Titlul

Bune practici privind dezvoltarea relațiilor pozitive între egali (elev-elev) în clasa incluzivă

Tipul documentului                                                                                             

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare suportiv, adecvat și flexibil.

Obiectivul documentului

Acest document trece în revistă diferitele teorii și concepte privind cultura clasei/ școlii incluzive și sfaturi practice necesare în procesul dezvoltării relațiilor între elevi.

Relevanța locală/ geografică

Modelul a fost elaborat Dr. Robert Jackson și stă la baza practicilor incluzive din Australia.

Introducere

Profesorii din Australia recunosc cu ușurință obiectivele academice ale educației incluzive și, în consecință, necesitatea de a aplica instrucțiuni diferențiate și design universal pentru a preda o clasă diversă, inclusiv cu elevii cu dizabilități. Deși beneficiile sociale și de independență pe termen lung ale educației incluzive sunt la fel de importante, uneori sunt trecute cu vederea.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști, în special profesori, familie și manageri, pentru a sprijini învățarea, dezvoltarea și integrarea optima a tuturor elevilor. 

Prezentarea modelului

Beneficiile academice și sociale ale educației incluzive sunt interconectate - toți elevii, inclusiv elevii cu dizabilități, sunt susceptibili să progreseze mai rapid din punct de vedere academic dacă fac parte din grupul social . În plus, din perspectiva sănătății pe termen lung, elevii care se simt excluși și izolați social sunt expuși unui risc mai mare de a se confrunta cu probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia.

Relația elev-elev  în sala de clasă are mai multe șanse de a conduce la conexiuni de la egal la egal la locul de joacă și, în final, la conexiunea socială la locul de muncă și în comunitate în general.

Cadrele didactice sunt esențiale pentru experiența clasei de elevi, aflându-se în poziția de a influența gradul și calitatea conexiunilor între elevi și integrarea socială a fiecărui elev. 

Simplul fapt de a avea un elev cu dizabilități într-o sală de clasă nu înseamnă că elevul se simte "inclus" sau este perceput ca fiind "inclus" de colegii lui. Incluziunea și apartenența se referă mai puțin la prezență cât mai ales la relațiile elevului în sala de clasă. De exemplu, un elev cu dizabilități care primește cea mai mare parte a instruirii de la un asistent educațional în colțul unei clase din școala de masă poate să se simtă și să fie văzut de către colegii săi ca nefiind parte din ”noi", cei din clasă. Prezența fizică în clasă este necesară, dar nu suficientă.  

Iată câteva sfaturi practice pentru profesorii care încearcă să sprijine conexiunea de la egal la egal între elevi, pentru a maximiza calitatea incluziunii sociale în clasa lor;  unele dintre sfaturi sunt deosebit de relevante pentru elevii cu dizabilități intelectuale.

1. RECUNOAȘTEȚI DIVERSITATEA ÎN CLASA DVS. Fiecare dintre elevii dvs. este diferit, are puncte forte și provocări individuale. Discuțiile din cadrul clasei despre diferență pot favoriza o apreciere a diversității în rândul elevilor.  Respectul pentru diversitate stă la baza incluziunii autentice.
2. PROMOVAȚI ECHITATEA ÎN CLASA DVS. Fiecare elev are același drept de a fi în clasa dumneavoastră. Elevii se vor identifica mai ușor ca membri egali ai clasei dacă văd că îi tratați pe fiecare dintre ei ca participanți egali, apreciind contribuția unică a fiecărui elev ca persoană și cursant.  Elevii își iau curajul de la dvs. în ceea ce privește "valoarea" proprie și a celuilalt în clasă.
3. IMPLICAȚI TOȚI ELEVII ÎN ACTIVITĂȚILE CLASEI. Dacă un elev cu dizabilități nu este implicat în mod regulat sau implicat activ în anumite cursuri sau activități de clasă, ori este exclus în mod regulat de la activități, fie datorită învățării unu-la-unu, fie a programelor separate, atunci este mai puțin probabil ca elevii colegi să-l vadă ca egal.  Adresând întrebări la care elevul dvs. va putea răspunde, solicitându-i elevului să repete răspunsul unui alt elev sau pur și simplu folosind exemple de predare care oferă elevilor ocazia să se implice, fiecare dintre acetse tehnici reprezintă modalități de îmbunătățire a conexiunii elevului cu clasa, chiar și atunci când colegii învață într-un ritm diferit. Toți elevii ar trebui să fie implicați în lecția de bază din clasă.
4. UTILIZAREA TUTORIATULUI ÎNTRE EGALI ca un instrument de conectare academică și socială. Elevii din clasa dvs. vă pot ajuta să predați concepte unui elev care au nevoie de suport suplimentar în învățare. Unii elevi se vor bucura de această ocazie ca parte sau după finalizarea propriei lor activități. Predarea unui alt student obligă elevul să înțeleagă mai întâi conceptele în sine și, prin urmare, își consolidează aceste concept întâi de toate pentru sine. Din perspectiva beneficiilor academice, tutoring-ul de la egal la egal în clasele incluzive a fost dovedit a fi reciproc avantajos pentru elevi. Din punct de vedere social, aceasta oferă și posibilitatea de a dezvolta o conexiune de calitate de la egal la egal.  Învățarea de la egal la egal  este benefică din punct de vedere academic, puternică din punct de vedere social și pentru dezvoltarea personală .
5. EVITATI IMPACTUL UNUI ASISTENT DE EDUCAȚIE PERMANENT.  În mod clar, unii elevi vor necesita un grad ridicat de asistență educațională, dar acest sprijin trebuie să fie oferit în mod deschis pe baza faptului că dumneavoastră, și nu asistentul educațional, sunteți profesorul elevului. În calitate de profesor la clasă, furnizarea de instrucțiuni directe elevului dumneavoastră este esențială pentru acel sentiment al elevului de a fi perceput ca parte a clasei. Chiar și în cazul elevilor care au nevoie de sprijin semnificativ, obiectivul dvs. ar trebui să fie scăderea treptată a dependenței de asistența educațională suplimentară/ profesorul de sprijin. De exemplu, aceasta se poate realiza prin delimitarea unui timp de "învățare autonomă" (chiar dacă pornind de la câteva secunde sau minute în fiecare lecție) sau prin înlocuirea asistenței educaționale cu consultații de tip elev-elev. Aceste strategii eliberează, de asemenea, asistentul educațional pentru a susține și a forma o relație de asistență cu întreaga clasă. Cercetări internaționale extensive au arătat că un asistent/ profesor de sprijin strâns legat de un elev împiedică dezvoltarea socială și academică efectivă a elevului și trimite mesajul excluziunii: elevul "aparține" asistentului educațional, mai degrabă decât clasei. Un asistent de educație ”necesar” poate inhiba dezvoltarea legăturii dintre un elev și profesorul său, precum și între un elev și colegii săi. Crearea unei relații adecvate între asistentul educațional, profesorul de clasă, elevul cu dizabilități și toți ceilalți elevi este esențial pentru clasa incluzivă.
6. MINIMIZAREA ASPECTELOR EXCLUSIVE PENTRU ELEV. Multe ajustări legate de spațiu și material sunt necesare și adecvate pentru ca un elev cu dizabilități să poată avea acces la educație. Cu toate acestea, majoritatea elevilor, inclusiv cei cu dizabilități, au o înclinație spre conformism, spre de a nu fi vizibili în ochii colegilor lor și este important ca profesorii să fie sensibili la acest lucru. Beneficiul unor ajustări ale clasei (de exemplu, o pernă specială pentru activități recomandată de un profesionist în domeniul sănătății) poate fi minim, însă costul "excepționalismului" în ceea ce privește impactul ajustării asupra percepției colegilor și asupra dorinței colegilor de a accepta și de a se conecta cu acel elev poate fi semnificativ. Menținerea conexiunii de la egal la egal este un obiectiv important în sine, care nu este întotdeauna apreciat de către profesioniștii din domeniul sănătății sau de către părinți.  Luați întotdeauna în considerare, inclusiv consultându-vă cu elevii, dacă un anumit obiectiv poate fi atins într-un alt mod care minimizează sau evită "extragerea" elevului.  
7. ASIGURAȚI-VĂ DE ÎNȚELEGEREREA ȘI ACCEPTAREA AJUSTĂRILOR SAU A ACTIVITĂȚILOR INDIVIDUALE NECESARE. În concordanță cu promovarea valorilor toleranței și diversității în clasă, devine necesară facilitarea acceptării de către colegi a oricăror ajustări necesare pentru elevul cu dizabilități prin explicarea scopului lor benefic. Explicațiile ajută, de asemenea, alți elevi să vadă ajustările ca fiind "corecte". Ajustările înțelese sunt mai ușor acceptate.  Ajustările necesare sunt în concordanță cu o clasă de elevi diversă și informată.
8. ÎMPĂRTĂȘIȚI  EXPERIENȚA AJUSTĂRILOR NECESARE. Atunci când se consideră necesar sau adecvat ca un elev cu dizabilități să desfășoare o anumită activitate sau să aibă o anumită ajustare, luați în considerare dacă această activitate/ ajustare poate fi livrată ca o experiență împărtășită cu alți membri ai clasei. De exemplu, o pauză "senzorială" sau un exercițiu "senzorial" care implică o activitate fizică ar putea benefică pentru mulți alți elevi sau ar putea fi prezentată în mod pozitiv ca o recompensă pentru alți elevi. Mai mult, de exemplu predarea limbajului semnelor în clasa voastră poate crește semnificativ includerea unui student cu dificultăți de auz sau vorbire.  Împărtățirea, prin definiție, face ca experiența sau adaptarea să fie mai autentică/ profundă.
9. Puneți-vă în locul elevului. Ar trebui să vă întrebați în mod frecvent: "Ce aș simți dacă aș fi în locul elevului meu? Ce gândesc ceilalți elevi? ". Aceste întrebări vor clarifica dacă răspunsul dvs. ar trebui să fie luarea de măsuri deliberate pentru a minimiza "izolarea"elevului și / sau pentru a stimula înțelegerea și acceptarea în rândul elevilor.  Testarea structurii de clasă, a practicilor și a impactului oricăror ajustări din perspectiva tuturor elevilor dvs. este o probă importantă.

10.   ASCULTAȚI ELEVII ȘI PE PĂRINȚILOR LOR. Care este mentalitatea în clasă? Cum interacționează elevii dvs.? Cum vorbesc unul despre altul? Conduita și limbajul lor subconștient zilnic vor dezvălui dacă mentalitatea care stă la baza relațiilor este "toți noi" sau "noi și celălalt/ cealaltă".

Factorii care asigură succesul

Cadrele didactice sunt esențiale pentru experiența clasei de elevi, aflându-se în poziția de a influența gradul și calitatea conexiunilor între elevi și integrarea socială a fiecărui elev. 

Trebuie să fie făcuți cât mai curând pașii de îmbunătățire a conexiunii între colegi , pentru incluziunea social într-un grup de elevi; în caz contrar, percepțiile de excludere devin mai înrădăcinate în timp și practici.

Validarea în practică

Cercetările demonstrează că o cultură incluzivă a clasei/ școlii favorizează maximizarea rezultatelor academice, independente și sociale pentru studenții cu și fără dizabilități.

Concluzie

Aceste "sfaturi" pentru profesori sunt destinate să se constituie în pietre de trecere spre o cultură incluzivă a clasei, sunt menite să evidențieze conceptul delicat al relațiilor între egali, atât de important pentru a maximiza beneficiile educației incluzive.

Resurse

http://www.startingwithjulius.org.au

http://allmeansall.org.au