Titlul

 Bune practici în identificarea indicatorilor de dezvoltare a capacității instituționale în școlile incluzive

Tipul documentului

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument se adresează în special profesioniștilor și factorilor de decizie din sistemul educațional școlar.

Obiectivul documentului

Document este gândit ca un instrument care să contribuie la îmbunătățirea intervenițiilor educaționale în scopul adresării lor adecvate tuturor copiilor și fiecăruia în parte, în special în mediile defavorizate pe mai multe dimensiuni, ca o măsură de creștere a calității educației oferite prin școală și de prevenire a abandonului școlar.

El sintetizează peste 30 de ani de cercetare și practică pentru a identifica practicile educaționale incluzive la nivelul școlilor generale, care s-au dovedit a genera rezultatele școlare și post-școlare pozitive în cazul elevilor cu cerințe educaționale speciale. Indicatorii rezultați sunt meniți să sprijine inițiativele locale de generare a unor schimbări incluzive la nivelul școlii, spre o viziune proactive într-un sistem educațional pentru toți.

Relevanța locală/ geografică

Un astfel de instrument de bune practici a fost dezvoltat pentru prima oară la Institutul pentru persoanele cu handicap ca parte a proiectului Beyond Access finanțat în 2002-2006 de către Departamentul pentru Educație din SUA, Biroul de programe educaționale speciale. În 2012 documentul a fost revizuit de National Center on Inclusive Education Institute on Disability/ UCEDD University of New Hampshire Durham.

Relevanța acestor bune practici se menține însă pentru toate comunitățile și școlile din sistemul educațional de masă care includ copii cu CES.

Introducere

Educația incluzivă înseamnă educația tuturor copiilor, cu și fără dizabilități, împreună în școlile obișnuite. Este o abordare care ia în considerare caracteristicile, interesele, abilitățile și nevoile de învățare ale tuturor copiilor. Aceste valori sunt incluse în sentimentul de apartenență al comunitate al tuturor elevilor, profesorilor, personalului de sprijin.

Ca urmare, elevii cu dizabilități sunt bineveniți ca membri ai grupului de vârstă în școlile generale/ de cartier. Nu există programe sau camere doar pentru elevii cu dizabilități și aceștia au acces la întreaga gamă de experiențe de învățare oferite elevilor fără dizabilități. Cele 6 categorii și indicatorii acestui instrument sunt destinați să sprijine eforturile locale înspre o reformare incluzivă a școlii.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către familii și profesioniști. De exemplu:

• Inspectorii ar putea folosi acest instrument ca un ghid pentru a dezvolta planurile individuale de dezvoltare profesională ale personalului sau pentru a dezvolta un plan local de dezvoltare a școlilor.
• Profesorii ar putea organiza sesiuni de practică reflecxivă sau un grup de studiu pentru a studia cele mai bune practici ale instrumentului care pot sta la baza proiectării și evaluării lecțiilor.
• Membrii consiliului școlar ar putea organiza un grup/ comitet compus din membri ai comunității pentru a evalua măsura în care scolile implementează practicile evidențiate.
• Directorii ar putea constitui o echipă de lucru cu personal și membri ai comunității care să utilizeze acest instrument pentru a realiza o autoevaluare a practicilor lor școlare actuale, urmată de elaborarea unui plan de dezvoltare instituțională pe termen mediu.
• Părinții ar putea avea în vedere acest instrument atunci când se întâlnesc cu echipa de profesori a copilului lor, pentru a discuta punctele forte ale programului și punctele care necesită îmbunătățiri.
• Un logoped sau alt terapeut ar putea discuta în baza instrumentului cu profesorii copilului pentru a problematiza asupra schimbării modelul actual de furnizare a serviciilor așa încât să implice toată clasa de elevi.
• Un decident ar putea folosi instrumentul pentru a se ghida în revizuirea standardelor educaționale actuale de certificare generală a profesorilor și a cadrelor didactice speciale.
• Elevii ar putea folosi instrumentul ca reper în lansarea unor discuții între egali pe tema desegregarii și combaterii excluziunii și a altor forme de nedreptate socială în școlile lor.

Prezentarea modelului

Categoria 1: Participarea la cursurile generale și alte tipuri de activități

Indicatori:

1.      Elevii, indiferent dacă au sau nu dizabilități, participă la aceleași tipuri de școli.

2.      Elevii cu dizabilități sunt reprezentați proporțional în clase, la cursuri, cluburi, activități extracurriculare și servicii în folosul comunității.

3.      Orice elev este un membru cu drepturi egale al unei clase de educație generală adecvată vârstei.

4.      Numele tuturor elevilor este listele de clasă, liste ale diverselor grupuri, liste de locuri de muncă și așa mai departe.

5.      Toți elevii participă la rutinele clasei și școlii - cum ar fi aducerea gustărilorm curățenie etc. - în locații tipice și în același timp ca și colegii de clasă fără dizabilități.

6.      Elevii primesc materiale de învățare accesibile și alte materiale de învățare în format adecavat.

7.      Elevii participă la instruirea în clasă în moduri similare ca și studenții fără dizabilități; de exemplu la discuțiile cu întreaga clasă, la tablă, în grupuri mici, când sunt solicitați de profesor etc.

8.      Elevii călătoresc la același autobuz școlar cu colegii lor fără dizabilități, ajungând și plecând în același timp.

9.      Mutarea elevilor între diferite săli se face în același timp pentru toți.  

10.   Progresul elevilor de la un nivel la altul se face în conformitate cu același model ca și pentru elevii fără dizabilități.

11.  Elevii învață în mediile extra-școlare/ paralele (pregătiri etc.), în funcție de vârstă și în incluziune înainte de vârsta de 18 ani, numai atunci când această instruire este o normă și pentru elevii tipici.

12.   Serviciile de suport și instruirea specializată sunt furnizate în cadrul rutinelor tipice ale unei zile școlare, în plus față de (nu în locul) programul de educație generală de bază.

13.   Serviciile de suport sunt livrate pentru elevi de la mai multe niveluri, în sala de clasă, înainte sau după programul școlar.

14.   Școala este accesibilă din punct de vedere fizic, astfel încât elevii și alte persoane cu probleme de mobilitate să aibă acces deplin la toate oportunitățile din clădirea școlii.

15.   Școala are resurse pentru a satisface nevoile senzoriale și de sănătate ale studenților.

Categoria 2: Parteneriatele familie-școală

Indicatori:

1.      Prioritățile familiei se reflectă în obiectivele anuale ale programului individualizat de instruire al elevilor .

2.      Familiile recunosc pozitiv eforturile educatorilor și educatorii recunosc pozitiv eforturile familiilor, interesul copiilor.

3.      Familiile beneficiază de informații și resurse pentru a-și construi propriile abilități de a gestiona educația copiilor lor.

4.      Familiile participă la întâlniri de gestionare a cazurilor sau la întâlniri de planificare a curriculum-ului în mod regulat și în zile, ore și locații convenabile pentru familii.

5.      Familiile beneficiază de informații și servicii în comunitate care sprijină funcționarea sănătoasă a familiei.

Categoria 3: Parteneriatele comunitare

Indicatori:

1.      Personalul școlii utilizează în mod activ și responsabil resursele comunitare, pentru a promova învățarea dincolo de zidurile școlii și pentru a facilita sprijinul tuturor elevilor.

2.      Elevii cu dizabilități au acces la oportunitățile de învățare create la nivel comunitar, în proporție naturală cu elevii fără dizabilități.

3.      Atunci când este necesar, furnizorii specializați de asistență medicală sunt membri activi în echipele educaționale.

4.      ONG-urile sunt în mod obișnuit invitate să contribuie cu expertiză specializată pentru a sprijini învățarea elevilor.

5.      Membrii comunității sunt invitați în mod curent să participe în comunitatea școlară ca mentori, voluntari sau ca experți în domeniul lor de cunoaștere.

Categoria 4: Colaborarea echipei de profesori

Indicatori:

1.      Rolul și responsabilitățile tuturor profesorilor și ale personalului reflectă angajamentul și competențele necesare pentru a preda tuturor elevilor, inclusiv celor cu dizabilități.

2.      Personalul de sprijin/ psihopedagogic special și alte persoane colaborează în cadrul clasei de învățământ general în calitate de co-profesori, profesori specializați, instructori de grupuri mici sau profesori de sprijin individual, pentru toți elevii din clasă.

3.      Rolul și responsabilitățile întregului personal reflectă se reflectă în servicii/ acțiuni care permit tuturor elevilor să participe și să beneficieze de curriculum-ul educației generale.

4.      Echipele de profesori se întâlnesc în mod regulat - optim o dată pe săptămână - pentru planificarea și evaluarea instruirii, precum și pentru managementul cazurilor.

5.      Echipele de profesori utilizează procese formale (au proceduri clare) pentru desfășurarea de întâlniri, rezolvarea situațiilor critice, luarea deciziilor și evaluarea eficienței.

Categoria 5: Dezvoltarea instituțională

Indicatori:

1.      Valorile diversității și incluziunii sunt evidente în documentele ce abordează misiunea școlii.

2.      Eforturile de dezvoltare instituțională au în vedere  atât dimensiunile de reformă a educației generale și speciale cât și creația unui mediu al comunității care învață.

3.      Personalul școlii și familiile sunt instruiți în abordarea problemelor legate de schimbarea rolurilor lor și alte considerente adaptive legate de implementarea educației incluzive.

4.      Directorii acceptă și promovează schimbarea ca un proces normal și pozitiv care duce la o creștere continuă.

5.      Istoria și cultura persoanelor cu dizabilități sunt recunoscute ca o parte importantă a diversității în cadrul curriculumu-lui educațional și a experiențelor formative școlare. De exemplu, persoanele cu dizabilități sunt reprezentate în curriculumul școlar (istorie, știință și literatură).

6.      Factorii de decizie ai educației generale și speciale promovează valorile și beneficiile educației incluzive în timpul întâlnirilor, planurilor de dezvoltare instituțională sau rapoartelor anuale, site-uri web etc.

7.      Directorii școlari sprijină în mod activ personalul și familiile să recunoască faptul că implementarea inovațiilor are loc în etapele de dezvoltare.

8.      Echipele de management din școli și județe se întâlnesc în mod regulat cu alți secialiști, inclusiv părinți / tutori, elevi cu și fără dizabilități.

9.      Membrii personalului lucrează în echipe pentru a aduna și analiza informații și a lua decizii cu privire la practica lor educațională.

10.   Procesul decizional este astfel structurat încât impactul asupra rezultatelor elevilor este cel mai important determinant al schimbărilor în curriculum, instruire și evaluare.

11.  Sprijinul permanent este oferit tuturor membrilor personalului și echipelor pentru a-și perfecționa competențele de utilizare a datelor în luarea deciziilor care afectează elevii și planurile educaționale individuale.

12.   Școlile / inspectiratele folosesc sistemul de gestionare a datelor și informațiilor pentru luarea deciziilor de îmbunătățire a rezultatelor elevilor, inclusiv a elevilor cu CES.

13.  Școlile / inspectoratele colectează sistematic și utilizează multiple surse de informare pentru a monitorizacalitatea educației, inclusiv pentru elevii cu dizabilități.

14.  Este asumată o responsabilitate colectivă a personalului școlii pentru succesul tuturor elevilor.

Categoria 6: Resurse

Următoarele resurse sunt disponibile pentru întreg personalul școlii:

1.      Tehnologie de instruire actualizată

2.      Texte accesibile (adică adaptate la o varietate de nivele de citire, abilități de înțelegere și modalități senzoriale)

3.      Materiale didactice accesibile (adică adaptate la o varietate de nivele de înțelegere și modalități senzoriale)

4.      Săli de clasă și spații școlare accesibile și elevilor cu dizabilități

5.      Tehnologie de asistență,

6.      Acces la internet

7.      Consumabile pentru crearea materialelor didactice create de profesori

8.      Spațiu adecvat pentru desfășurarea activităților frontale, pe grupuri mici și a instruirii individuale

9.      Spațiu pentru depozitarea materialelor și catalogarea lor, pentru a permite să fie ușor localizate

10.  Spațiu pentru întâlniri de analiză, planificare, evaluare

11.  Timp de planificare în echipă/ colaborare

12.  Un program școlar care se bazează pe nevoile de instruire ale elevilor

13.  Spațiu adecvat pentru activitățile fizice

14.  Birouri, scaune și alte echipamente care adaptează diversității elevilor (de exemplu, mărime reglabilă, caracteristici senzoriale)

Validarea în practică

Indicatorii sunt construiți în baza a peste 30 de ani de cercetare în domeniul educației speciale, inițial avându-se în vedere doar elevii cu dizabilități severe, apoi revizuite pentru a fi folosite de cître școlile incluzive, pentru toate categoriile de elevi.

Validarea instrumentului în practică s-a făcut în perioada 2002-2012.

Impactul

Indiferent de rol - elev, părinte / tutore, educator/ profesor, furnizor de servicii de sprijin/ terapeuți, administrator sau membru al comunității, acest instrument va avea ca impact nu numai promovarea unor cunoștințe validate de practici, ci în planul luării unor decizii informate și profesioniste, de creștere a calității viații elevilor și familiilor lor.

Factorii care asigură succesul

 Elevii cu dizabilități/ CES sunt bineveniți membri ai grupului de vârstă în programele educaționale din școlile obișnuite, fără segregare în programul comun și fără izolare spațială.

Familiile și școlile sunt angajate într-un parteneriat echitabil pentru a crea experiențe educaționale de calitate pentru elevii cu dizabilități. Familiile sunt conectate la resurse pentru a-și dezvolta propriile de cunoștințe și abilități.

Personalul școlii promovează relații active și pozitive cu familiile elevilor și cu comunitatea în care își desfășoară activitatea. Comunicarea în cadrul comunității este vizibilă, transparentă și ține cont de diversele populații.

ONG-urile joacă un rol-cheie în furnizarea de servicii elevilor și familiilor. Ele colaborează cu școala pentru a întări rețeaua globală de sprijin.

Profesorii de învățământ general și special, specialiștii, furnizorii de servicii conexe, părinții și, după caz, elevii înșiși demonstrează responsabilitate comună prin colaborare la proiectarea, implementarea și evaluarea programelor educaționale ale elevilor.

Dezvoltarea instituțională este procesul pe care școlile îl folosesc pentru a se asigura că toți elevii progresează la niveluri înalte, inclusiv elevii cu cele mai semnificative dizabilități.

Eforturile de dezvoltare a școlii sunt concepute pentru a crea un mediu de învățare echitabil și incluziv, abordează barierele sociale și individuale care stau în calea învățării și urmăresc să elimine deficiențele.

Elevii și profesorii au nevoie de resurse adecvate pentru ca învățarea optimă să aibă loc. Fiecare membru al personalului își asumă responsabilitatea pentru identificarea și obținerea resurselor necesare. Atunci când personalul nu reușește să obțină aceste resurse după încercări rezonabile, managerii sunt informați și se preocupă pentru a le furniza.

Constrângeri

Dificultățile practice ar putea consta în:

Ø  Nevoi speciale de instruire: este forte dificil să se ofere elevilor cu dizabiltăți metode și materiale specifice de instruire în timpul programului și să faci din acesta o obișnuință de intervenție educațională.

Ø  Resurse accesibile tuturor: adaptarea spațiului pentru diferitele nevoi ale elevilor și procurarea/ crearea de materiale didactice accesibile tuturor, cu diferite caracteristici senzoriale, poate fi costisitoare pentru cele mai multe dintre comunitățile dezavantajate.

Ø  Atitudinea profesorilor: Majoritatea profesorilor din sistemul de masă consideră că nu sunt capabili să se ocupe de copiii cu dizabilități. Profesorii au deja pre multe îndatoriri/ roluri solicitante și, datorită acestei situații de împovărare, nu sunt dispuși să facă muncă suplimentară. Efectul se regăsește în atitudinea negativă a cadrelor didactice și a managerilor care consideră că luarea copiilor cu CES în școală va fi o responsabilitate suplimentară.

Mesajul cheie

Școlile de succes sunt locuri dinamice, cu așteptări mari pentru toată lumea. Ameliorările efective se produc în mod intenționat și sunt construite în jurul unor obiective pe care educatorii, părinții, elevii și membrii comunității le cunosc și le sprijină.

Concluzie

Prin acest instrument se încearcă o diferențiere între valori sau convingeri, de practicile bazate pe date de cercetare. Adesea, cele două categorii sunt complementare și consecvente. De exemplu, convingerea că nu ar trebui să existe locuri sau programe speciale pentru studenții cu dizabilități semnificative este confirmată de cercetările recente în științele educației și recomandărilor de politică educațională promovate la nivel internațional.

Aceste modele de reformă școlară ajută la crearea de școli în care toți elevii pot primi educație sau intervenții individualizate - indiferent dacă se califică sau nu pentru servicii de educație specială.

Resurse

http://www.iod.unh.edu