PLANUL DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT LA COPII/ELEVII CU TSA

Nu cu foarte mult timp în urmă, autismul era catalogat ca un polihandicap sever fără şanse  spre o viaţă socială autonomă, chiar în formele uşoare, dar în prezent, din ce în ce mai mulţi specialişti consideră că persoana autistă are reale şanse de dezvoltare/ameliorare prin programe educaţionale bazate pe depistarea timpurie, intervenţie precoce şi intensivă.

Diagnosticarea şi intervenţia cât mai precoce îl poate ajuta pe copilul cu autism să se dezvolte la potenţialul său maxim. Principalul obiectiv este îmbunătăţirea capacităţii generale a copilului de a "funcţiona".

La intrarea în şcoală se realizează evaluarea iniţială de către o echipă multidisciplinară (profesor psihopedagog, logoped, kinetoterapeut, consilier, medic)care se centrează pe identificarea punctelor forte, a achiziţiilor existente şi a domeniilor posibile de dezvoltare

Traseul corectiv-compensator porneşte de la ideea de a exploata la maximum potenţialul copilului și se concretizează într-un Plan de Intervenţie   Personalizat (PIP) care se actualizează în permanenţă, pe baza evaluărilor formative continue.

Integrarea școlară a copiilor cu CES, implicit și a celor cu TSA, este susținută printr-o serie de servicii de sprijin educațional printre care se enumeră:  adaptarea curriculară, profesorul itinerant și de sprijin, planul de servicii individualizat și programul de intervenție personalizată.

Adaptarea copilului cu TSA la mediul școlar este determinată de modul în care cadrul didactic știe să gestioneze atât comportamentele dezadaptative ale acestuia, cât mai ales de modul în care știe să-l integreze în colectiv în sensul de a-l face să fie acceptat de ceilalți copii și de a sprijini interacțiunile acestuia cu colegii lui. Deschiderea cadrului didactic de a învăța de la părinți și/sau terapeuți cum să lucreze efectiv cu un copil cu TSA este esențială pentru succesul integrării.

Integrarea școlară a copiilor cu TSA se poate face în funcție de nivelul de afectare a respectivei persoane, fie în unități școlare de masă, fie în unități de învățământ special.

Programele destinate copiilor autişti trebuie să ţină seama de câteva caracteristici esenţiale:

1. Autismul este o tulburare complexă caracterizată printr-o dezvoltare şi uncomportament atipic.

2. Nu există un tipar unic al copilului autist. Fiecare persoană autistă este unică înfelul său şi cu nevoi educaţionale strict individualizate.

3. Majoritatea copiilor cu autism (75 %) sunt afectaţi în multiple arii ale psihicului: comunicare, gândire, motricitate, percepţie.

4. Un obiectiv important al educaţiei şi recuperării acestor copii este dezvoltarea autonomiei personale şi dezvoltarea unor comportamente adaptative la medii din ce în cemai puţin restrictive.

5. Programele de educaţie pentru autişti sunt deosebit de complexe, strategiile educaţionale şi curriculum-ul trebuie  să aibă ca obiectiv prioritar funcţionarea independentă a copilului.

6. Obiectivele esenţiale ale programelor educaţionale trebuie să vizeze:

·         facilitarea dezvoltării sociale;

·         facilitarea dezvoltării limbajului şi a comunicării;- diminuarea comportamentelor indezirabile;

·         dezvoltarea unor abilităţi necesare pentru funcţionarea independentă a copilului autist;

·         sprijinirea familiei.

Intervenţia cuprinde tehnici educative şi modalităţi terapeutice diverse, personalizate:

·         Terapie cognitiv – comportamentală (elemente din programul ABA): urmăreşte îmbunătăţirea deprinderilor comportamentale adaptative ex. comunicarea şi descurajarea comportamentelor disruptive de tipul agresităţii 

·         Învăţarea operantă a vorbirii (crearea unor noi căi de comunicare – PECS)

·         Strategii şi tehnici de intervenţie din sistemul TEACCH

·         Însuşirea deprinderilor de bază şi formarea autonomiei personale

·         Terapia tulburărilor de limbaj

·         Kinetoterapie

·         Terapii complementare prin muzică şi artă (stimulare tactilă, vizuală şi auditivă)

·         Terapie ocupaţională

La reuşita demersurilor întreprinse, considerăm că o contribuţie importantă o au şi următoarele aspecte:

·         Realizarea unui program zilnic, structurat prin adaptarea sarcinilor şcolare (învăţarea individuală/personalizată şi în grup)

·         Ambianţa creată în clasă care este una securizantă

·         Sistemul de lucru în parteneriat în vederea stimulării comunicării şi implicării totale

·         Utilizarea de materiale didactice, softuri educaţionale şi echipamente moderne care asigură implementarea optimă a programelor educaţionale

·         Numărul redus de elevi din grupă/clasă

·         Asigurarea transportului de la/ la domiciliul elevului cu supraveghere calificată pe toată durata acestuia

·         Accent pe formarea de priceperi şi deprinderi cu precădere orientate către viitoare posibile activităţi specifice unui Centru de zi/Atelier protejat

Programele destinate copiilor autişti trebuie să ţină seama de câteva caracteristici esenţiale:

1. Autismul este o tulburare complexă caracterizată printr-o dezvoltare şi uncomportament atipic.

2. Nu există un tipar unic al copilului autist. Fiecare persoană autistă este unică înfelul său şi cu nevoi educaţionale strict individualizate.

3. Majoritatea copiilor cu autism (75 %) sunt afectaţi în multiple arii ale psihicului: comunicare, gândire, motricitate, percepţie.

4. Un obiectiv important al educaţiei şi recuperării acestor copii este dezvoltarea autonomiei personale şi dezvoltarea unor comportamente adaptative la medii din ce în cemai puţin restrictive.

5. Programele de educaţie pentru autişti sunt deosebit de complexe, strategiile educaţionale şi curriculum-ul trebuie  să aibă ca obiectiv prioritar funcţionarea independentă a copilului.

6. Obiectivele esenţiale ale programelor educaţionale trebuie să vizeze:

·         facilitarea dezvoltării sociale;

·         facilitarea dezvoltării limbajului şi a comunicării;- diminuarea comportamentelor indezirabile;

·         dezvoltarea unor abilităţi necesare pentru funcţionarea independentă a copilului autist;

·         sprijinirea familiei.

Planul de intervenție se adresează psihopedagogilor, dar cu­prinde si sugestii pentru cadrul didactic de la clasă/grupă, precum si pentru părinți, pentru persoanele din anturajul copilului autist si trebuie individualizat, selectându-se domeniile prioritare, necesare realizării unor progrese in dezvoltare.

Planul de intervenție se axează asupra domeniului comunicării funcționale, in general, al problemelor comportamentale, precum si al autonomiei personale, vizându-se creșterea gradului de independența.

Vom prezenta un program de intervenție personalizat pentru un copil diagnosticat cu TSA:

PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

(PIP)

Numele şi prenumele beneficiarului:

Data şi locul naşterii:

Domiciliul:

Şcoala/Instituţia:

Probleme cu care se confruntă copilul/ elevul(rezultate ale evaluării complexe): întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului/ TSA/alte dificultăți: Autism infantil, retard psihomotor, întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv. B este un băiat de 6 ani cu probleme de dezvoltare cognitivă și de dezvoltare a limbajului.

Priorităţi pentru anul școlar 2017-2018;

Domenii / arii de intervenţie:

  • Psihomotric: creşterea nivelului de dezvoltare şi coordonare psiho- motrică,orientare şi organizare spaţio-temporală;
  • Comunicare: limbajul receptiv, limbajul expresiv, răspunsul la comunicare, capacitatea de a urma instrucţiuni;
  • Cognitiv: achiziţionarea de informaţii şi menţinerea acestora;
  •  Socializare: imitarea, jocul, interacţiunea;

STRUCTURA PROGRAMULUI DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

Obiective/ Conţinuturi

Metode şi mijloace de realizare

Perioada de intervenţie

Criterii minimale de apreciere a progreselor

Metode şi instrumente de evaluare

  1. Să imite şi să se joace ;

  1. Să comunice verbal şi /sau nonverbal ;

  1. Să achiziţioneze abilităţi sociale adecvate ;

  1. Să răspundă corect la întrebările : ce ?, cine ?, cum ?, unde ? când ?, de ce ?. al cui este ? ale cui sunt ?

  1. Să urmeze instrucţiunile primite şi să finalizeze sarcina în ritm propriu ;

PECS –Sistem de comunicare prin intermediul schimbului de imagini.

( metodă folosită în vederea construirii de către copil a propoziţiilor simple cu ajutorul pictogramelor-„eu vreau…”, „eu mănânc…” însoţite de pictogramele reprezentând obiectul dorit. Treptat propoziţiile vor fi dezvoltate prin adăugarea de atribute „eu vreau creionul-verde”, pentru a răspunde la întrebarea „ce vrei?”, „ce auzi?, învaţă să formuleze independent propoziţii pentru a începe o conversaţie:”eu aud”, „eu văd”, „eu simt”;

Terapia axată pe comportamente verbale – folosită pentru îmbunătăţirea capacităţii copilului de a învăţa limbajul funcţional – se lucrează la aptitudinea  de limbaj expresiv cum ar fi mand-ul(formularea cererilor), tactarea(comentariile şi denumirea obiectelor), completarea versurilor lipsă din cântece;

Abilitatea limbajului receptiv este predată înaintea celui expresiv.

Analiza Comportamentală Aplicată(ABA)

DTT – Predarea prin exerciţii distincte- metoda Lovaas

Fiecare exerciţiu este însoţit de contactul vizual!

Fiecare abilitate este învăţată separat înainte de a trece la random între comenzi.( random- amestecarea în cadrul aceluiaşi exerciţiu a activităţilor învăţate anterior).

 Se are în vedere:

-segmentarea abilităţilor în paşi mici;

-predarea fiecărui pas intensiv, până la învăţare;

-repetarea constantă a cunoştinţelor învăţate;

-promptarea răspunsurilor corecte şi diminuarea treptată a promptului până când copilul răspunde complet independent de fiecare dată;

-formularea instrucţiunilor simple, clare şi concise;

-îmbunătăţirea limbajului şi reducerea comportamentelor problemă;

Metoda „Give me 5”(CE? CUM? CÂND? UNDE? CINE?)

Ce – Tot ceea ce trebuie să facă copilul;

Cum- modul în care trebuie să o facă;

Când- când începe o sarcină şi când se termină;

Unde- în ce loc trebuie să facă această sarcină;

Cine- sarcina o va face el? ce face celălalt?;

Învăţarea comportamentelor noi se va face prin: imitare, modelare, înlănţuire, alăturare;

anul școlar 2017-2018

  1.  Îşi aşteaptă rândul;

  1. Face schimb de obiecte cu interlocutorul;

  1. Comunică spontan(participând la cântece, poezii, poveşti);

  1. Înţelege şi respectă cerinţele unui adult într-un mediu mai complex, cu mai mulţi distractori;

  1. Imită acţiunile interlocutorului/interlocutorilor/altor copii/adulţi  în cadrul jocurilor cu mişcare;

  1. Participă la joc şi permite prezenţa altor copii;

  1. Interacţionează adecvat sau minimal cu copii de aceeaşi vârstă;

  1. Aplică noţiunile învăţate în cadrul programelor individuale;

  1. Acceptă o atenţie distribuită a adultului( atunci când adultul oferă instrucţiuni tuturor copiilor din colectivul de elevi);

  1. Lucrează fără o recompensă specifică şi devine tot mai motivată de încurajarea socială;

  1. Finalizează sarcina primită sau execută parţial sarcina de lucru;

  1. Identificarea/denumirea/clasificarea/ utilitatea obiectelor;

  1. Orientarea spaţio-temporală, distingerea unei acțiuni față de alta, succesiunea evenimentelor dintr-o zi(mă scol, mă spăl pe dinți, plec la grădiniţă/ şcoală, acolo mă joc, etc), diferențierea momentelor zilei, diferențierea zi/noapte, diferențierea și succesiunea zilelor săptămânii, succesiunea anotimpurilor(schimbările din natură, îmbrăcămintea specifică)

  1. Formarea de propoziții și fraze, însușirea atributelor(adjectivelor), perceperea de concepte  mare-mic, diferența fată-băiat ( însușirea genului substantivelor) ;

Joc structurat  ce implică aşteptarea rândului(cel puţin doi jucători);

Observaţia ;

Chestionarea directă, întrebări simple şi la obiect;

Grile de evaluare/observare a comportamentului;

Produsele activităţii;

Fişe de evaluare;

Fişe de lucru;

Evaluarea periodică:

– se va completa de către cadrul didactic care lucrează direct cu elevul (învățătorul clasei și/sau învățător de sprijin) la sfârșitul perioadei de valabilitate a planului

Competențe dobândite, dificultăţi întâmpinate, metode cu impact ridicat: pozitiv și negativ …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Revizuirea programului de intervenţie educaţional-terapeutică (în funcţie de rezultatele evaluărilor periodice)

- se va completa de către cadrul didactic care lucrează direct cu elevul (învățătorul clasei și /sau învățător de sprijin) la sfârșitul perioadei de valabilitate a planului

......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Rolul şi modul de implicare a părinţilor în program: 

Mama va ține legătura cu specialiștii care lucrează cu copilul și îi va informa despre schimbările de rutină, dacă acestea apar, pentru armonizarea demersului didactic, în sensul eliminării stresului determinat de aceste schimbări asupra copilului.

Evaluarea continuă a progreselor se realizează prin notarea fiecarui raspuns al copilului si a fiecărei schimbări de comportament. Iar reevaluarea periodică este esentială pentru stabilirea de noi obiective în conformitate cu evoluția copilului si cu nevoile sale de dezvoltare.

Bibliografie:

 

  1. Ecaterina Vrăşmaş, Educație timpurie, Bucureşti 2014, Editura Arlequin;
  2. Diana Seach, Jocul interactiv pentru copii cu autism, Iaşi 2011, Editura Fides; 
  3. Theo Peeters, Autismul – teorie şi intervenţie educaţională, Iaşi 2009, Editura Polirom;
  4. Catherine Maurice, Lasă-mă să-ţi aud glasul, Bucureşti 2008, Editura Curtea Veche