Titlul

Bune practici privind implicarea elevilor în învățare, în cadrul modelului de desing universal de învățare (DUI), pentru facilitarea incluziunii

Tipul documentului

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument – modelul DUI - se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar – dezvoltatori de curriculum, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare flexibil.

Obiectivul documentului

Modelul Design-ului universal pentru învățare (DUI) este un cadru care poate ghida proiectarea mediilor de învățare accesibile și stimulatoare pentru toți. DUI își propune să schimbe mediul de învățare în loc să schimbe persoana/ elevul. 

Instrumentul de față are obiectivul de a oferi profesorilor și specialiștilor repere în proiectarea activităților astfel încât să asigure o implicare cat mai mare a acestora într-o învățare semnificativă și eficientă.

Relevanța locală/ geografică

Cadrul general al Design-ului universal pentru învățare (DUI) a fost dezvoltat în anii 1990 și aplicat cu succes în SUA, unde stă la baza proiectării și evaluării incluziunii școlare, respectiv în Noua Zeelandă, unde fundamentează dezvoltarea curriculară.

Introducere

Anne Meyer și David Rose sunt autorii care au stabilit pentru prima dată principiile DUI în anii 1990, oferind un cadru de discuție relevant despre noile cercetări și cele mai bune practici în privința asigurării flexibilizării și accesibilizării mediului de învățare. Design-ul universal pentru învățare (DUI) este o abordare flexibilă a designului de curriculum care oferă tuturor elevilor oportunități complete și egale de a învăța.

Teza aflată la baza acestui model este că atunci când mediile sunt proiectate pentru a reduce barierele/ blocajele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Bazându-se pe cercetarea modului în care oamenii învață, modelul oferă principii și pași practici pentru pentru facilitarea succesului în învățare.  DUI se bazează pe trei principii:

1. Oferirea de multiple mijloace de implicare în studiu/ învățare

2. Oferirea mai multor mijloace de reprezentare a conținutului studiat

3. Oferirea mai multor mijloace de exprimare a învățării

Cadrul DUI ghidează proiectarea obiectivelor educaționale/ de instruire, a evaluărilor, a metodelor și a materialelor care pot fi personalizate și ajustate pentru a satisface nevoile individuale.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști și familii pentru a sprijini predarea și învățarea. Acestea pot fi utilizate de către educatori profesioniști, dezvoltatori de curriculum, cercetători, părinți și oricine dorește să aplice cadrul DUI de practică într-un mediu de învățare . De asemenea, modelul DUI are o valoare intrinsecă, în sensul că poate sprijini persoanele în aprofundarea înțelegerii propriilor procese de învățare.

Prezentarea modelului

Modelul descrie trei tipuri de rețele implicate în procesul de învățare:

-          rețeaua afectivă - modul în care elevii monitorizează mediul intern și extern pentru a stabili priorități, a se motiva și a se implica în învățare și dezvoltarea comportamentală.

-          rețeaua de recunoaștere - modul în care elevii simt și percep informații în mediul înconjurător și îl transformă în cunoștințe utile.

-          rețeaua strategică - modul în care elevii planifică, organizează și inițiază acțiuni în mediul înconjurător.

Cele trei principii de design universal pentru învățare

Principiul 1 – diversificarea modurilor de reprezentare - furnizarea de diverse mijloace de obținere de informații și cunoștințe.

Principiul 2 - diversificarea modurilor de acțiune și exprimare – oferirea de alternative elevilor pentru a demonstra ceea ce știu.

Principiul 3 – diversificarea modurilor de angajare/ implicare – oferirea de provocări pentru atragerea interesului elevilor și pentru creșterea motivației.

Principiul 3 abordează rețelele responsabile pentru ceea ce angajează interesele de învățare și motivează elevii, iar afectivitatea are un rol major în învățare.

Elevii diferă semnificativ în felul în care pot fi angajați sau motivați să învețe. Există o varietate de surse care pot influența variațiile individuale ale afectivității, inclusiv neurologia, cultura, relevanța personală. Unii elevi sunt extrem de atrași în spontaneitate și noutate, în timp ce alții sunt dezangajați, chiar înspăimântați de aceste aspecte, preferând rutina strictă. Unii elevi ar putea dori să lucreze singuri, în timp ce alții preferă să lucreze cu colegii lor. In realitate nu există un mijloc de angajare optim pentru toți elevii în toate contextele.

De aceea, oferirea mai multor opțiuni de implicare este esențială.

Componentele unei strategii de facilitare a implicarii în învățare:  

1. Captarea interesului.

Informațiile la care nu participă, care nu implică cunoașterea elevilor, sunt de fapt inaccesibile atât în ​​prezent, cât și în viitor, deoarece informația relevantă trece neobservată și neprelucrată. În consecință, profesorii depun eforturi considerabile pentru a capta atenția și interesul elevilor. Dar elevii diferă semnificativ în privința elementelor care le atrag atenția și în felul în care-și angajează interesul. De asemnea, "interesele" unui elev se schimbă pe măsură ce se dezvoltă și dobândește noi cunoștințe și aptitudini, pe măsură ce mediile lor biologice se schimbă și pe măsură ce se dezvoltă ca adolescenț. Prin urmare, este important să existe modalități alternative de captare a interesului cursantului, modalități care să reflecte diferențele importante inter-și intra-individuale în rândul elevilor.

Ce se poate face?

1.1.          Optimizați alegerea individuală și autonomia

 a.  Oferiți elevilor cât mai multă autonomie posibil, prin oferirea de opțiuni în următoarele domenii:

• Nivelul de complexitate perceput al sarcinii de învățare
• Tipul de recompensă sau recunoaștere oferită
• Contextul sau conținutul folosit pentru exersarea și evaluarea competențelor
• Instrumentele utilizate pentru colectarea sau producția de informații
• Culoarea, designul sau grafica machetelor etc.
• Secvența sau calendarul pentru finalizarea subcomponentelor sarcinilor

b.Permiteți elevilor să participe la proiectarea activităților de la clasă și a sarcinilor de învățare

c.Implicați elevii, unde și ori de câte ori este posibil, în stabilirea propriilor obiective academice și comportamentale personale.

1.2.          Optimizați relevanța, valoarea și autenticitatea. Conectați învățarea la experiențele care sunt semnificative și valoroase.

1. Variați activitățile și sursele de informații astfel încât acestea să poată fi:

• Personalizate și contextualizate pentru viața elevilor
• Relevante din punct de vedere cultural și receptiv
• Relevante din punct de vedere social
• Relevante pentru vârsta și capacitatea corespunzătoare
• Potrivite pentru diferite grupuri rasiale, culturale, etnice și de gen
• Proiectați activitățile astfel încât rezultatele învățării să fie autentice și să reflecte un scop clar pentru participanți

c. Oferiți sarcini care să permită participarea activă, explorarea și experimentarea

d. Invitați la exprimarea răspunsurilor personale, la autoevaluarea și auto-reflecția referitoare la conținut și activități

e. Includeți activități care promovează folosirea imaginației pentru a rezolva probleme noi sau pentru a înțelege ideile complexe în mod creativ

1.3.          Minimizați distragerile negative. Creați un spațiu sigur pentru a învăța și a-și asuma riscuri.

• Creați un climat primitor/ cald și de susținere a grupului de elevi
• Variați nivelul de noutate prin:
  • Diagrame, calendare vizibile, repere etc., care pot spori predictibilitatea activităților zilnice
  • Crearea de rutine ale clasă
  • Alerte și previzualizări care pot ajuta cursanții să anticipeze și să se pregătească pentru schimbări în activități
• Variați nivelul stimulării senzoriale:
  • Variație în prezența zgomotului de fond sau a stimulării vizuale, numărului de caracteristici sau elemente prezentate în același timp
  • Variația ritmului muncii, durata sesiunilor de lucru sau succesiunea activităților
• Variați cerințele necesare pentru învățare sau performanță din punct de vedere social și al nivelul perceput de sprijin
• Implicați toți participanții la discuții cu întreaga clasă

2.       Susținerea efortului și perseverenței

Multe tipuri de învățare, în special învățarea de competențe și strategii, necesită o atenție și un efort susținut. Când sunt motivați să facă acest lucru, mulți elevi pot să-și regleze atenția și să susțină efortul și concentrarea pe care le va necesita o astfel de învățare. Cu toate acestea, elevii diferă considerabil în capacitatea lor de a se autoregla în acest mod. Diferențele dintre ei reflectă diferențele în motivația inițială, capacitatea și abilitățile lor de autoreglare, gradul de distragere față de interferențe contextuale și așa mai departe. 

Un obiectiv educațional esențial îl reprezintă construirea competențelor individuale de autoreglare și autodeterminare care vor egaliza astfel de oportunități de învățare. 

Ce se poate face?

2.1. Sporiți semnificația obiectivelor educaționale pentru elevi. Stabiliți de ce contează fiecare obiectiv

• Solicitați elevilor să formuleze sau să reitereze în mod explicit obiectivul
• Afișați obiectivul în mai multe moduri
• Încurajați divizarea obiectivelor pe termen lung în obiective pe termen scurt
• Utilizați instrucțiuni pentru a vizualiza rezultatul dorit în mai multe forme
• Angajați cursanții în discuțiile de evaluare a ceea ce constituie excelența și generați exemple relevante care se conectează la mediul și interesele lor culturale

2.2. Variați cerințele și resursele pentru a optimiza provocările. Creșteți așteptările folosind tehnici și suporturi flexibile.

• Diferențiați gradul de dificultate sau complexitate în care pot fi finalizate activitățile de bază
• Furnizați alternative în schemele permise
• Variați gradele de libertate pentru performanțe acceptabile
• Accentuați asupra procesului, efortului individual și de grup, respectării standardelor ca alternative la evaluarea externă și la concurență.

2.3. Încurajați colaborarea

• Creați grupuri de învățare în cooperare cu obiective, roluri și responsabilități clare
• Creați programe la nivel de școală pentru sprijin pozitiv în ceea ce privește comportamentul
• Oferiți instrucțiuni care să ghideze elevii când și cum să ceară ajutor colegilor și / sau profesorilor
• Încurajați și sprijiniți oportunitățile pentru interacțiunile și sprijinul reciproc
• Construiți comunități de elevi implicați în interese sau activități comune

2.4. Accentuați feedback-ul orientat către recunoașterea progresului

• Oferiți feedback care să încurajeze perseverența, să se concentreze asupra dezvoltării eficacității și a conștiinței de sine
• Oferiți feedback care evidențiază efortul, îmbunătățirea și obținerea unui standard mai degrabă decât a unei performanțe relative
• Furnizați feedback frecvent, în timp util și specific
• Oferiți feedback mai degrabă substanțial și informativ decât comparativ sau competitiv
• Furnizați feedback care modelează modul de integrare a evaluării, inclusiv identificarea erorilor și a răspunsurilor greșite, în strategii pozitive pentru succesul viitor.

3.     Stimularea autoreglării/ autocontrolului

Deși este important să se proiecteze mediul extrinsec astfel încât acesta să poată sprijini motivația este, de asemenea, important să dezvoltăm abilitățile intrinsece ale cursanților de a-și regla propriile emoții și motivații. Abilitatea de a se autoregla - a modula strategic reacțiile sau stările emoționale pentru a fi mai eficace în a face față și a se implica în mediul înconjurător - este un aspect critic al dezvoltării umane. Deși multe persoane dezvoltă abilități de autoreglare pe cont propriu, fie prin încercări și erori, fie prin observarea adulților, mulți alții au dificultăți semnificative în dezvoltarea acestor abilități. Din păcate, școlile nu abordează aceste abilități în mod explicit, lăsându-le ca parte a curriculumului "implicit", adesea inaccesibil sau invizibil pentru mulți. 

Ce se poate face?

3.1. Promovați așteptările și credințele care optimizează motivația

Stabiliți obiective personale care inspiră încredere și sentimentul de proprietate a învățării.

• Oferiți instrucțiuni, memento-uri, ghiduri, rubrici, liste de verificare care se concentrează pe:
  • Obiective de autoreglare, cum ar fi reducerea frecvenței izbucnirilor agresive ca răspuns la frustrare
  • Ridicarea frecvenței auto-reflecției și întăririlor proprii
• Oferiți consiliere pentru modelarea procesului de stabilire a obiectivelor adecvate personal, care iau în considerare atât punctele forte, cât și cele slabe
• Dezvoltați activități care încurajează auto-reflecția și identificarea obiectivelor personale

3.2. Facilitați abilitățile și strategiile personale de copping. Dezvoltați și gestionați răspunsurile și interacțiunile emoționale sănătoase.

Oferiți modele diferențiate și feedback pentru:

• Gestionarea frustrării
• Căutarea unui suport emoțional extern
• Dezvoltarea controlului intern și a abilităților de copping
• Utilizați situații de viață reale sau simulări pentru a demonstra abilitățile de copping

3.3. Dezvoltați autoevaluarea și reflecția. Creșteți gradul de conștientizare în ceea ce privește progresul în realizarea obiectivelor și cum se poate învăța din greșeli.

• Oferiți dispozitive sau diagrame pentru a ajuta elevii să învețe să să înregistreze și să afișeze date din propriul comportament în scopul monitorizării schimbărilor în acele comportamente
• Utilizați activități care includ un mijloc prin care elevii primesc feedback și au acces la intervenții alternative (de exemplu, diagrame, șabloane, afișări de feedback) care sprijină înțelegerea progresului într-o manieră inteligibilă și în timp util.

Validarea în practică

Cercetarea care susține DUI se încadrează în patru categorii: cercetarea fundamentală a DUI, cercetarea principiilor DUI, cercetarea practicilor bune și cercetarea privind implementarea DUI.

Cercetarea privind aplicațiile specifice ale DUI în mediile de învățare, inclusiv asupra condițiilor necesare pentru implementare este un domeniu de cercetare în faza incipientă. Se așteaptă însă ca importanța domeniului de cercetare să crească, deoarece sunt dezvoltate aplicații curriculare pe scară largă și implementări la nivel de sistem (Noua Zeelandă). 

Impactul

Cu siguranță nu este nevoie să  se utilizaze fiecare pas/ toate sarcinile într-o singură ocazie de învățare. De fapt, unele direcții pot să nu fie relevante pentru anumite scopuri de învățare. 

Primul pas în aplicarea cadrului DUI în practică este definirea unui obiectiv specific de învățare. Aceast fapt aduce claritate și va permite o combinație strategică care reduce barierele și sprijină pe toți elevii în atingerea scopului de învățare. Concentrarea pe obiectivul de învățare permite educatorilor să păstreze provocările dorite într-o experiență de învățare și să înlăture barierele inutile. 

Factorii care asigură succesul

Aproape toată literatura despre DUI se concentrează exclusiv  pe învățare, reurse/ materiale, strategii și medii (săli de clasă sau clădiri). Nu se focalizează asupra barierelor existente la nivelul sistemului social și de educație care ar trebui să se schimbe pentru ca mediul de învățare să devenă cu adevărat universal.

De la politici la recompense și stimulente, la sisteme de feedback și resurse (infrastructura tehnică, de exemplu), toate acestea la nivel de sistem joacă un rol semnificativ în conceperea unui mediu universal pentru învățare. În plus, noile tehnologii digitale folosite în proiectare au multe de oferit acestui model DUI.

Constrângeri                                                                                                                                

Modelul a motivat multe părți interesate din domeniul educațional să înceapă să regândească proiectarea mediilor și a curriculum-ului lor printr-un obiectiv DUI. Cu toate acestea, CAST a primit de multe ori feedback-ul că aplicarea DUI în practică este complicată. Acești actori au simțit că principiile erau prea vagi și că erau necesare orientări mai specifice. În 2009, CAST a dezvoltat prima versiune a Ghidului DUI ca răspuns la acest feedback important. De atunci, au fost revizuite liniile directoare pentru a încorpora feedback-ul practicienilor și cercetarea in domeniile educației, științelor cognitive, psihologiei și neuroștiințelor. 

Mesajul cheie

Când mediille de învățare sunt concepute/ proiectate de la bun început pentru a reduce barierele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Concluzie

DUI se bazează pe cea mai răspândită constatare din cercetarea educațională: elevii sunt foarte variabili în răspunsul la educație. În aproape fiecare raport de cercetare privind instruirea sau intervenția, diferențele individuale sunt evidente în rezultate. Modelul DUI acordă atenție acestor diferențe individuale, considerându-le fundamentale pentru înțelegerea și proiectarea instruirii eficiente. 

Resurse

CAST (2018). Designul universal pentru învățare, Versiunea 2.2;  http://udlguidelines.cast.org