Ce reprezintă o practică bună?
O “bună practică” poate fi definită:
O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.
Criteriile de identificare a bunelor practici
Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003. Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:
✔ Eficiența și succesul înregistrat:
Practica se dovedește a fi relevantă și cea mai eficientă cale de a atinge un obiectiv specific. Aceasta a fost adoptată cu succes și s-au înregistrat a avut efecte positive asupra persoanelor și comunităților.
✔ Sustenabilitate socială, de mediu și economică:
Practica răspunde nevoilor esențiale în special ale persoanelor și comunităților defavorizate, fără a amenința capacitatea acestora de a răspunde nevoilor lor viitoare.
✔ Respectarea nevoilor de gen:
Practica are în vedere implicarea și respectarea genurilor și contribuie la îmbunătățirea calității vieții tuturor persoanelor.
✔ Fezabilă tehnic:
Practica este ușor de învățat și de aplicat din punct de vedere tehnic.
✔ Este participativă:
Abordarea participativă este esențială pentru asumarea de către fiecare a deciziilor și acțiunilor.
✔ Poate fi replicată și adaptată:
Practica are potențial de replicare și adaptare la obiective similare, în diferite situații.
✔ Reduce riscurile în situații de criză:
Practica își aduce contribuția la o bună gestionare a situațiilor de criză și la dezvoltarea rezilienței.
Descrierea bunelor practici
Titlul |
Bune practici privind managementul schimbării în școli |
||||||||||||||||||||||
Tipul documentului |
Fisă de informații |
||||||||||||||||||||||
Cui se adresează? |
Acest document este destinat în special managerilor și specialiștilor din sistemul educațional școlar, interesați de crearea unui mediu de învățare adecvat, flexibil, incluziv, menit să dezvolte la elevi competențele care să-i facă apți pentru succes în viitor. Documentul oferă liderilor și profesorilor încrederea de a schimba ceea ce au nevoie să schimbe și de a pune în practică practici susținute de dovezi, care să-i echipeze pe toți elevii să aibă succes în viitorul lor. |
||||||||||||||||||||||
Relevanța locală/ geografică |
Oficiul pentru revizuire a educației (ERO) din Noua Zeelandă a cercetat practicile din 12 școli pentru a vedea cum au abordat acestea provocarea învățării cursanților moderni. Materialul prezentat în acest document furnizează informații și resurse care pot ghida gândirea, pot promova discuțiile și pot ajuta evaluarea internă în școală, indiferent unde este ea. |
||||||||||||||||||||||
Introducere |
Când elevii de astăzi părăsesc școala, vor intra într-o lume în schimbare rapidă. Mai mult ca oricând, succesul academic și competențele personale vor fi cheia succesului lor viitor. Majoritatea elevilor au acum acces la o mare cantitate de informații pe internet, dar trebuie să învețe să înțeleagă ceea ce găsesc, să o examineze critic și să o utilizeze în mod adecvat și înțelept. Cerințele impuse atât de schimbări rapide, cât și de cunoștințe în continuă extindere au implicații majore pentru educatori, care sunt responsabili pentru a ajuta elevii să dezvolte atributele de care au nevoie pentru a prospera într-o astfel de lume. Materialul prezintă imperativele schimbării, bazându-ne atât pe cercetări internaționale, cât și pe plan național. Dovezile cercetării oferă un context convingător pentru a se asigura că practica de predare în școlile echipează fiecare tânăr pentru viitor. Acest document ar trebui să încurajeze liderii și profesorii școlilor să fie inovatori, pentru a vedea:
|
||||||||||||||||||||||
Actori și părțile interesate |
Aceste informații ar putea fi folosite într-o varietate de moduri de către profesioniști, în special manageri școlari, pentru a sprijini adecvat și optim învățarea, dezvoltarea și integrarea optimă a fiecărui copil. Liderii descriu provocările cu care s-au confruntat și modul în care le-au depășit și, în sfaturile directorilor de școli , oferă sugestii pentru alți lideri care se angajează la inițiative similare la nivelul întregii școli pentru îmbunătățirea predării și învățării. |
||||||||||||||||||||||
Prezentarea modelului |
Provocări cu care se confruntă elevii moderni Pentru a avea succes în secolul XXI, elevii au nevoie mai mult decât de învățarea academică tradițională, au nevoie, de fapt, de 16 „competențe cruciale”, care sunt dezvoltate prin învățare socială și emoțională. Asemenea aspirații pentru cursanți nu sunt noi. Într-adevăr, Curriculum-ul din Noua Zeelandă are o viziune a tinerilor potrivit căreia... cine își va dezvolta competențele de care are nevoie pentru studiu, muncă și învățare pe tot parcursul vieții, va continua să își realizeze potențialul.
În raportul lor, Sprijinirea învățării și predării orientate spre viitor: O perspectivă din Noua Zeelandă , Bolstad și Gilbert (2012) discută elocvent despre necesitatea ca sistemul de învățământ să răspundă la volumul de informații și la schimbările tehnologice, sociale și economice în curs de desfășurare care caracterizează secolul 21. Ei evidențiază importanța dezvoltării de noi înțelegeri despre învățare, regândirea rolului atât al profesorului, cât și al celui care învață și conectarea învățării mai strâns cu lumea de dincolo de școală, cu toate provocările sale necunoscute. În această cercetare există mulți profesori și directori de școli pot acționa pentru a oferi o predare care să fie incluzivă, mai sensibilă la nevoile elevilor individuali, la culturile și etniile lor și care abordează inechitatea oportunităților și a rezultatelor. Școlile din Noua Zeelandă văd din ce în ce mai clar însușirea de cunoștințe și succesul academic în contextul mai larg al întregii dezvoltări a elevului. Drept urmare, ele se adaptează, schimbă modul de funcționare și găsesc modalități de a inova și de a îmbunătăți eficacitatea predării și a învățării. Multe școli folosesc bine tehnologia digitală pentru a extinde și îmbunătăți învățarea. Pentru a permite o varietate mai largă de strategii de predare, unele școli au fost create în mod special cu spații de învățare flexibile, altele au creat cu succes spații de învățare flexibile prin remodelarea clădirilor existente. În timp ce elevii din școlile eficiente învață cum să învețe și să dezvolte competențele cheie, acest lucru nu se întâmplă suficient de larg sau de repede, în special în școlile secundare. Rolul conduceriiÎn timp ce cea mai mare influență în școală asupra rezultatelor elevilor este învățarea de înaltă calitate, orientată către elev, a doua cea mai mare este calitatea și capacitatea de conducere a școlii (Leithwood et al, 2008). Literatura de specialitate subliniază importanța liderilor în construirea încrederii relaționale în școlile lor. Liderii eficienți necesită, de asemenea, cunoștințe, abilități și dispoziții pentru a se asigura că deciziile la nivelul școlii se bazează pe cercetări și dovezi solide. Doar atunci pot încuraja strângerea de informații, asumarea riscurilor și eforturile de colaborare pe care le necesită perfecționarea școlii. Liderii eficienți au o viziune clară asupra transformării pe care doresc să o aducă, identificând care sunt abilitățile cheie ale elevilor lor pentru viitorul. Sunt manageri ai schimbării eficienți, gestionând schimbările semnificative necesare transformării pedagogiei și care maximizează beneficiile oferite de mediile moderne de învățare și tehnologia digitală. Există multe resurse și o multitudine de cercetări pentru a ajuta liderii să-și determine traseul schimbării. Mediul de învățare îi recunoaște pe cursanți drept participanții săi de bază, încurajează implicarea activă și dezvoltă în ei o înțelegere a propriei activități ca elevi. Elevii trebuie încurajați să se implice activ în deciziile cu privire la educația lor și trebuie să existe modalități adecvate pentru a face acest lucru. Există avantaje semnificative pentru elevi atunci când au un cuvânt de spus în ceea ce învață, cum învață și ce ajutor au nevoie. Hargreaves (2004) observă că, în situația în care vocea lor este căutată și auzită, elevii au mai multe șanse să aibă parteneriate de învățare îmbunătățite cu profesorii, să fie mai motivați să învețe, să gândească mai profund și să înțeleagă și să-și dezvolte abilitățile în calitate de elevi. Cu alte cuvinte, își asumă mai multă responsabilitate pentru ei înșiși ca elevi. Profesorii care se angajează cu elevii lor în acest fel ajung să-i înțeleagă mai bine, obținând o perspectivă asupra aspirațiilor lor și a comunităților din care fac parte. Acest lucru îi face să răspundă mai ușor nevoilor elevilor lor și să se asigure că învățarea este atât relevantă, cât și provocatoare. Când elevii sunt angajați în învățarea lor, profesorii sunt capabili să utilizeze la maxim capacitățile lor profesionale ca educatori. Rolul profesorilorDatorită calității predării, cea mai importantă variabilă școlară care influențează progresul elevilor (OCDE, 2005), profesorii sunt esențiali pentru toate eforturile de perfecționare a școlii. Având în vedere schimbările în curriculum și pedagogie necesare pentru a răspunde nevoilor cursantului modern, rolul profesorului nu a fost niciodată mai important. Curriculumul din Noua Zeelandă descrie acțiuni de predare care s-au dovedit că au un efect pozitiv asupra învățării elevilor. Elevii dezvoltă expertiză adaptativă și învață cel mai bine atunci când profesorii lor:
Hattie (2015) a clasat 195 de influențe asupra rezultatelor pentru studenți în funcție de mărimea efectului lor. Primele zece, clasate în ordinea influenței, sunt enumerate în tabelul următor. Dintre acestea zece, opt sunt legate direct de acțiunile profesorilor.
Acestea și celelalte influențe pozitive de pe lista lui Hattie subliniază cât de important este ca profesorii să lucreze continuu la îmbunătățirea practicii lor, în mod deliberat. Cu toate acestea, Hattie (2015b) a identificat, de asemenea, variabilitatea în cadrul școlii în eficiența profesorului ca fiind cea mai mare barieră pentru învățarea studenților: unii elevi experimentează o predare eficientă și prospera în timp ce colegii din alte săli de clasă experimentează o predare ineficientă și pierd. Dovezile din numeroase decenii de cercetare cu privire la ceea ce îmbunătățește cu adevărat învățarea elevilor reflectă acest lucru și indică soluții precum îmbunătățirea expertizei profesorilor și conducătorilor școlii, asigurându-se că profesorii și liderii lucrează împreună la înțelegeri comune despre progres și așteptări ridicate pentru impactul predării lor, lideri de școli care se concentrează pe dezvoltarea expertizei colective în rândul profesorilor lor, sisteme care au discuții solide pentru a decide scopul și rezultatele dorite ale școlilor lor și ale elevilor. Conducerea eficientă combinată cu învățarea eficientă la nivelul întregii școli înseamnă că toți studenții au acces echitabil la oportunități de învățare de calitate, ceea ce duce la rezultate îmbunătățite, care sunt durabile în timp. ERO a descoperit că liderii celor 12 școli pe care le-am vizitat erau în căutarea continuă a modalităților de a îmbunătăți rezultatele pentru elevii lor și de a face învățarea relevantă pentru viitor. Ei se străduiau să dezvolte elevi care au avut succes deopotrivă, în raport cu standardele și calificările educației din Noua Zeelandă, precum și elevi încrezători, conectați și implicați activ. Școlile care răspund nevoilor cursanților moderniȘcolile erau caracterizate de:
În mod colectiv, aceste caracteristici au susținut cadrele didactice să fie inovatoare în practica lor, să-și asume riscuri cu curriculum-ul și să evalueze impactul acțiunilor lor asupra rezultatelor elevilor. Profesorii și liderii au colectat date utile, atât calitative, cât și cantitative, pentru a-și fundamenta practica. Ei au reflectat continuu și și-au adaptat practicile folosind cercetări și dovezi pentru a-și informa decizia. Când s-au dezvoltat medii de învățare inovatoare , școlile eficiente au luat în considerare nu numai învățarea, ci și mediile fizice și sociale. De exemplu, au înțeles necesitatea unei acustici bune și nevoia de a stabili așteptări clare în ceea ce privește comportamentul și nivelul de zgomot. Școlile care au renovat clădirile mai vechi găseau uneori proprietățile acustice mai puțin decât cele ideale; pentru ei, a fost și mai important să aibă parametrii sociali bine stabiliți. Mediile de învățare au fost ordonate, elevii lucrând în mod corespunzător. Am remarcat că elevii nu au fost distrași unul de celălalt sau de vizitatori în spațiul lor de învățare. Au găsit locuri unde puteau lucra bine în colaborare sau în liniște. Spațiile flexibile de învățare nu schimbă în sine învățarea. Ceea ce are un impact pozitiv este utilizarea planificată a strategiilor de predare potrivite. În mod similar, introducerea dispozitivelor digitale în clasă nu crește în sine realizările elevilor. Cu siguranță, dispozitivele pot menține elevii ocupați, însă programa planificată și priceperea profesorului sunt cele care le implică în învățarea profundă. Folosite bine, dispozitivele digitale extind și îmbunătățesc învățarea. Fiecare dintre școli a luat serios probleme de echitate legate de utilizarea dispozitivelor digitale, asigurându-le că elevii au acces echitabil și oportunități de a demonstra învățarea lor. ERO a constatat că atunci când elevii au fost angajați într-o învățare intenționată și spațiul de învățare a fost suficient de flexibil pentru a avea posibilitatea de a alege, acest lucru a avut un impact pozitiv asupra comportamentului lor. În demersurile lor de perfecționare, școlile au aflat că este important să se asigure că:
|
||||||||||||||||||||||
Factorii care asigură succesul |
Tehnologia digitală și spațiile de învățare flexibile pot ajuta cu siguranță inovația, dar nu sunt prin ele însele elementele critice. Ceea ce este esențial este predarea, personalizată și concentrată pe rezultatele apreciate ale elevilor. Deși toate școlile sunt diferite, fiecare școală își poate stabili propriul mediu de învățare inovator. Cum va face acest lucru va fi unic, dar este probabil să se alinieze exemplelor de bune practici descrise în acest material. |
||||||||||||||||||||||
Validarea în practică |
Cele 12 școli încluse în această cercetare au fost selectate deoarece se știa că explorează modalități de utilizare a curriculumului din Noua Zeelandă , tehnologii digitale și spații de învățare flexibile pentru a-și educa elevii pentru un viitor de succes. În timp ce eșantionul este prea mic pentru a fi reprezentativ pentru fiecare tip de școală, școlile incluse sunt foarte diferite unele de altele. Două au clădiri noi, cu spații de învățare flexibile construite în acest scop; altele funcționează în clădiri proiectate pentru o generație anterioară. |
||||||||||||||||||||||
Concluzie |
Concluziile arată că pentru a face schimbări de succes, liderii școlilor:
Profesorii:
|
||||||||||||||||||||||
Resurse |