Titlul

Bune practici privind dezvoltarea culturii inclusive în clasă

Tipul documentului                                                

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare suportiv, adecvat și flexibil.

Obiectivul documentului

Acest document trece în revistă diferitele teorii și concepte privind cultura clasei/ școlii incluzive și sfaturi practice necesare în procesul implementării incluziunii în clasa de elevi.

Relevanța locală/ geografică

Modelul a fost elaborat Dr. Robert Jackson și stă la baza practicilor incluzive din Australia.

Introducere

În Australia, în sălile de clasă obișnuite, cadrele didactice petrec mult timp timp și depun eforturi considerabile pentru pregătirea materialelor didactice necesare elevilor lor, inclusiv materiale de curriculum diferențiate pentru cei cu dizabilități incluși în clasele lor.

La fel de important ca aplicarea designului universal al învățării (modelul de proiectare curriculară utilizat în Australia) și ca instruirea diferențiată, este crearea și menținerea unei culturi incluzive în clasă, o cultură în care fiecare elev se simte binevenit și inclus atât în ​​calitate de cursant, cât și ca un coleg de valoare.

Crearea unei culturi de clasă inclusive este fundamentală pentru rezultatele pe termen lung ale tuturor studenților, în special elevilor cu dizabilități.

Cu toate acestea, beneficiile sociale și de independență pe termen lung ale educației incluzive sunt la fel de importante, dar uneori sunt trecute cu vederea.

Rezultatele incluziunii sociale sunt optimizate atunci când:

·         elevii elevilor le acceptă ca membri ai grupului lor - ca peer evaluat; și

·         conexiunea între parteneri este menținută în întreaga lor experiență școlară.

Beneficiile academice și sociale ale educației incluzive sunt interconectate - toți studenții, inclusiv studenții cu dizabilități, sunt susceptibili să obțină mai mult din punct de vedere academic dacă fac parte din clasa socială . În plus, din perspectiva sănătății pe termen lung, elevii care se simt excluși și izolați social sunt expuși unui risc mai mare de a se confrunta cu probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia.

Relația de tip peer în sala de clasă are mai multe șanse de a conduce la conectarea la egal la egal la locul de joacă și, în final, la conexiunea socială la locul de muncă, la comunitate și la viață în general.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști, în special profesori, familie și manageri, pentru a sprijini învățarea, dezvoltarea și integrarea optima a tuturor elevilor. 

Prezentarea modelului

Culturile incluzive (concepţii, atitudini, tradiţii, obiceiuri) - asigură crearea și  promovarea incluziunii; dezvoltarea valorilor incluzive, împărtăşite de întreaga comunitate şcolară, determină schimbări importante pe celelalte dimensiuni.

Crearea unei culturi inclusive în școală și clasă este fundamentală pentru rezultatele pe termen lung ale tuturor studenților, în special ale elevilor cu dizabilități. Cu toate acestea, beneficiile sociale și de independență pe termen lung ale educației incluzive uneori sunt trecute cu vederea.

Beneficile incluziunii sociale sunt optimizate atunci când:

·         elevii îi acceptă ca membri ai grupului lor pe alți elevi, adesea diferiți; și

·         conexiunea între elevi, în special între perechile/ partenerii de învățare, este menținută în întreaga lor experiență școlară.

Beneficiile academice și sociale ale educației incluzive sunt interconectate: toți elevii, inclusiv cei cu dizabilități, sunt susceptibili să obțină mai mult din punct de vedere academic dacă sunt integrați social în grup . În plus, din perspectiva sănătății pe termen lung, elevii care se simt excluși și izolați social sunt expuși unui risc mai mare de a se confrunta cu probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia.

Relația de tip peer/ între egali în sala de clasă are mai multe șanse de a conduce la conectarea de la egal la egal la locul de joacă și, în final, la conexiunea socială la locul de muncă, în comunitate și în viață în general.

Iată câteva sfaturi practice pentru profesorii care încearcă să creeze sau să îmbunătățească incluziunea în clasa lor:

1.      NU VĂ SUBESTIMAȚI ELEVII. Nu presupuneți că un elev cu dizabilități nu va fi capabil să "facă" ceva/ să resolve o sarcină pentru că va considera că nu "merită efortul". Elevii cu dizabilități intelectuale sau cognitive învață într-un mod diferit sau ar putea să le ia mai mult să rezolve o sarcină. S-ar putea să nu învețe de data asta/ când/ ce vă propuneți dumneavoastră dar ceva va fi totdeauna învățat. Transmiterea mesajului pozitiv, de încredere/ că pot ”face” - elevului și colegilor de clasă este cel mai important și "incluziv" mesaj pe care îl puteți trimite.  Descurajarea se transformă într-o profeție auto-împlinită, dar încurajarea stimulează și realizează potențialul.

2.      NU VĂ SUBESTIMAȚI PE DUMNEAVĂASTRĂ ÎNȘIVĂ. Incluziunea nu este o știință inaccesibilă, mare parte din aceasta este ceva obișnuit. Nimeni nu așteaptă să "depășești" dizabilitatea elevului tău; diversitatea este o parte naturală a vieții și asta se întâmplă inclusiv în modul în care fiecare dintre noi învață. Recunoașteți faptul că elevul dvs. are puncte forte și provocări.  Scopul dvs.  este să-l ajutați pe fiecare elev să învețe cât de mult poate și într-un mod care să îl ajute să își exercite dreptul de a fi membru complet și egal al aceleiași comunități ca și colegii lor de clasă .

3.      Dumneavoastră sunteți PROFESIONISTTUL ÎN EDUCAȚIE și cunoașteți elevul și clasa. Doar pentru că un administrator, un profesor senior vă oferă sfaturi sau un specialist în sănătate spune că ceva ar putea ajuta elevul într-un fel (cum ar fi că o vestă luminoasă îl va evidenția la un loc de joacă, că o bancă înclinată pentru scris sau o pernă specială pentru activități sunt mai potrivite) nu înseamnă că este cea mai bună decizie/ în interesul elevului respectiv.  O decizie de cost / beneficiu – între impactul "extragerii" elevului din norma clasei și beneficii – este mai relevantă.  Întrebați-vă: "Acest sfat/ intervenție îl va ajuta pe acest elev să se simtă parte din această clasă și școală?"

4.      Dumneavoastră sunteți PROFESORUL iar elevul cu dizabilități este PARTE A CLASEI.  Profesorul de sprijin/ psihologul etc. poate fi experimentat și încearcă să vă ajute, dar trebuie să îi instruiți cum să vă ajute fără să vă deplasați întotdeauna dumneavoastră și  elevul. Rolul lor în cazurile elevului cu dizabilități este să contribuie la realizarea instruirii academice, la construirea autonomiei și la cultivarea relațiilor sociale. Colegii de clasă vor vedea în mod firesc un elev ”supraprotejat” ca pe un "copil răsfățat" iar percepția aceasta va avea un impact negativ asupra acceptării mai largi a sa, ca și coleg. O atenție exagerată  a educatorilor poate avea un efect negativ prin faptul că îl învață pe copil să fie "neajutorat", mai degrabă decât să-i stimuleze independența.  Relația adecvată dintre profesor, un elev cu dizabilități și profesorul de sprijin este deseori neglijată, dar este o parte esențială a creării unui mediu incluziv. 

5.      Includeți întotdeauna elevul cu un dizabilități/ CES  în același conținut de studiu cu întreaga clasă. Dacă materialul trebuie să fie adaptat, gândiți-vă "ce vreau să știe fiecare elev la sfârșitul lecției?",  "Ce vreau să știe majoritatea elevilor la sfârșitul lecției?",  "Ce sper eu că unii elevi vor ști la sfârșitul lecției?". A reflecta asupra acestor răspunsuri vă va ajuta să vă îndreptați către materialul pe care elevul cu dizabilități ar trebui să îl învețe.  Dacă elevul dvs. trăiește experiența învățării cu colegii săi, această experiență împărtățită este mai probabil să continue și la terenul de joacă etc.

6.      Dumneavostră setați CULTURA clasei dumneavostră. Veți decide cât de bineveniți, incluși și respectați vor fi elevii atipici. Modul în care vorbiți și acționați față de ei va influența modul în care fiecare elev îi va trata.  Elevii, alți profesori și chiar părinții altor elevi vor prelua de la dvs. modul cum se vor raporta la acești elevi.

7.      ASCULTAȚI și ÎNȚELEGEȚI  elevul, oricine/ oricum este el. Opiniile elevilor contează; dacă un elev are probleme în a urma instrucțiunile, nu interpretați că este "obraznic" sau "sfidător"; cel mai probabil easta este modul lor de a-și exprima faptul că au o perioadă grea. Întrebați-vă ce se întâmplă, vorbeți cu ei, uitați-vă în jurul lor: este ceva ce poți să faci pentru a-i ajuta? Felul în care răspundeți acestei întrebări poate fie să adăuge stress/ dificultăți elevului dvs., fie să-l ajutați să meargă dincolo de acesta într-un mod pozitiv . Iar colegii lor de clasă vor învăța de la tine cum să se comporte cu un prieten care trece printr-o perioadă dificilă.

8.      Nu lăsați elevul să fie EXCLUS . Ar trebui să li se acorde aceleași oportunități ca și colegilor de clasă, inclusiv posibilitatea de a învăța împreună cu și printre ei , stând cu ei și nu izolat/ pe cont propriu.

9.      Nu lăsați elevul să devină "MASCOTA CLASEI". Dați atenție naturii relațiilor pe care le formează cu colegii lor de clasă: colegii de clasă ajută/ includ elevul în jocul lor, mai degrabă decât să îi folosească pentru jocul lor?

10.  COMUNICAȚI și COLABORAȚI cu PĂRINȚII elevului atipic . Părinții sunt o sursă importantă de informații "în timp real" și vor dori să fie "incluși" în comunitatea școlară. Probabil că sunt puțin anxios și vor dori să știe mai mult decât majoritatea părinților despre modul în care se adaptează sau progresează copilul lor.  Profesorii cu experiență în incluziune spun că o relație de colaborare cu părinții unui elev cu dizabilități este mai importantă decât un profesor de sprijin/ asistent de educație:  părinții ar trebui să fie consultați cu privire la toate deciziile privind copilul lor.

11.  COMUNICAȚI și COLABORAȚI cu ALȚI  PROFESORI . Există zeci de ani de experiență profesională pe care trebuie să le solicitați la fiecare întâlnire a cadrelor didactice. Nu sunteți singur.

12.  Uitați-vă la ADEVĂRAȚII EXPERȚI IN INCLUZIUNE – ELEVII DIN CLASĂ. Ei vor avea idei minunate despre cum să-și includă mai bine colegii lor cu dizabilități, iar învățarea de la egal la egal a fost dovedită a avea beneficii semnificative pentru toți elevii

Factorii care asigură succesul

Pentru reusită și performanţă scolară este necesar să se asigure un mediu priete­nos, sigur. Din aceste considerente, construirea comunităţii școlare este un factor critic, de o importanţă crucială în educaţia incluzivă. Aceasta implică mai multe dimensiuni:

•        Relaţii colaborative, respectuoase, de sprijin între personalul scolii, părinţi, co­munitate.

•        Relaţii strânse între copii, astfel încât ei să se cunoască si să se susţină unii pe alţii.

•        Oferirea copiilor a dreptului de alege si pregătirea lor pentru asumarea responsabilităţii. Copiii se simt mai siguri, pot alege, nu se simt constrânsi.

Validarea în practică

Cercetările demonstrează că o cultură incluzivă a clasei/ școlii favorizează maximizarea rezultatelor academice, independente și sociale pentru studenții cu și fără dizabilități.

Concluzie

Aceste "sfaturi" pentru profesori sunt destinate să se constituie în pietre de trecere spre o cultură incluzivă a clasei - o cultură care este greu de descris, dar care este una pe care o veți recunoaște și apreciați atunci când o creați.

Resurse

http://www.startingwithjulius.org.au

http://allmeansall.org.au