Titlul

Bune practici privind pedagogia care promovează învățarea vizibilă

Tipul documentului                                                                                                                          

Fisă de informații

Cui se adresează?

Acest document este destinat în special profesorilor, dar și  managerilor și specialiștilor din sistemul educațional școlar, părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare suportiv, adecvat, flexibil, incluziv, menit să se axeze pe o evaluare care face învățarea vizibilă.

Obiectivul documentului

Pentru unii elevi cu nevoi speciale de învățare, cum ar fi cei care învață la un nivel foarte diferit față de colegii lor, există riscul de a se concentra doar pe prezența sau participarea lor la școală și să nu acorde suficientă atenție la ceea ce învață. Învățarea trebuie să fie vizibilă pentru fiecare elev, indiferent de cât de mult sprijin are nevoie. Există grupuri de elevi din școlile din Noua Zeelandă care au nevoi de sănătate care trebuie îndeplinite pentru a-i păstra în siguranță la școală (de exemplu, medicamente zilnice). Alți elevi au nevoie de sprijin pentru a se îngriji de ei înșiși. Deși satisfacerea nevoilor unui elev de sănătate și îngrijire la școală este importantă, aceasta nu trebuie să devină unica preocupare pentru educația acelui elev. Toți elevii trebuie să fie recunoscuți iar nevoile de sănătate și îngrijire sunt considerate suplimentare nevoilor de învățare.

Relevanța locală/ geografică

Recunoașterea momentului în care se declanșează învățarea și a o face vizibilă este un alt element al bazelor pe care se construiește practica incluzivă.  Există multe modalități de a împărtăși informații despre progres și pentru a face învățarea să fie vizibilă elevului pentru profesori și pentru ceilalți membri ai echipei.

Introducere

Aceste informații ar putea fi folosite într-o varietate de moduri de către profesioniști, în special profesori, pentru a sprijini adecvat și optim învățarea, dezvoltarea și integrarea optimă a fiecărui copil.  De asemnea, aceasta va fi o resursă foarte utilă pentru toți profesorii care vor putea găsi sugestii și instrumente în predarea curriculum-ului incluziv.

Actori și părțile interesate

Acest document este destinat în special profesorilor, dar și  managerilor și specialiștilor din sistemul educațional școlar, părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare suportiv, adecvat, flexibil, incluziv, menit să se axeze pe o evaluare care face învățarea vizibilă.

Prezentarea modelului

Fundamente pentru învățare

După cum arată figura de mai jos, există trei fundamente interrelaționate pentru învățare în cadrul curriculumului din Noua Zeelandă. Pentru toți studenții, abilitățile și înțelegerile în materie de alfabetizare și numerație sunt esențiale pentru accesarea tuturor elementelor din curriculum și pentru viața de zi cu zi. Evaluarea progresului și a rezultatelor în materie de alfabetizare și numerație trebuie să cuprindă o gamă largă de contexte în care elevii își pot demonstra capacitățile și își pot folosi abilitățile și cunoștințele.

Figura arată, de asemenea, rolul critic al competențelor cheie în învățare. Competențele cheie sunt o lentilă utilă pentru înțelegerea deschiderii elevului față de învățare și pentru capacitatea de a învăța, în special atunci când o competență specifică necesită concentrare și dezvoltare. Sarcinile și activitățile adecvate vor oferi multiple oportunități de a observa capacitatea elevilor de a aplica competențele în situații din ce în ce mai complexe și diverse. De asemenea, trebuie să oferiți studenților dvs. oportunități bogate de a dezvolta și aplica comportamente și dispoziții complexe asociate competențelor cheie.

Figura 1: Bazele învățării în cadrul curriculumului din Noua Zeelandă.

Ca profesori, pentru a reflecta cum arată evaluarea eficientă în practica din școala, pot fi folosite întrebările din tabelul de mai jos:

Abordări pedagogice pentru a face vizibil învățarea

O diversitate de abordări și activități de evaluare ar trebui să fie utilizate pentru a face învățarea vizibilă tuturor elevilor, pentru ei înșiși și pentru toți cei din rețeaua lor de sprijin. Scopul evaluării va conduce la alegerea metodei. Un scop comun este ca elevul și profesorul să țină evidența învățării în mod regulat, prin interacțiuni informale zi de zi în cadrul clasei, folosind, de exemplu, intențiile de învățare și criteriile de succes pentru a face acest lucru.

Uneori scopul va fi diagnosticul, ca în exemplul de mai jos, ceea ce ajută profesorul și elevii să-și identifice următorii pași de predare și învățare. Atunci când aceste informații de evaluare sunt împărtășite cu familiile, acestea îi sprijină pe copii să înțeleagă progresul și rezultatele și să joace un rol activ în învățarea lor.

EXEMPLU: Un profesor de științe vrea să obțină o imagine mai bună despre înțelegerea forțelor la claa sa. El selectează patru sarcini din Banca de Resurse de Evaluare, una pentru fiecare dintre nivelele curriculare 2, 3, 4 și 5 și permite elevilor să aleagă ce sarcină să completeze în perioada rezervată evaluării. Mai mulți elevi care aleg sarcina de nivel 3 își dau seama rapid că este prea ușor pentru ei și trec la sarcina de nivel 4. Alți doi își dau seama că sarcina de nivel 3 pe care au ales-o este prea dificilă și trece în schimb la sarcina de nivel 2. Profesorul folosește rezultatele evaluării pentru a diferenția o unitate viitoare de învățare pe tema forțe, urmărind ca toți elevii să fie provocați și să progreseze în înțelegerea acestora.

În alte momente, evaluările vor oferi o înțelegere mai formală, mai largă, a progresului elevilor. Acest tip de informații se bazează pe date de evaluare la nivel școlar, care permit școlii să compare rezultatele diferitelor cohorte de elevi și să raporteze eficient consiliului de administrație și Ministerului Educației.

Toate abordările de mai sus contribuie la utilizarea eficientă a predării ca cercetare  și oferă informații valoroase atât pentru „cercetarea focalizării, cât și pentru cercetarea învățării” (Curriculumul din Noua Zeelandă, pagina 40). Abordările pe care le aleg profesorii ar trebui să conducă la o imagine bogată și fiabilă, care ilustrează „locurile în care elevii sunt” și „ce trebuie să se întâmple în continuare” și progresează într-o serie de obiective și rezultate ale învățării curriculumului. După cum arată figura 2, aceasta ar trebui să implice o gamă largă de abordări, cele mai frecvent utilizate fiind discuțiile și observațiile focalizate care îi ajută pe elevi să se autoevalueze și să-și evalueze colegii.

Figura 2: Abordări ale evaluării pentru a face vizibilă învățarea 

În plus, sarcini și produse ale activității specifice vor furniza periodic informații despre locul elevilor în raport cu indicatorii și standardele curriculumului.

În sfârșit, la anumite momente din anul școlar, instrumente naționale precum Băncile de Resurse de Evaluare (ARB), GloSS, PATs și evaluările NCEA vor oferi informații mai formale despre progres și rezultate. Aceste instrumente naționale nu sunt adecvate pentru toți elevii. Pentru elevii cu nevoi semnificative de învățare, există cadre specifice care îi ajută pe profesori să înțeleagă nivelul elevilor în învățare. 

Discuții și observații

Evaluarea în scopul îmbunătățirii învățării studenților este cel mai bine înțeleasă ca un proces continuu care rezultă din interacțiunea dintre predare și învățare. Ea implică colectarea concentrată și în timp util, analiza, interpretarea și utilizarea informațiilor care pot oferi dovezi ale progresului elevului O mare parte din aceste dovezi sunt „ale momentului”. Analiza și interpretarea au loc adesea în mintea profesorului, care apoi folosește perspectivele obținute pentru a-și modela acțiunile în timp ce lucrează în continuare cu elevii lor.

Sarcini și artefacte

Alături de discuțiile și observațiile de zi cu zi, profesorii și elevii folosesc adesea sarcini și artefacte pentru a obține o imagine a progresului și succesului lor. Pe lângă faptul că oferă informații importante despre învățarea elevilor, sarcinile și artefactele implică de obicei interacțiuni care oferă oportunități suplimentare pentru conversații despre predare și învățare. 

Sarcinile și activitățile includ lucrări de rutină de clasă, cum ar fi activități practice și sarcini independente sau de colaborare, și sarcini și prezentări periodice. Acestea acoperă, de asemenea, mai multe teste formale și evaluări dezvoltate de școală sau profesor (sarcinile și evaluările din instrumentele naționale sunt discutate în partea următoare).

Unii studenți necesită diferențieri de sarcini și adaptări pentru a demonstra ceea ce știu și pot face în raport cu așteptările curriculumului. Acest lucru ar putea solicita să diferențiați conținutul și nivelul sarcinii și răspunsurile așteptate („ce”), de exemplu prin:

·         punând mai puține întrebări

·         oferind o sarcină paralelă în care conceptele sunt aceleași, dar conținutul reflectă un nivel curricular diferit

·         personalizarea unei sarcini pentru a reflecta interesele sau pasiunile anume ale elevilor și identitățile, limbile și culturile acestora

·         oferind mai multe activități de evaluare din care să alegeți.

În plus (sau alternativ), puteți alege să adaptați suporturile („modul”), de exemplu prin:

·         permițând timp suplimentar

·         utilizarea grupărilor flexibile (de exemplu, grupuri cu capacitate mixtă, grupuri selecționate de la sine, grupuri de cooperare)

·         furnizarea de suport tehnologic (de exemplu, aplicații iPad pentru înregistrare)

·         furnizarea de versiuni scrise sau vizuale ale materialului vorbit (de exemplu, prin limbajul semnelor, braille sau videoclipuri din titlu)

·         folosind unul sau mai multe artefacte (de exemplu, obiecte semnificative din punct de vedere cultural, cum ar fi scoici sau imagini)

·         permițând răspunsuri multimedia, precum și răspunsuri scrise (de exemplu, videoclipuri, prezentări PowerPoint).

De asemenea, elevii își pot împărtăși și demonstra învățarea prin artefacte și colecții de dovezi ale învățării lor. Acestea fac ca învățarea să fie clar vizibilă pentru elevi, profesorii lor și oferă oportunități pentru a sărbători progresul și a planifica predarea și învățarea viitoare. 

Artefactele și colecțiile de dovezi pot include:

·         prezentări digitale ale învățării (de exemplu, prezentări PowerPoint, videoclipuri, înregistrări fotografice)

·         proiecte progresive

·         bloguri, jurnale și înregistrări în jurnal

·         reflecții individuale, de pereche sau de grup

·         „cărți colaborative” (de exemplu, cărți de rezolvare a problemelor la matematică).

Adesea artefacte precum cele de mai sus se reunesc în portofoliul elevilor.

Valoarea portofoliilor

Un portofoliu este o colecție de eșantioane de învățare a unui elev - exemple de muncă, rapoarte învățare, videoclipuri și fotografii, observații și așa mai departe. Portofoliile pot demonstra învățarea și progresele curente în timp și pot fi prezentate în format scris sau în format electronic. Acestea pot include o serie de evaluări și sunt dezvoltate în mod colaborativ - elevii împărtășesc adesea responsabilitatea creării portofoliilor lor și sunt încurajați să gândească și să vorbească despre învățarea evidentă în eșantioanele lor de lucru (Bourke & Mentis, 2013).

Portofoliile pot fi o sursă valoroasă de informații în cadrul întâlnirilor, cum ar fi prezentările conduse de elevi, în care participanții pot utiliza informațiile pentru a discuta succesele și pentru a planifica pentru învățarea viitoare împreună.

Un portofoliu poate călători cu elevul în punctele cheie de tranziție - din copilărie timpurie la școală primară, medii primare și medii și secundare și în comunitate. 

Un portofoliu bun oferă o imagine personalizată a învățării și progresului unui elev în raport cu domeniile de învățare și competențele cheie și dezvoltarea cunoștințelor, abilităților și dispozițiilor elevilor. Ajută învățarea desfășurată a unui elev să fie vizibilă în moduri clare pentru toți.

Utilizarea tehnologiei în școli a înregistrat apariția de portofolii electronice care pot fi accesate online (de exemplu, SeeSaw ,  Storypark sau Google Blog ). Avantajul acestui tip de resurse este că alții din afara școlii pot adăuga informații despre succesele din afara clasei.

Instrumente naționale

Instrumentele naționale de evaluare vă vor informa judecățile profesionale despre progresul și realizarea elevilor în anumite puncte din anul școlar. Amintiți-vă că informațiile pe care le furnizează sunt un decupaj în timp, care arată ceea ce un elev știe și poate face în contextul evaluării. Prin urmare, este important să vedeți aceste informații ca făcând parte dintr-o imagine mai largă care include ceea ce înțelegeți din discuțiile și observațiile zilnice, sarcini și activități regulate și artefacte. Instrumentele naționale nu sunt adecvate pentru toți studenții. 

Diferențieri și adaptări pentru instrumentele naționale

Instrumentele naționale sunt concepute pentru a oferi informații despre progresul și realizările elevilor, deseori în raport cu normele și așteptările naționale. Prin urmare, modificarea sarcinilor din ele poate compromite validitatea rezultatelor. Dacă un instrument național este diferențiat într-un fel pentru un elev, trebuie înregistrate condițiile non-standard; în caz contrar, există pericolul ca profesorii următori să creadă că sarcinile au fost finalizate în condiții standard și au așteptări nerezonabile din partea elevului. Din acest motiv, diferențierea pentru instrumentele naționale se realizează, în general, prin selectarea unei sarcini la un alt nivel, mai degrabă decât prin schimbarea conținutului specific al sarcinii.

Diferențierea conținutului, nivelului și / sau a răspunsurilor așteptate („ce”) ar putea include:

·         o sarcină de evaluare bazată pe nevoile de învățare ale unui elev, mai degrabă decât la nivelul anului (de exemplu, solicitând unui elev de 8 ani să se înscrie la Testul de înțelegere a lecturii PAT 2)

·         acordul ca un elev să lucreze la un singur standard de realizare NCEA în cadrul unui examen de sfârșit de an (în timp ce majoritatea colegilor lor vor încerca toate cele trei).

Atunci când selectați un instrument, este important să vă amintiți scopul din spatele instrumentului și să luați în considerare nevoile fiecărui elev, în special a celor cu nevoi suplimentare de învățare. Unii elevi vor necesita adaptări la procesele și suporturile instrumentului pentru a putea demonstra ceea ce știu și pot face - de exemplu, poate fi necesar să oferiți oportunități de a experimenta anumite tipuri de sarcini înainte de evaluare (de exemplu, multi- întrebări de alegere) și poate fi important să decidem cine este cel mai bine să întreprindă evaluarea cu elevul și cel mai bun moment al zilei pentru aceasta.

Adaptarea procesului de evaluare și susținerea („modul”) instrumentelor naționale ar putea include:

·         furnizarea unui cititor și / sau scriitor

·         oferirea suport tehnologic

·         folosirea unui cititor sau a unui interpret

·         oferirea unei locații liniștite pentru evaluare

·         mărirea textului scris

·         asigurarea că există suficient spațiu alb pe pagină (de exemplu, cu o singură întrebare pe pagină)

·         furnizarea de versiuni scrise de materiale vorbite (de exemplu, prin videoclipuri în format braille)

·         permițând multi-media în loc de răspunsuri scrise (de exemplu, videoclipuri, prezentări PowerPoint).

Factorii care asigură succesul

Factorii care asigură succesul acestui model depind de modul în care profesorii reușesc acestă schimbare:

Validarea în practică

Dovezile arată că elevii învață cel mai bine atunci când profesorii stabilesc relații puternice cu elevii și când:

• creăm unui mediu de învățare de susținere
• încurajăm gândirea și acțiunea reflectoare
• sporim relevanța noilor învățări
• facilităm împărtășirea învățării
• creăm conexiuni cu învățarea și experiența anterioare
• oferim suficiente oportunități de învățare
• verificăm constant relația predare-învățare

Concluzie

A face vizibilă învățarea începe de la tine, profesorul, cu privire la toți elevii și înseamnă: „Unde se află fiecare elev în procesul de învățare, zi de zi?” și, „Cum învață ei cel mai bine?”. Scopul tău ar trebui să fie o înțelegere împărtășită cu fiecare elev despre ceea ce învață, cum vor ști atunci când l-au învățat și care vor fi următorii lor pași în învățare.

Resurse

https://nzcurriculum.tki.org.nz/Inclusive-practices/Implementing-an-inclusive-curriculum/Making-learning-visible