Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

 

 

Eficiența și succesul înregistrat:
 Practica se dovedește a fi relevantă și cea mai eficientă cale de a atinge un obiectiv specific. Aceasta a fost adoptată cu succes și s-au înregistrat a avut efecte positive asupra persoanelor și comunităților.

  Sustenabilitate socială, de mediu și economică:
Practica răspunde nevoilor esențiale în special ale persoanelor și comunităților defavorizate, fără a amenința capacitatea acestora de a răspunde nevoilor lor viitoare.  

   Respectarea nevoilor de gen:
Practica are în vedere implicarea și respectarea genurilor și contribuie la îmbunătățirea calității vieții tuturor persoanelor.

  Fezabilă tehnic:
Practica este ușor de învățat și de aplicat din punct de vedere tehnic. 

  Este participativă:
Abordarea participativă este esențială pentru asumarea de către fiecare a deciziilor și acțiunilor.

  Poate fi replicată și adaptată:
Practica are potențial de replicare și adaptare la obiective similare, în diferite situații.

  Reduce riscurile în situații de criză:
Practica își aduce contribuția la o bună gestionare a situațiilor de criză și la dezvoltarea rezilienței.

Descrierea bunelor practici

Titlul

Bune practici privind diversificarea modalităților de exprimare ale elevilor în mediul de învățare pentru facilitarea incluziunii, în cadrul modelului de design universal de învățare (DUI)

Tipul documentului 

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument – modelul DUI - se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar – dezvoltatori de curriculum, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare flexibil.

Obiectivul documentului

Modelul Design-ului universal pentru învățare (DUI) este un cadru care poate ghida proiectarea mediilor de învățare accesibile și stimulatoare pentru toți. DUI își propune să schimbe mediul de învățare în loc să schimbe persoana/ elevul. 

Instrumentul de față are obiectivul de a oferi profesorilor și specialiștilor repere în proiectarea activităților astfel încât să asigure diversificarea modurilor de acțiune și exprimare ale elevilor, variind mijloacele utilizate de profesor, pentru creșterea șanselor elevilor de învățare semnificativă și eficientă.

Relevanța locală/ geografică

Cadrul general al Design-ului universal pentru învățare (DUI) a fost dezvoltat în anii 1990 și aplicat cu succes în SUA, unde stă la baza proiectării și evaluării incluziunii școlare, respectiv în Noua Zeelandă, unde fundamentează dezvoltarea curriculară.

Introducere

Anne Meyer și David Rose sunt autorii care au stabilit pentru prima dată principiile DUI în anii 1990, oferind un cadru de discuție relevant despre noile cercetări și cele mai bune practici în privința asigurării flexibilizării și accesibilizării mediului de învățare. Design-ul universal pentru învățare (DUI) este o abordare flexibilă a designului de curriculum care oferă tuturor elevilor oportunități complete și egale de a învăța.

Teza aflată la baza acestui model este că atunci când mediile sunt proiectate pentru a reduce barierele/ blocajele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Bazându-se pe cercetarea modului în care oamenii învață, modelul oferă principii și pași practici pentru pentru facilitarea succesului în învățare.  DUI se bazează pe trei principii:

1. Oferirea de multiple mijloace de implicare în studiu/ învățare

2. Oferirea mai multor mijloace de reprezentare a conținutului studiat

3. Oferirea mai multor mijloace de exprimare a învățării

Cadrul DUI ghidează proiectarea obiectivelor educaționale/ de instruire, a evaluărilor, a metodelor și a materialelor care pot fi personalizate și ajustate pentru a satisface nevoile individuale.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști și familii pentru a sprijini predarea și învățarea. Acestea pot fi utilizate de către educatori profesioniști, dezvoltatori de curriculum, cercetători, părinți și oricine dorește să aplice cadrul DUI de practică într-un mediu de învățare . De asemenea, modelul DUI are o valoare intrinsecă, în sensul că poate sprijini persoanele în aprofundarea înțelegerii propriilor procese de învățare.

Prezentarea modelului

Modelul descrie trei tipuri de rețele implicate în procesul de învățare:

-          rețeaua afectivă - modul în care elevii monitorizează mediul intern și extern pentru a stabili priorități, a se motiva și a se implica în învățare și dezvoltarea comportamentală.

-          rețeaua de recunoaștere - modul în care elevii simt și percep informații în mediul înconjurător și îl transformă în cunoștințe utile.

-          rețeaua strategică - modul în care elevii planifică, organizează și inițiază acțiuni în mediul înconjurător.

Cele trei principii de design universal pentru învățare

Principiul 1 – diversificarea modurilor de reprezentare - furnizarea de diverse mijloace de obținere de informații și cunoștințe.

Principiul 2 - diversificarea modurilor de acțiune și exprimare – oferirea de alternative elevilor pentru a demonstra ceea ce știu.

Principiul 3 – diversificarea modurilor de angajare/ implicare – oferirea de provocări pentru atragerea interesului elevilor și pentru creșterea motivației.

Principiul 2 abordează aspectele de variație individuală în privința capacității de acțiune și exprimare a rezultatelor învățării.

Elevii sunt diferiți și în privința felului în care pot naviga într-un mediu de învățare și pot exprima ceea ce știu. Nu există un mijloc de acțiune și de exprimare care să fie optim pentru toți elevii. De exemplu, persoanele cu tulburări de circulație semnificative (de exemplu, paralizie cerebrală), cei care au dizabiltăți strategice și organizaționale (tulburări ale funcțiilor executive), cei care au bariere lingvistice și așa mai departe, se diferențiază foarte mult din perspectiva sarcinilor de învățare. Unii ar putea să se exprime bine în text scris, dar nu și în vorbire, sau invers. De asemenea, trebuie să recunoaștem că acțiunea și exprimarea necesită strategie cognitivă, practică și organizare, iar acesta este un alt domeniu în care elevii pot să difere. 

De aceea, oferirea mai multor opțiuni de acțiune a elevilor în mediul de învățare este esențială.

Componentele unei strategii eficiente de

diversificare a modalităților de

exprimare și comunicare ale elevilor

Nu există niciun mijloc de exprimare care să fie la fel de potrivit pentru toți elevii sau pentru toate tipurile de comunicare.  Dimpotrivă, există mijloace de informare în masă care par să fie nepotrivite pentru anumite tipuri de exprimare și pentru anumite tipuri de învățare.  În timp ce un elev cu dislexie poate excela la povestirea orală, el poate va eșua atunci când spune aceeași poveste în scris. De aceea este important ca strategiile didactice să prevadă modalități alternative de exprimare, atât la nivelul câmpului de interacțiune și joc în rândul celor care învață, cât și în privința posibilităților oferite elevilor să exprime cunoștințele în mediul de învățare.

1. Utilizați diverse suporturi media pentru comunicare

Cu excepția cazului în care materialele didactice și cele specifice (asistive, etc.) sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor (de exemplu, a picta în mod specific cu uleiuri sau scrierea de mână caligrafică), este important să se ofere elevilor mijloace alternative de exprimare. Astfel de alternative reduc barierele specifice exprimării în rândul elevilor cu o varietate de nevoi speciale, dar mai ales sporesc oportunitățile oferite elevilor de a dezvolta o gamă mai largă de expresie într-o lume dominată de mass-media. De exemplu, este important ca toți elevii să învețe compoziţia, nu doar în scris, pentru a afla mediul optim pentru orice conținut specific de exprimare și de audiență.

Învățarea de a comunica eficient prin scriere este una dintre cele mai exigente provocări pentru orice elev, dar pentru unii dintre aceștia ridică bariere sau impedimente speciale. Studiile experimentale oferă dovezi pentru beneficiile oferite de mass-media alternative de exprimare pentru unii sau toți elevii. Avantajele utilizării unei game largi de medii - inclusiv procesarea de cuvinte, înregistrări audio, video sau film, multimedia, imagini, desen, animație, grafică - sunt reprezentate de faptul că se oferă elevilor o gamă mai largă de opțiuni pentru dezvoltarea abilitățillor de comunicare de care vor avea nevoie în secolul 21 și oferă alternative valoroase pentru acei elevi care au dificultăți persistente în exprimarea scrisă. 

Ce se poate face?

  • Fiți creativ și predați în mai multe medii, cum ar fi: text, vorbire, desen, ilustrație, design, film, muzică, dans/ mișcare, artă vizuală, sculptură sau video.
  • Utilizați materiale fizice, concrete, care pot fi manipulate (de exemplu blocuri, modele 3D etc.)
  • Utilizați mediile sociale virtuale și instrumentele interactive web (de ex. forumuri de discuții, chaturi, design web, instrumente de adnotare, storyboards, benzi desenate, prezentări de animație)
  • Rezolvați problemele folosind o varietate de strategii

2. Utilizați diverse instrumente pentru exprimarea cuniștințelor (construcție și compoziție)

Există tendința ca școlile să se concentreze asupra instrumentelor tradiționale, nu asupra celor contemporane. Această tendință are mai multe dezavantaje:

a) nu pregătește elevii pentru viitor; b) limitează conținutul și metodele de predare care pot fi folosite; c) limitează abilitatea elevilor de a-și exprima cunoștințele (evaluarea lor); și, cel mai important, d) limitează tipurile de elevi care pot avea succes. Instrumentele media actuale oferă mijloace mai flexibile și mai accesibile de facilitare a participării elevilor la propria învățare lor. Cu excepția cazului în care o lecție se concentrează pe învățarea folosirii unui instrument specific (de exemplu, învățarea reprezentării grafice folosind busola), curricula ar trebui să permită mai multe alternative. Elevii ar trebui să învețe să folosească unelte/ instrumente care să reprezinte o potrivire optimă între abilitățile lor și cerințele sarcinii.

Ce se poate face?

  • Oferiți exemple de ortografie, verificatori de gramatică, software de anticipare a cuvintelor
  • Folositi software de tip speech-to-text (recunoaștere voce), dictare umană, înregistrare
  • Oferiți calculatoare, schițe geometrice sau hârtie grafitată pre-formatată
  • Oferiți începuturi de frază sau părți de propoziții
  • Folosiți web-uri de povestiri sau instrumente de prezentare
  • Oferiți software de proiectare asistată de calculator (CAD) sau software pentru notație matematică
  • Utilizați aplicații web (de ex. animație, prezentare)

Mulți elevi cu dizablități au dificultăți în a utiliza instrumentele de bază pentru comunicare și rezolvarea problemelor frecvent utilizate în sălile de clasă: creioane, pixuri, pensule, cretă, rigle etc.  Dificultățile nu se limitează la utilizarea fizică a acestor instrumente, ci la încorporarea lor în comunicare și exprimare. O serie de studii experimentale evaluează utilitatea oferită de opțiunile mai flexibile și mai contemporane care ar trebui să fie disponibile în sălile de clasă și locurile de muncă din secolul XXI: procesoare de texte care includ corectori/ verificări de ortografie și de gramatică, calculatoare, programe de predicție a cuvintelor, software pentru recunoașterea vorbirii etc. Este analizată utilitatea acestor opțiuni pentru elevii care au dificultăți de exprimare fluentă - de exemplu, dizabilități de învățare a limbajului sau tulburări ale funcțiilor executive obișnuite.

3. Construiți deprinderi oferind niveluri graduale de sprijin pentru exersare și performanță

Elevii trebuie să dezvolte o varietate de deprinderi (de exemplu, vizuale, audio, matematice, de citit etc.). Acest lucru înseamnă că ei au adesea nevoie de mai multe puncte de sprijin în timp ce practică și și-și dezvoltă autonomia. Curriculumul ar trebui să ofere elevilor alternative disponibile în diferite grade de sprijin și autonomie. Performanța îi ajută pe elevi deoarece le permite să sintetizeze cele învățate în moduri personale relevante. În general, este important să se ofere opțiuni care să dezvolte ușurința în învățare.

Pentru a dezvolta competențe și fluența în exprimare sau în rezolvarea problemelor este necesară o ucenicie lungă și ghidată pentru orice elev și o ucenicie mult mai lungă sau mai mult sprijinită pentru unii dintre aceștia. Studiile experimentale examinează avantajele oferite de diverse suporturi în timpul acestei ucenicii. 

Acestea includ funcții în două categorii principale:

  1. modele și demonstrații care ghidează practica de succes (inclusiv exemplare, exemple lucrate, agenți animați sau mentori umani, instrucțiuni directe)
  2. scheme care sprijină începătorul, dar care pot fi eliminate treptat, pe măsură ce eelvii sunt pregătiți pentru independență (de ex. liste de verificare, șabloane, ajutoare mnezice etc.).

Ce se poate face?

  • Furnizați modele diferențiate de predare (adică modele care demonstrează aceleași rezultate, dar utilizează abordări, strategii, abilități diferite etc.)
  • Existența unor mentori diferiți (de exemplu profesori / tutori care folosesc abordări diferite pentru a motiva, a orienta, a reacționa sau a informa)
  • Oferiți puncte de sprijin care treptat conduc la autonomie (de exemplu, încorporate în software-ul digital de citire și scriere)
  • Oferiți feedback diferențiat (de ex. feed-back accesibil deoarece poate fi personalizat pentru fiecare elev)
  • Oferiți mai multe exemple de soluții noi la problemele autentice

Validarea în practică

Cercetarea care susține DUI se încadrează în patru categorii: cercetarea fundamentală a DUI, cercetarea principiilor DUI, cercetarea practicilor bune și cercetarea privind implementarea DUI.

Cercetarea privind aplicațiile specifice ale DUI în mediile de învățare, inclusiv asupra condițiilor necesare pentru implementare este un domeniu de cercetare în faza incipientă. Se așteaptă însă ca importanța domeniului de cercetare să crească, deoarece sunt dezvoltate aplicații curriculare pe scară largă și implementări la nivel de sistem (Noua Zeelandă).

Impactul

Cu siguranță nu este nevoie să  se utilizaze fiecare pas/ toate sarcinile într-o singură ocazie de învățare. De fapt, unele direcții pot să nu fie relevante pentru anumite scopuri de învățare.

Primul pas în aplicarea cadrului DUI în practică este definirea unui obiectiv specific de învățare. Aceast fapt aduce claritate și va permite o combinație strategică care reduce barierele și sprijină pe toți elevii în atingerea scopului de învățare. Concentrarea pe obiectivul de învățare permite educatorilor să păstreze provocările dorite într-o experiență de învățare și să înlăture barierele inutile.

Factorii care asigură succesul

Aproape toată literatura despre DUI se concentrează exclusiv  pe învățare, reurse/ materiale, strategii și medii (săli de clasă sau clădiri). Nu se focalizează asupra barierelor existente la nivelul sistemului social și de educație care ar trebui să se schimbe pentru ca mediul de învățare să devenă cu adevărat universal.

De la politici la recompense și stimulente, la sisteme de feedback și resurse (infrastructura tehnică, de exemplu), toate acestea la nivel de sistem joacă un rol semnificativ în conceperea unui mediu universal pentru învățare. În plus, noile tehnologii digitale folosite în proiectare au multe de oferit acestui model DUI.

Constrângeri                                                                                

Modelul a motivat multe părți interesate din domeniul educațional să înceapă să regândească proiectarea mediilor și a curriculum-ului lor printr-un obiectiv DUI. Cu toate acestea, CAST a primit de multe ori feedback-ul că aplicarea DUI în practică este complicată. Acești actori au simțit că principiile erau prea vagi și că erau necesare orientări mai specifice. În 2009, CAST a dezvoltat prima versiune a Ghidului DUI ca răspuns la acest feedback important. De atunci, au fost revizuite liniile directoare pentru a încorpora feedback-ul practicienilor și cercetarea in domeniile educației, științelor cognitive, psihologiei și neuroștiințelor. 

Mesajul cheie

Când mediille de învățare sunt concepute/ proiectate de la bun început pentru a reduce barierele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Concluzie

DUI se bazează pe cea mai răspândită constatare din cercetarea educațională: elevii sunt foarte variabili în răspunsul la educație. În aproape fiecare raport de cercetare privind instruirea sau intervenția, diferențele individuale sunt evidente în rezultate. Modelul DUI acordă atenție acestor diferențe individuale, considerându-le fundamentale pentru înțelegerea și proiectarea instruirii eficiente. 

Resurse

CAST (2018). Designul universal pentru învățare, Versiunea 2.2;  http://udlguidelines.cast.org