiv o evaluare bazată pe puncte forte și o evaluare funcțională a comportamentului elevului.

SWPBS se concentrează pe proceduri familiare, inclusiv accentuarea așteptărilor, oferirea de instrucțiuni active, consolidarea pozitivă constantă, un continuu de consecințe care reduc la minimum întărirea comportamentului problematic și rezolvarea continuă a problemelor. Mai multe studii randomizate controlate au demonstrat eficacitatea SWPBS.

Intervențiile special concepute oferă elevilor diferite căi de dobândire a elementelor de conținut, procesarea informațiilor, construirea sensului conceptelor. Conform legislației IDEA, „Intervențiile special concepute înseamnă adaptarea, după caz, la nevoile unui copil eligibil. . . conținutul, metodologia sau livrarea de instrucțiuni (i) pentru a aborda nevoile unice ale copilului care rezultă din dizabilitate; și (ii) să asigure accesul copilului la programa generală, astfel încât copilul să poată îndeplini standardele educaționale care se aplică tuturor copiilor. Intervenția special concepută este suplimentară instrucțiunilor de bază și individualizată, pe baza nevoilor unice de învățare ale copilului. În general, este oferită de profesori de educație specială sau profesori de educație generală în consultare cu un profesor de educație specială calificat, adesea cu asistență din partea celorlalți, cum ar fi asistenți de educație specială instruiți, terapeuti etc.

Datorită accentului pus pe individualizare, o mare parte din cercetările empirice bazate pe dovezi pentru instrucțiuni special concepute au folosit proiecte cu un singur subiect. În proiectarea pentru un singur subiect au fost identificate anumite practici de instruire special concepute, care sunt extrem de eficiente cu grupuri de dizabilități specifice, cum ar fi copiii cu tulburari din spectrul autist sau dizabilități de dezvoltare severe. 

După cum s-a menționat, politicile și cercetările sugerează că instrucțiunile special concepute ar trebui să fie furnizate în mediul cel mai puțin restrictiv. Acest principiu subliniază faptul că instrucțiunile special concepute ar trebui să fie oferite în mediile cele mai potrivite pentru a accesa programa de învățământ generală și pentru a răspunde nevoilor unice de învățare ale elevului, cu prezumția de plasare în sala de învățământ generală cu ajutoare și servicii suplimentare adecvate. La nivel național, aproape 63 la sută dintre copiii care primesc educație specială și servicii conexe își petrec cel puțin 80 la sută din ziua de școală în interiorul clasei obișnuite (2017).

Este important de menționat că instrucțiunile special concepute nu trebuie să fie furnizate exclusiv de profesori sau de alți profesioniști, ci pot include strategii care îi implică pe colegii copilului în sprijinirea nevoilor sale educaționale. 

Sprijinul de la egal la egal este o strategie care implică plasarea elevilor în perechi sau în grupuri mici pentru a participa la activități de învățare care susțin educația academică și abilitățile sociale. Promovarea educației incluzive și a mediilor comunitare a fost legată de creșterea performanțelor academice și dezvoltarea abilităților pozitive, sociale, de comunicare și autodeterminare. Furnizarea de sprijin de la egal la egal implicând copiii cu dizabilități atât în ​​interiorul cât și în afara clasei ajută la sprijinirea incluziunii persoanelor cu dizabilități cu efecte de-a lungul întregii vieți. Mai mult, unele tipuri de sprijin de la egal la egal, în special cele care implică consolidarea prieteniei, nu necesită personal sau finanțare suplimentare.

Un exemplu bazat pe educație cu sprijin între egali sunt strategiile de învățare asistată între egali (PALS) - o abordare de intervenție extrem de eficientă, cu o bază substanțială de dovezi. În linii mari, abordarea PALS implică recrutarea colegilor care dezvoltă în mod obișnuit intervenții de influență educațională/ suport clasei, servind în esență ca tutori pentru colegii cu dizabilități. Intervenția de învățare asistată între egali a fost implementată într-o serie de state, pe mai multe niveluri și pe diverse categorii de grupuri socioeconomice și testată pe o varietate de subiecte cum ar fi cititul și matematica. În plus față de obținerea de rezultate la elevii cu dizabilități, există dovezi că susținerea tuturor pentru acei copii cu dizabilități îmbunătățește cunoștințele și abilitățile tuturor elevilor aflați în dezvoltare. Mai mult, dovezile sugerează că elevii care au tulburări emoționale sau de comportament pot servi cu succes atât în ​​calitate de tutori cât și de beneficiari ai tutoratului în conformitate cu acest model.Bottom of For

Factorii care asigură succesul

Sprijinul de la egal la egal promovează sentimentul de apartenență în cadrul comunității și oferă oportunități de prietenie. Pe măsură ce crește conștientizarea unor tulburări precum autismul, tot mai multe cluburi și organizații de sprijin între egali au fost fondate de elevi înscriși în gimnazii, licee și universități. Obiectivele declarate ale acestor organizații includ ajutorarea copiilor și tinerilor cu dizabilități pentru socializare și dezvoltarea independenței. 

Cadrele didactice sunt esențiale pentru experiența elevilor, aflându-se în poziția de a influența gradul și calitatea conexiunilor între elevi și integrarea socială a fiecărui elev. Trebuie să fie făcuți cât mai curând pașii de îmbunătățire a conexiunii între serviciile oferite, pentru incluziunea socială într-un grup de elevi; în caz contrar, percepțiile de excludere devin mai înrădăcinate în timp și practice, cu efecte puternic negative pentru dezvoltarea și calitatea vieții persoanelor cu dizabilități.

Validarea în practică

În mod conceptual, a oferi acces la servicii educaționale, comportamentale și servicii conexe și asistență în anii școlari prin intermediul unui IEP este atrăgătoare, iar o mare majoritate a elevilor cu dizabilități din Statele Unite beneficiază de acest sistem. Pe de altă parte, acest aranjament este adesea lipsit de continuitate de-a lungul duratei de viață, având în vedere accentul pe rezultatele pe termen scurt, fără a planifica rezultate pe termen lung. Stabilirea anuală a obiectivelor creează responsabilitate pe termen scurt. Cu toate acestea, acest lucru duce adesea la o lipsă de integrare și de planificare strategică pentru construirea de cunoștințe și abilități mai complexe necesare pentru viața în comunitate și participarea la educația postsecundară. În plus, doar jumătate dintre studenții care primesc servicii de educație specială părăsesc liceul cu o diplomă standard, ceea ce generează Bottom of Form

rate ridicate ale șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități imediat după liceu și mai târziu.

Practica actuală, cercetarea și dovezile legate de proiectarea și furnizarea intervențiilor și sprijinului educațional pentru copiii cu dizabilități se concentrează în mare măsură pe intervenții relativ scurte, de la an la an.

Exploatarea excesivă a obiectivelor pe termen scurt pentru copiii cu dizabilități în timpul planificării și reevaluării IEP poate devaloriza importanța susținerii obiectivelor și rezultatelor pe termen lung.

Concluzie

Strategiile care promovează medii educaționale și comunitare incluzive, inclusiv modele de sprijin pe niveluri și modele de sprijin între egali, oferă copiilor cu dizabilități posibilitatea de a spori performanțele academic, de a-și dezvolta abilități sociale, de comunicare și autodeterminare, de a obține rezultate pe termen lung apreciate, inclusiv în domeniul ocupării forței de muncă și întreținerii economice autonome.

Resurse

National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine. 2018. Opportunities for improving programs and services for children with disabilities. Washington, DC: The National Academies Press. doi: https://doi.org/10.17226/25028