Titlul

Bune practici privind comunicarea nonviolentă (CNV) în școală, pentru facilitarea educației incluzive

Tipul Documentului 

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare optim, deschis, cald, stimulativ.

Obiectivul documentului

Comunicarea Nonviolentă promovează educația motivată de respectul pentru viață, de dorința de a deprinde abilități, de a contribui la bunăstarea proprie și a celorlalți.

Punerea în practică a principiilor Comunicării Nonviolente îi ajuta pe profesori, administratori, elevi și părinți să facă din școală un loc în care elevilor să le placă să învețe, profesorilor să le placă să predea, iar părinții să aibă încredere că nevoile copiilor lor – de siguranță, respect și îmbogățire a cunoștințelor – sunt îndeplinite.

Relevanța locală/ geografică

Cel care a pus bazele CNV in anii 60 este doctorul in psihologie Marshall B. Rosenberg. Dorinta lui a fost aceea de a gasi si oferi lumii o alternativa la agresivitatea si violenta cu care ne confruntam adesea – si pe care el insusi le-a experimentat in copi­larie, in cartierul de la marginea ora­sului Detroit. De atunci au trecut 60 de ani, iar CNV si-a dovedit eficienta in multe domenii ale vietii, de la relatiile de familie, la scoli, institutii publice, organizatii si chiar in medierea de conflicte internationale. Israel, Palestina, Irlanda, Rwanda, Nigeria, Serbia, Croația sunt doar cateva exem­ple de tari in care metoda co­­­­­­mu­­­­­ni­­ca­­­­rii nonviolente este utilizata de echipele de activisti ai pacii.

Introducere

Aspectul definitoriu al relaţiilor interumane îl reprezintă comunicarea, de aceea situaţia de comunicare interpersonală reprezintă una dintre cadrele de referinţă în studiile ce vizează managementul relaţiilor umane.

Formele de comunicare (non)violentă sunt reprezentate într-o ecuaţie personală, în stilul de comunicare al fiecărui individ. Comunicarea nonviolentă propune o serie de jaloane care conduc la stingerea conflictului. Reperele au fost constituite prin practică de către Marshall Rosenberg în cadrul Institutului de comunicare nonviolentă pe care l-a înfiinţat în anul 1985.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști și familii pentru a sprijini predarea și învățarea. Acestea pot fi utilizate de către educatori profesioniști, părinți și oricine dorește să aplice cadrul CNV de practică într-un mediu de învățare . 

Prezentarea modelului

Incapacitatea individului de a-şi îndeplini nevoile în cadrul mediului său socio-cultural conduce la frustrare, violenţă şi conflict. Sursa oricărui conflict este, prin urmare, trăirea unei lipse fundamentale. Nonviolenţa nu presupune evitarea surselor conflictului, precum frustrarea, ci contactul cu acestea. Comunicarea devine, din această perspectivă, o manieră de a vorbi despre vulnerabilităţile fundamentale (dependenţa de afecţiune, compasiune, respect) care degenerează în frustrare şi agresiune. Nonviolenţa nu este în nici un caz o formă de „liniştire”, de evitare a trăirii agresive, care nu ar avea drept efect decât armistiţii interioare cu totul nesemnificative în raport cu permanenta reîntoarcere a nevoilor şi a frustrării. De aceea, de maximă importanţă este capacitatea de a fi în contact cu propriile nevoi, a putea simţi şi a putea cere. Lumea se poate schimba pornind numai cu sine şi dacă există multă violenţă în lumea actuală, este pentru că stima de sine a indivizilor şi afecţiunea veritabilă pe care şi-o nutresc este scăzută.

Comunicarea este înţeleasă ca un proces (deseori eşuat) de exprimare a nevoilor. De aceea, de maximă importanţă este capacitatea de a fi în contact cu propriile nevoi, a putea simţi şi a putea cere. Dacă nevoile individului nu sunt gratificate, intervine frustrarea şi nevoia de a-l agresa pe celălalt prin judecăţi de valoare (clasificare, comparare, atribuire etc.). Este importantă diferenţierea dintre observaţie şi evaluare. Capacitatea de a nu mai evalua şi atribui vina este consecutivă capacităţii de asumare a responsabilităţii pentru propriile comportamente şi cu maniera de a opera schimbările necesare. Comunicarea devine un raport între două entităţi animate de nevoi comune sau diferite care trebuie descoperite şi exprimate.

Principiile CNV:

1. Toate ființele umane împărtășesc același set de nevoi
2. În fiecare moment încercăm să ne împlinim nevoile cum știm mai bine
3. Sentimentele noastre depind de împlinirea sau neîmplinirea nevoilor noastre
4. Violența este o expresie tragică a unor nevoi neîmplinite
5. Fiecare dintre noi dispune de resurse interioare remarcabile dacă ni se oferă empatie pentru a intra în contact cu ele
6. Stă în natura umană să dăruiască și să primească empatic, să se afle în slujba vieții, să contribuie la bunăstarea proprie și a celorlalți
7. Toate nevoile pot fi împlinite în mod pașnic. Există nenumărate strategii pentru aceasta
8. Oamenii au liber arbitru. Nu suntem direct răspunzători de tot ce ni se întâmplă, însă alegem cum reacționăm și cum gândim
9. Anumite moduri de gândire și exprimare tind să ne deconecteze de forța vitală care se află în interiorul nostru și al celorlalți, în timp ce altele, dimpotrivă, întăresc această legatură.

Din această perspectivă, componentele CNV facilitează:

a) pe plan intern (personal) conştientizarea şi exprimarea cu claritate a următoarelor aspecte:

-          ceea ce observăm că determină satisfacerea nevoilor;

-          ceea ce observăm că nu determină satisafacerea nevoilor;

-          ceea ce simţim şi vrem într-un anumit moment;

-          acţiunile de care avem nevoie pentru a ne satisaface nevoile.

Opiniile şi convingerile sunt exprimate ca atare şi nu ca fapte în sine.

b) pe plan extern (alţii) „să auzim empatic”:

- ceea ce observă alţii că le-ar satisface nevoile;

- ceea ce observă alţii că nu le-ar satisface nevoile;

- ceea ce simt şi îşi doresc alţii;

-ce acţiuni consideră că sunt necesare pentru satisfacerea nevoilor lor.

Metoda comunicării nonviolente porneşte de la premisa ca la baza fiecărei acţiuni umane se află nevoia de îmbogăţire şi de înfrumuseţare a vieţii. Pentru a fi satisfăcută această nevoie, abordarea comunicării -vorbirea şi ascultarea – se face dintr-un unghi diferit de cel cu care am fost obisnuiţi, şi anume cel al compasiunii. Astfel,  dr. M.Rosenberg propune patru componente ale modelului CNV:

- faza 1: observăm ce spun şi ce fac ceilalţi, fără să îi judecam sau evaluăm;

- faza 2: stabilim felul în care ne simţim şi ce sentimente ne trezeşte această acţiune

- faza 3:  identificam ce nevoi se ascund in spatele sentimentelor descrise anterior si invatam sa le exprimam

- faza 4:  exprimăm clar şi onest ceea ce trăim şi ceea ce dorim de la persoana cu care comunicăm.

CNV a devenit o metodă care contribuie la:

§  eliberarea de efectele nocive ale vechilor experienţe şi 

condiţionări culturale;

§  eliminarea tiparelor de gândire care conduc la certuri, furie, depresie;

§  rezolvarea conflictelor în mod paşnic, indiferent de natura lor;

§  crearea de structuri care să susţinăprincipiul satisfacerii nevoilor tuturor;

§  formarea/dezvoltarea de relaţii bazate pe compasiune şi pe cooperare.

Validarea în practică

Comunicarea Nonviolentă (CNV) rperezintă un proces conceput şi dezvoltat de doctorul în psihologie Marshall B. Rosenberg (1934 – 2015).

În România, Asociaţia pentru Comunicare Non-Violentă (ACNV) este un ONG ce a luat naștere în anul 2007. ACNV și-a propus ca misiune promovarea Comunicării Nonviolente în societate, sprijinirea celor care învață, practică și răspândesc Comunicarea Nonviolentă în România, crearea unui sistem de promovare a păcii și de rezolvare pașnică a conflictelor.

Impactul

CNV a fost introdusă până în momentul de față în școli din SUA, Serbia, Danemarca, Suedia, Italia și Israel, cu rezultate îmbucurătoare pentru toți cei implicați, respectiv:

§  Mai puține conflicte

§  Gestionarea eficientă a diferendelor care apar

§  Creșterea capacității de a-l asculta pe celălalt

§  Respect reciproc între toți participanții la procesul de învățământ

§  Mai multă cooperare

§  Mai multă distracție pentru toată lumea

Factorii care asigură succesul

Eficienţa în comunicarea nonviolentă este determinată de capacitatea de empatie, dar şi de autenticitatea celor care practică metoda.

Constrângeri                                                                                             

Scopul CNV nu este să obţinem ceea ce dorim, ci realizarea unei legături interumane care va duce la satisacerea nevoilor tuturor. De aceea, de maximă importanţă este capacitatea de a fi in contact cu propriile nevoi, a putea simti şi a putea cere. Dacă nevoile individului nu sunt gratificate, intervine frustrarea şi nevoia de a-l agresa pe celalalt prin judecăţi de valoare (clasificare, comparare, atribuire etc.). de aceea, este importantă diferenţierea dintre observaţie şi evaluare (de ex. evaluare: "X este agresiv"; observaţie: "X spune că nu sunt capabil").

Mesajul cheie

Comunicarea nonviolentă se referă la o serie de prescripţii de raportare la sine şi la celălalt care să conducă la exprimarea nonviolentă a propriilor nevoi. Sunt propuse, prin urmare, o serie de jaloane care conduc la gestionarea conflictului, graţie unui mai bun contact cu sine însuşi.

Concluzie

Formele de comunicare (non)violentă sunt reprezentate într-o ecuaţie personală, în stilul de comunicare al fiecărui individ. De aceea, formele de comunicare nonviolentă sunt în interacţiune cu celelate forme ale comunicării, reprezentând maniere de decodare a mesajelor, dând indicii asupra sensului personal al comunicării.

Violenţa se naşte din credinţa că ceilalţi sunt cauza suferinţelor noastre şi merită pedepsiţi. Nonviolenţa nu înseamnă nici pasivitate, nici retragere, ci hotararea de a reacţiona altfel. Ea se bazează pe abilităţi de comunicare şi de folosire a limbajului care te ajută să-ţi păstrezi umanitatea, chiar şi în condiţii critice. Forma e simplă şi puternic transformatoare.  

Resurse

Marshall Rosenberg – Comunicarea Nonviolentă, Editura Elena Francisc Publishing, 2008

https://www.nonviolenta.org