Psihomotricitatea reprezintă atât o aptitudine ce integrează aspecte ale activității motorii și manifestări ale funcțiilor perceptive, cât si o funcție complexa de reglare a comportamentului individual.
Dezvoltarea psihomotorie are în vedere mai multe componente a căror evoluție este intercorelata: motricitatea globala, motricitatea fina, schema corporala, lateralitatea, structuri perceptiv-motrice, structurarea spațiala, orientarea temporala.
Dezvoltarea adecvata a copilului din punct de vedere psihomotric reprezintă o condiție esențială pentru dezvoltarea sa în ansamblu si pentru adaptarea la cerințele programelor școlare.
Premisa învățării, în orice domeniu al cunoașterii, o constituie elaborarea structurii spatio-temporale, cunoașterea schemei corporale proprii şi a partenerului, cunoașterea pozițiilor obiectelor în spațiu, asimilarea conceptelor de direcție şi distanta in raport cu propria persoana, asimilarea noțiunilor temporale uzuale (acum, ieri, azi, mâine).
Fiecare elev prezintă anumite tulburări care trebuie luate în considerație în planul individualității sale pentru a ajunge la scopul propus adică la formarea unor deprinderi motorii care sa îi imprime exprimări practice suple, libere, relaxante, exprimări care sa aibă un înțeles atât pentru cei care le efectuează, cât si pentru celelalte persoane.
Prin activitățile practice elevul deficient este implicat într-un proces de învățare gradata prin care va aborda activități simple, plăcute, atractive si va dobândi o experiența bogata (vizuala, perceptiva, motrica) de înțelegere generala, activități ce-si vor îndeplini în același timp si rolul corectiv.
Terapia ocupaționala desfășurată în orele de îndeletniciri practice sunt strâns legate cu celelalte activități didactice este o metoda terapeutica care are menirea sa vindece printr-o munca plăcuta sau pe care noi, cei care educam, o facem sa fie plăcuta si acceptata încât sa se subînscrie scopului major al recuperării psihomotorii, scop subordonat dezideratului de a cultiva la elevi o atitudine pozitiva pentru activitate în general.
Menționăm câteva dintre metodele ce pot fi utilizate de către educator în procesul recuperării psihomotorii:
Desenul indicat cu prioritate la clasele mici, preferat de subiecții de toate vârstele. S-a constatat ca este deosebit de util si îndrăgit de elevi desenul pe baza de indigou. Acesta este necesar pentru ca (la fel ca si in cazul scrierii) copilul își poate controla singur mișcările si apăsarea mâinii.
Este foarte prețuit de elevi fiindcă materialul este rezervat în genere adulților, iar folosirea lui oferă copilului posibilitatea de a se valoriza.
Colorarea cu ajutorul figurilor scobite (conturarea).
Aceste figuri sunt șabloane de carton sau șabloane scobite ce reprezintă diverse obiecte, animale, persoane. Elevul trebuie sa tina obiectul cu o mâna, în timp ce cu mâna cealaltă duce creionul de-a lungul marginii interioare sau exterioare a figurii sapata în material.
Coordonarea simpla a celor doua mâini nu se poate obține uneori din capul locului nici chiar de la elevii mai mari. În cazul acesta, trebuie sa ținem noi figura, iar subiectul sa traseze linia. Treptat, el ajunge sa se descurce singur si apoi sa coloreze figura respectiva.
Decuparea cu foarfecele sau cu mâna a unor benzi de hârtie sau a unor figuri desenate în prealabil, explicându-se tehnica ce trebuie adoptata pentru a coordona mișcările si luând aminte la coordonarea celor doua mâini. De obicei, acest procedeu se asociază cu lipirea figurilor tăiate.
Diverse împletituri- metoda importantă care-i familiarizează pe elevi cu un număr însemnat de materiale, cu proprietățile acestora precum si cu diverse procedee de lucru menite a contribui la terapia psiho-motrică a elevului deficient.
Împletiturile îmbogățesc considerabil bagajul de cunoștințe al elevilor prin faptul ca proveniența materialelor fiind diferita (sfoara, panusi de porumb, papura, paie, sârma, fire sintetice) educatorul va avea prilejul sa dea si unele explicații elementare despre aceste materiale, despre ramurile de producție la care se refera.
Tehnica picturii si a desenului liber cu creioane colorate, pensula si acuarela pe hârtie, pânza, sticla, ceramica, pe lângă faptul ca impulsionează motricitatea, constituie o terapie complexa oferind copilului posibilitatea de a se exprima, instalându-se din capul locului o reeducare psiho-motorie pe plan ludic (la copiii de vârsta mai mica) sau tehnic (la copii de la 10-12 ani).
Chiar din momentul folosirii picturii libere educatorul trebuie sa intervină continuu modificând poziția corpului, a mâinii, sa amelioreze mai ales statica generala a corpului. Totuși, la acest nivel nu este vorba de o reeducare psiho-motrica propiu-zisa, copilul trebuind sa fie lăsat sa acționeze singur, iar comportamentul lui cerând sa fie observat în vederea luării altor masuri pentru dobândirea supleței si a ușurinței în gesturi.
Activități de expresie motrica ce se bazează pe folosirea de material plastic, lemn pentru microsculpturi, material pentru broderii diverse si complexa activitate de pirogravat.
Ilustrăm o activitate individuală de formare de abilități, la un elev din clasa I, cu deficiență severă, ce are drept scop dezvoltarea motricității fine, prin exersarea abilităților manuale de prindere și stimulare a pensei digitale, respectând sarcina primită.
În debutul activității elevul audiază un cântecel intitulat „Zece indieni” (https://www.youtube.com/watch?v=ZhTOvd3sjPI, cântece pentru copii). După vizionarea videoclipului, elevul este antrenat într-o conversație, adresându-i-se întrebări cu privire la personajele și acțiunile prezentate în cântecel (Câți băieței indieni apar în videoclip? – 10 băieței indieni. Ce poartă pe cap și la gât? – pe cap poartă ornamente din pene și la gât poartă șiraguri. Ce fac băiețeii indieni, cum trăiesc ei? – ei stau în jurul focului și locuiesc în corturi).
Elevul este anunţat că în activitatea ce urmează a se desfăşura, va intra în lumea indienilor, va rezolva exerciții – joc, va picta, va realiza propriul colier indian. I se explică faptul că în cadrul acestor activități, el trebuie să fie atent și activ.
Activitatea 1. Pentru a lucra cât mai bine, elevul este antrenat în efectuarea unor exerciții de încălzire a mușchilor mâinilor prin exercițiul – joc „Mâini jucăușe:” mișcăm degețelele (închidem și deschidem pumnul), batem tare palmele (aplaudăm), cade ploaia binișor (batem cu degețelele în masă), tună îngrozitor (batem cu pumnii în masă), spălăm mâinile ușor (imităm spălatul mâinilor, frecăm palmele).
Activitatea 2. Apoi i se prezintă elevului un exercițiu. I se explică faptul că trebuie să completeze corturile indienilor prin trasarea unor linii oblice de jos în sus, apoi de sus în jos, fără a ridica vârful creionul de pe foaie (Anexa 1).
Activitatea 3. Elevul este solicitat să picteze un cort al unui indian prin dactilopictură, decorându-l în culorile preferate. Pe o foaie de desen sau o foaie albă de hârtie A4 se desenează un triunghi, pentru a reprezenta cortul indianului. I se explică elevului faptul că trebuie să pună degetul arătător în cutiuța cu culoare și apoi să apese cu degetul în spațiul de lucru, respectând conturul triunghiului. Copilul va repeta operația până când întreaga imagine va fi umplută cu culoare (Anexa 2).
Activitatea 4. Elevul este antrenat într-un joc didactic, de confecționare a unui șirag al indienilor. Elevul este rugat să înșire pe un șnur mai multe macaroane tubulare, pentru a realiza astfel șiragul indienilor. Dacă dispune de materiale decorative diverse, copilul poate varia șiragul indianului (de exemplu cu pene, cu bile de lemn, mărgele de diferite mărimi sau culori).
În încheiere, se fac aprecieri verbale asupra modului în care a lucrat elevul, pe parcursul activității de terapie. Elevul este solicitat să se autoevalueze, să își spună opinia despre produsele pe care l-a realizat (cortul indianului, șiragul indianului).
Forme de evaluare: aprecieri verbale asupra corectitudinii realizării sarcinilor date; observarea comportamentului elevului – capacitatea de apuca, de a prinde cu degetele și de a manipula obiecte de mărimi diferite (creion, macaroane, mărgele); aprecieri verbale asupra gradului de concentrare a atenției și a participării la activitatea terapeutică.
Mențiuni speciale. Activitatea va fi adaptată în permanenţă la posibilităţile elevului. Pe tot parcursul activității, elevul este ajutat de părinte la nevoie, este stimulat corespunzător, îndrumat și încurajat verbal.
Anexa 1 Nume și prenume elev: ___________________________
Anexa 2
CORTUL INDIANULUI
Desenează pe foaia de hârtie un triunghi, care va reprezenta cortul indianului. Decorează cortul indianului în culorile preferate, prin tehnica dactilopicturii.
Anexa 3
ȘIRAGUL INDIANULUI
Confecționare un șirag al indienilor. Înșiră pe un șnur mai multe macaroane, pentru a realiza astfel șiragul indienilor. Dacă dispui de materiale decorative diverse, poți varia șiragul indianului (de exemplu cu pene, cu bile de lemn, mărgele de diferite mărimi sau culori).