formarea profesională a cadrelor didactice pentru educație incluzivă de calitate pentru proiectul EduForm

Formarea cadrelor didactice din perspectiva asigurării unei educaţii de calitate pentru toţi copiii

Conceptul de educaţie incluzivă reclamă redefinirea domeniilor de competență, care reflectă profilul cadrului didactic incluziv, după cum urmează:

− oferă elevilor un spaţiu de manifestare şi afirmare a valorilor diversităţii;

− acordă suport tuturor elevilor;

− cooperează/colaborează cu alţii (cu alţi specialişti).

Lucrul în echipă.

În scopul pregătirii cadrelor didactice în domeniul educaţiei incluzive, prin decizia Ministerului Educaţiei (Ordinul nr. 125 din 7 martie 2012), disciplina educaţie incluzivă, în volum de 2 credite ECTS, a fost inclusă cu statut obligatoriu în modulul psihopedagogic – standard de stat în formarea iniţială a cadrelor didactice la nivel universitar. Astfel, începând cu 1 septembrie 2012, cursul de educaţie incluzivă este ţinut în formarea iniţială a tuturor studenţilor de la domeniul de formare profesională 142 Educaţie, în formarea profesorilor din domeniul general de studii 14 Științe ale educației, precum şi a studenţilor de la alte specialităţi beneficiari ai modulului psihopedagogic. La nivelul de învăţământ mediu de specialitate, în colegiile pedagogice, cursul de educaţie incluzivă a fost inclus cu statut obligatoriu în planurile de învăţământ pentru specialităţile pedagogice la anul IV.

Cursuri/module/teme în domeniul educaţiei incluzive sunt oferite în formarea iniţială la anumite specialităţi din domeniul Știinţe ale educaţiei. Formarea profesională continuă a cadrelor didactice în domeniul educaţiei incluzive se realizează în baza modulului de psihopedagogie, introdus în toate instituţiile de formare profesională continuă. Există şi cursul de educație incluzivă, adresat diferitor beneficiari: cadre didactice şi manageriale, cadre didactice de sprijin, psihologi şcolari, membri ai comisiilor multidisciplinare intraşcolare, specialişti ai centrelor de resurse pentru educaţia incluzivă.

Un rol deosebit în procesul consolidării capacităţilor cadrelor didactice în domeniul educaţiei incluzive este asigurat de Centre și Cabinete de Asistenţă Psihopedagogică. Astfel, în perioada    2014-2016, Centrele și Cabinetele de Asistenţă Psihopedagogică, cu suportul UNICEF, a realizat seminare de instruire adresate specialiştilor SAP, managerilor şcolari, cadrelor didactice.

Un rol deosebit de important în formarea profesională a cadrelor didactice în domeniul educaţiei incluzive îl deţin și organizaţiile neguvernamentale cu acest profil de activitate, care efectuează instruiri adresate diferiților beneficiari pentru asigurarea unei educaţii de calitate pentru toţi copiii.

În același timp, studiile în domeniu relevă că actualmente formarea continuă a cadrelor didactice în domeniul educaţiei incluzive nu oferă suficient suport metodologic practic în dezvoltarea competenţelor necesare cadrului didactic pentru lucrul în echipă şi suport individualizat fiecărui elev.

În acest context se recomandă:

- elaborarea și implementarea unui program de formare continuă a cadrelor didactice, cu accent pe incluziunea copiilor cu dizabilităţi severe și a copiilor cu dizabilităţi senzoriale;

- elaborarea, aprobarea, implementarea unor module standardizate de formare continuă în domeniul educaţiei incluzive, pentru diferite categorii de specialiști;

- diversificarea formelor de organizare a activităţilor de formare profesională în domeniul educaţiei incluzive centrate pe copil, cu accent pe activităţi practice, interactive;

- organizarea cursurilor de formare continuă la locul de muncă al cadrelor didactice în domeniul educaţiei incluzive centrate pe copil;

- elaborarea programelor de formare pentru pregătirea mentorilor în domeniul educaţiei inclusive;

- formarea competenţelor cadrelor didactice privind planificarea și proiectarea unui proces de predare-învăţare-evaluare centrat pe elev în vederea asigurării eficienţei și a creării oportunităţilor de implicare și dezvoltare pentru fiecare copil;

- formarea competenţelor cadrelor didactice privind abordarea diferenţiată şi individualizată a necesităţilor copiilor pentru a asigura incluziunea educaţională a tuturor copiilor din clasă/grupă;

formarea competenţelor privind colaborarea eficientă dintre cadrele didactice şi cadrele didactice de sprijin;

- formarea competenţelor privind evaluarea copilului în echipă, cu participarea activă şi responsabilizarea tuturor specialiştilor implicaţi: psiholog, psihopedagog, logoped, kinetoterapeut;

- formarea competenţelor privind asigurarea relaţiilor de colaborare și respect cu familia și comunitatea, dezvoltând parteneriate eficiente în sprijinul realizării unui proces educaţional de calitate;

- dezvoltarea programelor de formare a deprinderilor parentale care urmează a fi implementate în domeniul asistenţei sociale, educaţiei, sănătăţii.

Formarea cadrelor didactice în domeniul învăţământului cerinţelor speciale

În acest domeniu funcţionează acelaşi sistem de formare ca şi în şcolile obişnuite. Există însă un specific al acesteia: accesul într-o şcoală specială este condiţionat de parcurgerea unui modul de psihopedagogie specială pentru învăţătorii şi profesorii de diverse specialităţi şi de absolvirea cu licenţă a facultăţii de Psihologie şi Stiinţele educaţiei – specializările: psihopedagogie specială, pedagogie, psihologie.

Formarea continuă a acestor cadre didactice se realizează, preponderent, în domeniul psihopedagogiei speciale, în funcţie de postul didactic ocupat. În ceea ce priveşte situaţia copiilor cu dizabilitati integraţi în şcoala obişnuită,

menţionăm că, cu aceştia lucrează două categorii de cadre didactice:

-  cadre didactice din învăţământul obişnuit (învăţător sau profesor) şi

- cadre didactice din învăţământul special (profesor de sprijin, profesor pentru terapii specifice de recuperare şi compensare).

Marea majoritate a cadrelor didactice din şcolile de masă nu cunoaşte problematica minimală a cerinţelor educaţionale speciale, astfel că nevoia de formare a tuturor cadrelor didactice, mai ales din învăţământul secundar, în problematica CES şi a educaţiei incluzive constituie o prioritate şi necesitate în acelaşi timp.