J.P. Guilford a definit gândirea creativă ca un mozaic de aptitudini creative (măsurabile prin teste specifice), interacţionând în situaţiile reale, explicând diferenţele, de tipul: sensibilitate la probleme, fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborarea gândirii.
Conditia primă a dezvoltarii creativității elevului este ca profesorul să știe ce înseamnă a fi creativ, să aibă cunoștințe de. baza despre creativitate, despre psihologia creativității, despre posibilitățile de dezvoltare a acesteia în procesul de învătământ. Altfel, el nu va putea încuraja ceva ce nu întelege sau despre care nu știe mare lucru. Este, de asemenea, necesară respectarea personalității creatoare a elevului. Acest lucru nu este usor dacă ne gândim la faptul că elevii creativi pun întrebări incomode, ofera soluții inedite de rezolvare a problemelor, nerespectând procedeele stereotipe, sunt de o curiozitate uneori supărătoare și sunt nonconformiști.
Ca formă specială a învăţării şcolare, învăţarea interactiv-creativă a apărut din necesitatea ca şcoala să fie în permanent acord cu noile transformări existente şi preconizate ale contemporanităţii. Învăţarea interactiv-creativă este o calitate a învăţării şcolare, cu o valoare formativă superioară favorizând dezvoltarea creativităţii şi a motivaţiei pentru învăţare. Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele şi mijloacele didactice utilizate. Marii pedagogi au evidenţiat faptul că, folosindu-se metode interactive şi creative diverse se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor,iar însuşirea noilor cunoştinţe şi comportamente se poate realiza mai uşor sau mai greu,în funcţie de metodele utilizate.
Contribuind la predarea şi învăţarea cunoştinţelor, la fixarea, consolidarea şi evaluarea acestora,metodele interactiv-creative de grup se prezintă ca jocuri distractive de cooperare şi învăţare.Un aspect pozitiv al folosirii acestor metode în lucrul efectiv la clasă este încurajarea colaborării şi stimularea spiritului de echipă, mobilizînd elevii să ajungă la un rezultat. Metodele moderne au tendinţa de a se apropia cât mai mult de metodele cercetării ştiinţifice, antrenând elevii în activităţi de investigare şi cercetare directă a fenomenelor. Strategiile didactice interactive, ca strategii de grup, presupun munca în colaborare a elevilor organizaţi pe microgrupuri sau echipe de lucru în vederea atingerii unor obiective preconizate (soluţii la o problemă, crearea de alternative). Se bazează pe sprijinul reciproc în căutare-cercetare şi învăţare, stimulează participările individuale, antrenând subiecţii cu toată personalitatea lor (abilităţi cognitive, afective, sociale). Solicită efort de adaptare la normele de grup, toleranţă fată de opiniile, părerile colegilor, dezvoltând capacităţile autoevaluative. Sunt strategii de interacţiune activă între participanţii la activitate (elev-elev, elev-profesor, student-student, student-profesor).
Strategiile didactice interactive presupun crearea unor programe care să corespundă nevoii de interrelaţionare şi de răspuns diferenţiat la reacţiile elevilor. Interactivitatea în clasă(face-to-face) se referă atât la promovarea relaţiilor inter şi intragrupale cât şi între profesor şi elev. Învăţarea interactiv-creativă este o forma specială a învăţării şcolare, apărută din necesitatea ţinerii pasului şcolii cu noile transformări existente şi preconizate, în viaţa şi activitatea social-umană, în complexitatea epocii contemporane. Acest fapt solicită din parte individului înzestrarea cu un echipament intelectual, afectiv-voliţional, care să-l ajute să depăşească modalităţile de simplă echilibrare ale organismului, prin răspuns la stimuli la nivel dominant senzorial-perceptiv. El trebuie să folosească traiectorii combinate şi complicate de ordin reflexiv în soluţionarea problemelor pe care i le pune viaţa şi să exploreze alternativele rezolutive.
Învăţarea interactiv-creativă este necesară pentru a crea omul creativ, un constructor de idei care nu rămâne suspendat în sistemul său ideativ, ci îl foloseşte pentru a elabora decizii şi a rezolva problemele vieţii prin acţiune. Acest tip de învăţare nu se opune învăţării şcolare clasice, ci este o nouă calitate a acesteia prin obiectivele pe care le urmăreşte privind formarea personalităţii umane. Ea pune accentul pe învăţarea prin cercetare-descoperire, pe învăţarea prin efort propriu, independent sau dirijat; pune accent mai ales pe echipamentul intelectual operatoriu, pe gândire şi imaginaţie creatoare. Procesul instructiv-educativ se bazează pe interdependenţa predării-învăţării-evaluării, anumite metode folosite în cadrul primelor două procese vor putea fi folosite şi în cazul evaluării. În zilele noastre, accentul transmiterii cunoştinţelor nu mai revine exclusiv profesorului,elevul este pus în situaţia să descopere singur sau va fi dirijat spre a descoperi. Aşa cum pentru predare-învăţare, metodele interactive de grup prind foarte bine, şi în cazul evaluării ele ar putea fi folosite, bucurându-se de real succes în rândul elevilor. În momentul de faţă sunt folosite ca metode interactiv-creative de predare-învăţare-evaluare anumite fişe special concepute, proiecte, portofolii, lucrări practic-aplicative.
Sunt strategii de interacţiune activă între participanţii la activitate (elev-elev, elev-profesor, student-student, student-profesor). Strategiile didactice interactive presupun crearea unor programe care să corespundă nevoii de interrelaţionare şi de răspuns diferenţiat la reacţiile elevilor. Interactivitatea în clasă (face-to-face) se referă atât la promovarea relaţiilor inter şi intragrupale cât şi între profesor şi elev. Învăţarea interactiv-creativă este o forma specială a învăţării şcolare, apărută din necesitatea ţinerii pasului şcolii cu noile transformări existente şi preconizate, în viaţa şi activitatea social-umană, în complexitatea epocii contemporane. Acest fapt solicită din parte individului înzestrarea cu un echipament intelectual, afectiv-voliţional, care să-l ajute să depăşească modalităţile de simplă echilibrare ale organismului, prin răspuns la stimuli la nivel dominant
senzorial-perceptiv. El trebuie să folosească traiectorii combinate şi complicate de ordin reflexiv în soluţionarea problemelor pe care i le pune viaţa şi să exploreze alternativele rezolutive.Învăţarea interactiv-creativă este necesară pentru a crea omul creativ, un constructor de idei care nu rămâne suspendat în sistemul său ideativ, ci îl foloseşte pentru a elabora decizii şi a rezolva problemele vieţii prin acţiune. Acest tip de învăţare nu se opune învăţării şcolare clasice, ci este o nouă calitate a acesteia prin obiectivele pe care le urmăreşte privind formarea personalităţii umane. Ea pune accentul pe învăţarea prin cercetare-descoperire, pe învăţarea prin efort propriu, independent sau dirijat; pune accent mai ales pe echipamentul intelectual operatoriu, pe gândire şi imaginaţie creatoare.
Procesul instructiv-educativ se bazează pe interdependenţa predării-învăţării-evaluării, anumite metode folosite în cadrul primelor două procese vor putea fi folosite şi în cazul evaluării. În zilele noastre, accentul transmiterii cunoştinţelor nu mai revine exclusiv profesorului,elevul este pus în situaţia să descopere singur sau va fi dirijat spre a descoperi. Aşa cum pentru predare-învăţare, metodele interactive de grup prind foarte bine, şi în cazul evaluării ele ar putea fi folosite, bucurându-se de real succes în rândul elevilor. În momentul de faţă sunt folosite ca metode interactiv-creative de predare-învățare-evaluare anumite fișe special concepute, portofolii, proiecte, lucrări practic-aplicative.
Cadrul didactic devine astfel, organizator, facilitator şi mediator al activităţilor de învăţare, demersul său didactic este conceput astfel încât să aibă în centru pe elev.
Beneficiind de o îndrumare competentă, diferențiată, având suportul unor profesori care îi respectă şi sunt interesaţi continuu de ameliorarea nivelului lor de achiziţii şi competenţe, elevii vor avea posibilitatea să realizeze obiectivele învăţării şi să finalizeze cu succes această activitate.
Turul galeriei - este o metodă interactivă de învățare bazată pe colaborarea între elevi, care sunt puși în situația de a găsi soluții de rezolvare a unor probleme. Această metodă presupune evaluarea interactivă și profund formativă a produselor realizate de grupurile de elevi. Această metodă stimuleazî gândirea și creativitatea elevilor. Ea îi determină pe elevi să caute și să dezvolte soluții pentru diferite probleme, să facă reflecții critice și judecîți de valoare, să compare și să analizee situații date și îi învață pe elevi să emită și să-și sustină propriile idei.
În cadrul acestei metode, conversația, problematizarea, explicația, exercitiul, dobândesc statutul de procedeu didactic.
Metoda turul galeriei esteb ușor de aplicat la orice vârstă și este adaptabilă oricărui domeniu și obiect de învățământ. Astfel, tutul galeriei constă în următoarele:
· Elevii, în grupuri de 3-4, rezolvă o problemă, o sarcină de învățare susceptibilă de a avea mai multe soluții ( mai multe perspective de abordare);
· Produele muncii grupului se materializează într-o schemă, diagramă, inventar de idei, notate pe o hârtie (un poster);
· Posterele se expun pe pereții clasei, transformați într-o veritabilă galerie;
· La semnalul profesorului, grupurile trec pe rând, pe la fiecare poster pentru a examina soluțiile propuse de colegi;
· Comentariile șim observațiile vizitatorilor sunt scrise pe posterul analizat;
· După ce se încheie turul galeriei (grupurile revin la poziția inițială dinainte de plecare), fiecare echipă reexaminează produsul muncii lor comparativ cu a celorlalți și discută observațiile și comentariile notate de colegi pe propriul poster.
Etape:
1. Constituirea microgrupurilor
– Elevii sunt împărțiți pe grupuri de câte 4-5 membri;
– Pentru fiecare grup se distribuie foi de flip-chart și markere.
2. Prezentarea sarcinilor de lucru
– Cadrul didactic prezintă grupurilor de elevi problema pe care trebuie să o soluționeze, menționând că rezolvarea problemei trebuie realizată pe foile de flip-chart;
– Se precizează, de asemenea, faptul că unul dintre membrii fiecărui grup va avea rolul de ghid.
3. Cooperarea pentru realizarea sarcinilor de lucru
– Elevii interacționează în cadrul microgrupurilor pentru a realiza sarcina propusă;
– Soluțiile se notează pe foaia de flip-chart.
4. Expunerea produselor
– Fiecare grup îți afișează produsul, la fel ca într-o galerie de artă (acest aspect explică și denumirea metodei);
– Elevii care au rolul de ghid se vor plasa în locul unde este expus produsul grupului din care fac parte.
5. Turul galeriei
– Membrii grupurilor vizitează galeria, examinează fiecare produs, adresează întrebări de clarificare ghidului și pot face comentarii, pot completa ideile sau pot propune alte soluții pe care le consemnează în subsolul foii de flip-chart.
6. Reexaminarea (evaluarea) rezultatelor
– Fiecare grup își reexaminează propriile produse, prin comparație cu celelalte și valorificând comentariile vizitatorilor.
Avantaje ale metodei
– Formarea și consolidarea deprinderii de ascultare activă;
– Formarea și dezvoltarea capacității reflective;
– Dezvoltarea gândirii critice;
– Stimularea creativității;
– Cultivarea respectului față de ceilalți și a toleranței;
– Formarea și dezvoltarea competențelor emoționale;
– Dezvoltarea competențelor de relaționare;
– Dezvoltarea competențelor de comunicare;
– Promovarea interînvățării și a învățării active;
– Participarea activă, implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor de învățare;
– Stimularea eforturilor de intercunoaștere și autocunoaștere;
– Formarea și dezvoltarea competențelor de evaluare și autoevaluare;
– Dezvoltarea competențelor instrumental-aplicative;
– Formarea și dezvoltarea competențelor metacognitive etc.
Limite:
– Tendința de conformare la opinia grupului;
– Tendința de dominare a grupului manifestată de anumiți elevi, erijați în lideri;
– Marginalizarea sau autoizolarea elevilor care împărtășesc alte opinii;
– Nonimplicarea unor elevi;
– Aparentă dezordine;
– Dezvoltarea unei posibile dependențe de grup în rezolvarea sarcinilor;
– Apariția unor conflicte între elevi;
– Generarea unei gândiri de grup etc.
Bibliografie:
M. Girboveanu, V. Negoescu, G. Nicola, A. Onofrei, M. Roco, A. Surdu, Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, București, 1981;
T. Pătrăuţă, Teoria şi metodologia instruirii şi evaluării, Arad, 2008;
I. Cerghit, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri si strategii, Bucuresti 2004;
R. Iucu, Instruire şcolară. Perspective teoretice şi aplicative în Pedagogie, Iaşi, 2001