Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

 

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

 

 

Eficiența și succesul înregistrat:
 Practica se dovedește a fi relevantă și cea mai eficientă cale de a atinge un obiectiv specific. Aceasta a fost adoptată cu succes și s-au înregistrat a avut efecte positive asupra persoanelor și comunităților.

  Sustenabilitate socială, de mediu și economică:
Practica răspunde nevoilor esențiale în special ale persoanelor și comunităților defavorizate, fără a amenința capacitatea acestora de a răspunde nevoilor lor viitoare.  

   Respectarea nevoilor de gen:
Practica are în vedere implicarea și respectarea genurilor și contribuie la îmbunătățirea calității vieții tuturor persoanelor.

  Fezabilă tehnic:
Practica este ușor de învățat și de aplicat din punct de vedere tehnic. 

  Este participativă:
Abordarea participativă este esențială pentru asumarea de către fiecare a deciziilor și acțiunilor.

  Poate fi replicată și adaptată:
Practica are potențial de replicare și adaptare la obiective similare, în diferite situații.

  Reduce riscurile în situații de criză:
Practica își aduce contribuția la o bună gestionare a situațiilor de criză și la dezvoltarea rezilienței.

 

Descrierea bunelor practici

 

Titlul

 

Bune practici privind optimizarea înțelegerii/ comprehensiunii conținuturilor învățării pentru facilitarea incluziunii elevilor, în cadrul modelului de desing universal de învățare (DUI)

Tipul documentului  

Fișă de informații

Cui se adresează?

Acest instrument – modelul DUI - se adresează în special profesorilor, managerilor, specialiștilor din sistemul educațional școlar – dezvoltatori de curriculum, dar și părinților sau membrilor comunității interesați de crearea unui mediu de învățare flexibil.

Obiectivul documentului

Modelul Design-ului universal pentru învățare (DUI) este un cadru care poate ghida proiectarea mediilor de învățare accesibile și stimulatoare pentru toți. DUI își propune să schimbe mediul de învățare în loc să schimbe persoana/ elevul. 

Instrumentul de față are obiectivul de a oferi profesorilor și specialiștilor repere în proiectarea activităților astfel încât să asigure facilitarea reprezentărilor elevilor, variind mijloacele utilizate de profesor, pentru creșterea șanselor elevilor de învățare semnificativă și eficientă.

Relevanța locală/ geografică

Cadrul general al Design-ului universal pentru învățare (DUI) a fost dezvoltat în anii 1990 și aplicat cu succes în SUA, unde stă la baza proiectării și evaluării incluziunii școlare, respectiv în Noua Zeelandă, unde fundamentează dezvoltarea curriculară.

Introducere

Anne Meyer și David Rose sunt autorii care au stabilit pentru prima dată principiile DUI în anii 1990, oferind un cadru de discuție relevant despre noile cercetări și cele mai bune practici în privința asigurării flexibilizării și accesibilizării mediului de învățare. Design-ul universal pentru învățare (DUI) este o abordare flexibilă a designului de curriculum care oferă tuturor elevilor oportunități complete și egale de a învăța.

Teza aflată la baza acestui model este că atunci când mediile sunt proiectate pentru a reduce barierele/ blocajele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Bazându-se pe cercetarea modului în care oamenii învață, modelul oferă principii și pași practici pentru pentru facilitarea succesului în învățare.  DUI se bazează pe trei principii:

  1. Oferirea de multiple mijloace de implicare în studiu/ învățare
  2. Oferirea mai multor mijloace de reprezentare a conținutului studiat
  3. Oferirea mai multor mijloace de exprimare a învățării

Cadrul DUI ghidează proiectarea obiectivelor educaționale/ de instruire, a evaluărilor, a metodelor și a materialelor care pot fi personalizate și ajustate pentru a satisface nevoile individuale.

Actori și părțile interesate

Acest instrument ar putea fi folosit într-o varietate de moduri de către profesioniști și familii pentru a sprijini predarea și învățarea. Acestea pot fi utilizate de către educatori profesioniști, dezvoltatori de curriculum, cercetători, părinți și oricine dorește să aplice cadrul DUI de practică într-un mediu de învățare . De asemenea, modelul DUI are o valoare intrinsecă, în sensul că poate sprijini persoanele în aprofundarea înțelegerii propriilor procese de învățare.

Prezentarea modelului

Modelul descrie trei tipuri de rețele implicate în procesul de învățare:

- rețeaua afectivă - modul în care elevii monitorizează mediul intern și extern pentru a stabili priorități, a se motiva și a se implica în învățare și dezvoltarea comportamentală.

- rețeaua de recunoaștere - modul în care elevii simt și percep informații în mediul înconjurător și îl transformă în cunoștințe utile.

- rețeaua strategică - modul în care elevii planifică, organizează și inițiază acțiuni în mediul înconjurător.

Cele trei principii de design universal pentru învățare

Principiul 1 – diversificarea modurilor de reprezentare - furnizarea de diverse mijloace de obținere de informații și cunoștințe.

Principiul 2 - diversificarea modurilor de acțiune și exprimare – oferirea de alternative elevilor pentru a demonstra ceea ce știu.
Principiul 3 – diversificarea modurilor de angajare/ implicare – oferirea de provocări pentru atragerea interesului elevilor și pentru creșterea motivației.

Principiul 1 abordează aspectele de variație individuală în privința capacității de reprezentare a conținuturilor învățării, aspect în care sunt implicate elemente senzoriale și procese cognitive.

Elevii sunt diferiți sub aspectele percepției și înțelegerii informațiilor care le sunt prezentate. Persoanele cu dizabilități senzoriale (de exemplu, orbire sau surzenie), cele care au dificultăți de învățare (de exemplu, dislexie), ori cele între care există diferențe de limbaj sau diferențe culturale, toate pot necesita metode diferite de abordare a conținutului. Unele dintre acestea înțeleg mai repede sau mai eficient prin mijloace vizuale sau auditive, mai degrabă decât cu ajutorul textului tipărit. De asemenea, învățarea și transferul de învățare se petrec eficient atunci când se utilizează reprezentări multiple deoarece acestea permit elevilor să facă legături atât în ​​interiorul temei cât și conexiuni între concepte. Pe scurt, nu există un mijloc de reprezentare a conținuturilor care să fie optim pentru toți cursanții, de aceea oferirea opțiunilor de reprezentare este esențială.

De aceea, oferirea mai multor opțiuni de reprezentare a conținuturilor este esențială.

Componentele unei strategii eficiente de
facilitare a înțelegerii informațiilor comunicate

Scopul educației nu este de a face informația accesibilă, ci mai degrabă de a-i învăța pe elevi cum să transforme informațiile în cunoștințe utile. Decenii de cercetare științifică cognitivă au demonstrat faptul că acestă capacitate de a transforma informațiile accesibile în cunoștințe utile nu este un proces pasiv, ci unul foarte activ. Construirea de cunoștințe utile - cunoștințe accesibile pentru luarea deciziilor viitoare - depinde nu doar de perceperea informațiilor, ci și de "abilitățile de prelucrare a informației" cum ar fi participarea selectivă, integrarea noilor informații în cunoștințele anterioare, categorizarea strategică și memorizarea activă. Persoanele diferă foarte mult în aptitudinile lor de prelucrare a informației și în accesul la cunoștințele anterioare prin care pot asimila informații noi. Designul și prezentarea corectă a informațiilor- adică responsabilitatea oricărui curriculum sau metodologii de instruire - poate oferi schemele necesare pentru a ne asigura că toți elevii au acces la cunoaștere.

1. Activați sau furnizați cunoștințe de bază/ ancoră

Informația este mai accesibilă și poate fi asimilată de către elevi atunci când este prezentată într-un mod care activează sau oferă cunoștințele prealabile necesare. Barierele și inegalitățile există atunci când unii elevi nu au cunoștințele de bază care sunt esențiale pentru asimilarea sau utilizarea informațiilor noi. Cu toate acestea există și bariere pentru elevii care au cunoștințele de bază necesare, dar care s-ar putea să nu știe că sunt relevante. Aceste bariere pot fi diminuate atunci când există opțiuni disponibile care furnizează sau activează cunoștințe anterioare relevante.

Învățarea poate fi inaccesibilă cognitiv atunci când aceasta necesită cunoștințe de bază/ specifice pentru asimilare și când nu există opțiuni pentru persoanele care au nevoi diferite în ceea ce privește accesul la aceste cunoștințe ancoră.   Dovezile experimentale și cantitative prezente în literatura de specialitate sugerează eficacitatea strategiilor cum ar fi instruirea ancorată, organizatorii avansați, analogii și metafore pentru a activa cunoștințele de bază ale elevilor. 

Ce se poate face?

  • Ancorarea prin conexiuni și activarea cunoștințelor anterioare relevante (de exemplu, prin utilizarea reprezentărilor vizuale, ancorarea conceptelor sau a rutinelor de conștientizare a conceptelor)
  • Utilizați organizatori avansați (de ex., Metode KWL, hărți de concepte)
  • Reamintirea conceptelor critice preconținute prin demonstrații sau modele
  • Utilizarea conceptelor de legătură prin analogii și metafore relevante
  • Faceți conexiunile intercurriculare explicite/ vizibile

2. Evidențiați modele, caracteristici critice, idei principale și relații

Una dintre marile diferențe dintre experți și începători în orice domeniu este ușurința cu care disting ceea ce este critic/ relevant din ceea ce este neimportant sau irelevant. Deoarece experții recunosc repede cele mai importante caracteristici ale informațiilor, ei alocă timpul în mod eficient, identificând rapid ceea ce este valoros și găsind "ancorele" potrivite pentru conecta cele mai valoroase informații cu cunoștințele existente. În consecință, una dintre modalitățile cele mai eficiente de a face informațiile mai accesibile este să se furnizeze indicii sau sugestii explicite care îi ajută pe indivizi să identifice acele caracteristici care contează cel mai mult, evitându-le în același timp pe cele care contează cel mai puțin.

Învățarea poate fi inaccesibilă cognitiv  atunci când necesită abilitatea de a selecta și de a prioritiza dintre multe elemente sau surse și când nu există opțiuni pentru persoanele care au nevoi și capacități diferite.  Dovezile experimentale și cantitative din literatura de secialitate dezvăluie eficacitatea strategiilor cum ar fi utilizarea organizatorilor grafici, organizatorilor avansați, a analogiilor multiple și a exemplelor, oferirea ghidurilor de studiu pentru a sublinia ideile și relațiile cheie.  

Ce se poate face?

  • Evidențiați sau subliniați elementele/ cuvintele cheie din text, grafică, diagrame, formule.
  • Utilizați schițele, organizatorii grafici, organizatorii de concepte etc. pentru a pune accentul pe ideile și relațiile cheie
  • Utilizați mai multe exemple și non-exemple pentru a evidenția caracteristicile relevante
  • Utilizați repere și instrucțiuni pentru a atrage atenția asupra caracteristicilor critice/ relevante
  • Evidențiați abilitățile dobândite anterior care pot fi folosite pentru a rezolva problemele nefamiliare

3. Ghidați prelucrare și vizualizare a informațiilor

Transformarea cu succes a informațiilor în cunoștințe utile necesită adesea aplicarea unor strategii și abilități mentale pentru "prelucrarea" informațiilor. Aceste strategii cognitive sau metacognitive implică selectarea și manipularea informațiilor astfel încât să poată fi mai bine rezumate, clasificate, prioritizate, contextualizate și reamintite. În timp ce unii elevi pot avea un repertoriu complet al acestor strategii, împreună cu cunoștințele despre momentul în care să le aplice, majoritatea elevilor nu o fac. Materialele bine concepute pot oferi modele ce încorporează scheme și feedback pentru a ajuta toți elevii cu abilități foarte diverse în utilizarea eficientă a acestor strategii.

Învățarea poate fi inaccesibilă cognitiv  când necesită strategii specifice de procesare a informațiilor și când nu există opțiuni pentru persoanele care nu au astfel de strategii.  Când sunt prezentate cu noile concepte, elevii cu experiență utilizează cunoștințele și experiența anterioară pentru a prelucra informațiile. Cu toate acestea, cei mai mulți elevi nu au experiența și abilitățile care să îi ghideze eficient în procesul de învățare. Acești elevie necesar să beneficieze de instrucțiuni și practici explicite cu privire la strategiile implicate în selectarea și manipularea informațiilor, astfel încât acestea să poată fi mai bine rezumate, clasificate, prioritizate, contextualizate și amintite. Cercetarea experimentală și cantitativă sugerează că strategii cum ar fi solicitări explicite, organizatori grafici, hărți de concepte, instrucțiuni strategice și descompunerea informațiilor în elemente mai mici, servesc la creșterea performanțelor elevilor. 

Ce se poate face?

  • Oferiți instrucțiuni explicite pentru fiecare pas, într-un proces secvențial
  • Oferiți opțiuni pentru metodele și abordările organizaționale (ex. tabele și algoritmi pentru procesarea operațiilor matematice)
  • Oferiți modele interactive care să ghideze explorarea cunoștințelor
  • Introduceți schemelor graduale care sprijină strategiile de procesare a informațiilor
  • Oferiți mai multe căi de intrare în lecție (de exemplu, explorarea ideilor principale prin lucrări dramatice, arte și literatură, film și media)
  • Împărțiți informația în elemente mai mici
  • Îndepărtați distragerile inutile dacă nu sunt esențiale pentru obiectivul educațional

4. Maximizați transferul și generalizarea în învățare

Toți elevii trebuie să fie capabili să generalizeze și să transfere învățarea în contexte noi. Elevii variază în ceea ce privește cantitatea de concepte și algoritmi de care au nevoie pentru memorie/ retenție și transfer în scopul îmbunătățirii capacității de a accesa învățarea lor anterioară. Desigur, toți elevii pot beneficia de asistență în ceea ce privește transferul informațiilor pe care le au în alte situații, deoarece învățarea nu se referă la fapte individuale izolate iar elevii au nevoie de reprezentări multiple pentru ca acest lucru să se întâmple. Fără acest sprijin și fără utilizarea reprezentărilor multiple, informațiile ar putea fi învățate dar sunt inaccesibile în situații noi. Suporturile pentru memorie, generalizare și transfer includ tehnici care sunt menite să sporească retenția informațiilor și utilizarea unor strategii cognitive explicite.

Învățarea poate fi inaccesibilă cognitiv  când succesul necesită capacități specifice în memoria de lucru sau pe termen lung și când nu există opțiuni pentru elevii care nu au o asemenea capacitate de memorare. Unii elevi au nevoie de suport explicit pentru memorie și transfer, pentru a-și îmbunătăți accesibilitatea cognitivă. Cercetarea experimentală și cantitativă susține eficacitatea strategiilor cum ar fi luarea de notițe cu informații relevante, imaginile vizuale și predarea în mod explicit a transferului cognitiv. 

Ce se poate face?

  • Oferiți liste de verificare, organizatori, memento-uri fizice/ electronice
  • Promovați utilizarea strategiilor și dispozitivelor de memorizare (de exemplu imagistică vizuală, strategii de parafrazare etc.)
  • Includeți oportunități explicite de revizuire și practică a informațiilor
  • Furnizați șabloane, organizatori grafici, hărți conceptuale
  • Furnizați scheme care conectează informații noi cu cunoștințe anterioare
  • Încorporați idei noi în idei și contexte familiare (de exemplu, folosirea analogiei, a metaforei, a artei dramatice, a muzicii, a filmului etc.)
  • Oferiți oportunități explicite, susținute, de a generaliza învățarea în situații noi (de exemplu, pentru diferite tipuri de probleme care pot fi rezolvate cu același algoritm)
  • Oferiți în timp oportunități pentru a revizui ideile cheie/ principale și legăturile dintre idei.

Validarea în practică

Cercetarea care susține DUI se încadrează în patru categorii: cercetarea fundamentală a DUI, cercetarea principiilor DUI, cercetarea practicilor bune și cercetarea privind implementarea DUI.

Cercetarea privind aplicațiile specifice ale DUI în mediile de învățare, inclusiv asupra condițiilor necesare pentru implementare este un domeniu de cercetare în faza incipientă. Se așteaptă însă ca importanța domeniului de cercetare să crească, deoarece sunt dezvoltate aplicații curriculare pe scară largă și implementări la nivel de sistem (Noua Zeelandă).

Impactul

Cu siguranță nu este nevoie să  se utilizaze fiecare pas/ toate sarcinile într-o singură ocazie de învățare. De fapt, unele direcții pot să nu fie relevante pentru anumite scopuri de învățare.

Primul pas în aplicarea cadrului DUI în practică este definirea unui obiectiv specific de învățare. Aceast fapt aduce claritate și va permite o combinație strategică care reduce barierele și sprijină pe toți elevii în atingerea scopului de învățare. Concentrarea pe obiectivul de învățare permite educatorilor să păstreze provocările dorite într-o experiență de învățare și să înlăture barierele inutile.

Factorii care asigură succesul

Aproape toată literatura despre DUI se concentrează exclusiv  pe învățare, reurse/ materiale, strategii și medii (săli de clasă sau clădiri). Nu se focalizează asupra barierelor existente la nivelul sistemului social și de educație care ar trebui să se schimbe pentru ca mediul de învățare să devenă cu adevărat universal.

De la politici la recompense și stimulente, la sisteme de feedback și resurse (infrastructura tehnică, de exemplu), toate acestea la nivel de sistem joacă un rol semnificativ în conceperea unui mediu universal pentru învățare. În plus, noile tehnologii digitale folosite în proiectare au multe de oferit acestui model DUI.

Constrângeri                                                                   

Modelul a motivat multe părți interesate din domeniul educațional să înceapă să regândească proiectarea mediilor și a curriculum-ului lor printr-un obiectiv DUI. Cu toate acestea, CAST a primit de multe ori feedback-ul că aplicarea DUI în practică este complicată. Acești actori au simțit că principiile erau prea vagi și că erau necesare orientări mai specifice. În 2009, CAST a dezvoltat prima versiune a Ghidului DUI ca răspuns la acest feedback important. De atunci, au fost revizuite liniile directoare pentru a încorpora feedback-ul practicienilor și cercetarea in domeniile educației, științelor cognitive, psihologiei și neuroștiințelor. 

Mesajul cheie

Când mediille de învățare sunt concepute/ proiectate de la bun început pentru a reduce barierele, toți elevii se pot angaja într-o învățare eficientă și semnificativă.

Concluzie

DUI se bazează pe cea mai răspândită constatare din cercetarea educațională: elevii sunt foarte variabili în răspunsul la educație. În aproape fiecare raport de cercetare privind instruirea sau intervenția, diferențele individuale sunt evidente în rezultate. Modelul DUI acordă atenție acestor diferențe individuale, considerându-le fundamentale pentru înțelegerea și proiectarea instruirii eficiente. 

Resurse

CAST (2018). Designul universal pentru învățare, Versiunea 2.2;  http://udlguidelines.cast.org