formarea profesională a cadrelor didactice pentru educație incluzivă de calitate pentru proiectul EduForm

 (etapa de identificare)

Pregătirea profesională a cadrelor didactice în general presupune nu doar acumularea cunoştinţelor necesare, ci şi a unui nivel de cultură generală, a unui grad înalt de dezvoltare a abilităţilor comunicative, de soluţionare a conflictelor, de ascultare activă, reflexivă etc. În acest context, fundamentarea unor noi competenţe profesionale, care să ofere un tip de vizualizare a profesiei bazată pe reflecţie şi convingeri, devine un obiectiv major în cadrul formării continue a cadrelor didactice.

Prin proiectul EduForm ne propunem activarea și perfecționarea a cel puțin patru categorii de competenţe. Din derivarea acestora, rezultă structuri din care se pot dezvolta bune practici de formare a acestora, pe secvențe mici, respectiv pe parcursul fiecărui modul de formare:

1. Tehnologii de prelucrare a Informaţiilor, de Comunicație (TIC) și e- Learning în educație
2. Metode și tehnici de optimizare a activităților didactice
3. Metode și tehnici inovative de evaluare a rezultatelor școlare 
4. Coaching cognitiv comportamental pentru optimizarea performanțelor profesionale
5. Parteneriat școală- familie- comunitate pentru incluziune școlară
6. Managementul carierei prin dezvoltare personală și profesională

1. competenţă ştiinţifică

• abilităţi cognitive necesare pentru procesarea informaţiilor;
• informaţii ştiinţifice selectate, actualizate, exacte;
• capacităţi de vehiculare a cunoştinţelor;
• experienţă didactică flexibilă;
• capacitatea de recurs la strategii rezolutive variate;
• aptitudini necesare pentru cercetare şi experimentare;
• strategii creative;
• operaţii mentale flexibile şi dinamice;
• capacitate de transfer şi de aplicare a cunoştinţelor;

2.competenţă psihosocială

• capacitatea de a stabili fără dificultate relaţii interpersonale adecvate cu elevii;
• capacitatea de adaptare la roluri diverse;
• capacitatea de comunicare eficientă atât cu grupul, cât şi cu elevii, separat;
• abilităţi de adecvare a forţei/autorităţii la situaţiile educaţionale concrete (varierea raportului libertate-autoritate, indulgenţă-exigenţă în funcţie de specificul situaţiilor apărute);
• disponibilităţi de adaptare la variate stiluri educaţionale;
• entuziasm, înţelegere, prietenie;

3. 3. competenţă managerială

• capacitate de influenţare a clasei şi a fiecărui elev în parte;
• abilităţi de planificare şi de proiectare;
• capacitate decizională;
• capacitatea de a organiza, a monitoriza şi de a coordona activitatea clasei/elevului;
• administrarea corectă a sancţiunilor şi a recompenselor;
• echilibru autoritate-putere-responsabilitate
• rezistenţă la situaţiile de stres;

4.competenţă psihopedagogică

• capacitate de determinare a gradului de dificultate a unui conţinut;
• capacitate de a face accesibilă informaţia transmisă;
• empatie, capacitate de înţelegere a disponibilităţilor interne ale elevilor;
• creativitate în activitatea instructiv-formativă;
• atitudine stimulativă, energică, creativă;
• tact pedagogic (organizarea conştientă, controlată, a propriului demers pedagogic şi capacitatea de restructurare “din mers” a acestuia, în funcţie de variabilele nou survenite pe parcursul derulării procesului instructiv-educativ);
• spirit metodic şi clarviziune în activitate;

Principalele calități profesionale pe care le considerăm de tip transversal în continuă perfecționare sunt:

1. 1. Abilitatea de a comunica și de a interactiona cu cei din jur. Uneori aceasta înseamnă a procesa informația de la a auzi la a asculta; a demonstra că ești capabil de empatie, că ești de acord cu celalalt și că îl înțelegi. Modalități de a crea o atmosferă de lucru optimă oferind suport, furnizând corect și la momentul oportun feedback și simpatie.
2. 2. Răbdare cu ceilalți, indiferent de ritmul lor de comunicare și de lucru, indiferent de vârstă; resurse și capacitatea de a decide cele mai bune tehnici de soluționare a conflictelor și de gestionare a stresului.
3. 3. Încrederea în membrii echipei. Cele mai mari și mai bune proiecte au fost realizate în echipă, iar în stabilirea coeziunii grupului/ colectivului (de cadre didactice, de elevi), încrederea reciprocă este de bază.

La aceste competențe se adaugă șase principii de lucru, numiți de J. Hattie (Învățarea vizibilă, ed. Trei, 2014, p.48) indicatori ai excelenței în educație:

1. Ca factor de influență asupra pregătirii profesionale, formatorul trebuie să se perceapă ca evaluator al propriului impact asupra formării cadrelor didactice. Sub acest aspect, cursul de formare își propune analiza modalităților prin care acest principiu de lucru s-a aplicat și cu ce impact
2. Pe baza unei bune pregătiri și prelucrări, adaptări a conținuturilor de specialitate în structuri didactice generalizabile, implicarea formatorilor în procesul de activitate directă și la distanță (forum de discuții, mesaje private) cu maximă grijă pentru primirea și oferirea de feedback, cu îndrumări precise (”vizibile”), grijă și pasiune.
3. Cunoscând nevoile de formare ale profesorilor și valorificând cunoștințele acestora, formatorii propun aplicații semnificative, atractive și antrenante, menite să asigure dezvoltarea profesională dovedită prin și după aplicarea în practică.
4. Formatorii, ca și profesorii participanți la cursurile de formare, trebuie să fie conștienți de obiectivele activităților/modulelor.programelor de formare și de criteriile de performanță specifice aplicațiilor, să conștientizeze în ce măsură reușesc să atingă aceste criterii gândite pentru toți și să știe care este pasul următor pentru a depăși blocajele de comunicare sau decalajele dintre cunoștințele și abordările anterioare și criteriile de succes ce oferă răspunsuri întrebărilor: ”Spre ce ne îndreptăm?”, ”Cum ajungem acolo?”, ”Unde vrem să mergem în continuare?”/ ”Ce putem face mai departe?”.
5. Formatorii trebuie să treacă de la predarea/formarea bazată pe o singură idee la cea axată pe idei multiple și apoi să le conecteze, să dezvolte aceste idei, în așa fel încât profesorii să-și construiască și reconstruiască cunoașterea și convingerile. De reținut că nu cunoștințele și ideile sunt esențiale, ci organizarea acestor elemente de către cadrele didactice.
6. Managerii școlari, formatorii, profesorii trebuie să transforme școlile, cancelariile și sălile de curs pentru ca ele să devină medii unde greșelile sunt acceptabile și sunt văzute drept oportunități de învățare, medii în care cunoștințele și înțelegerile greșite sunt corectate și unde profesorii se simt în siguranță și pot să învețe, să reînvețe, să-și reactualizeze, dar să și exploreze cunoașterea.

Toate aceste principii de lucru pot fi puncte forte care își propun optimizarea activităților de formare, în direcția obținerii unor date valoroase privind modalitățile de reducere a abandonului școlar, creșterea rezultatelor la învățătură, creșterea stabilității pe post a cadrelor didactice.                  .