CUPRINS
- Atitudini specifice consilierului:
- Abilitățile consilierului
- Motivaţii pentru alegerea profesiei
- Alegerea carierei: etape şi mecanisme ale deciziei
- Etapele planificării carierei.
Introducere
Consilierea este un proces complex care nu poate fi realizat intuitiv sau după simţul comun. Consilierea încorporează informaţii şi metode din mai multe discipline psihologice şi conexe. Pregătirea consilierului presupune, aşadar, asimilarea unor repere teoretice şi aplicative din mai multe domenii: psihologia dezvoltării, psihologia comportamentului, psihologia personalităţii, psihologia sănătăţii, psihologia socială, teorii şi tehnici de consiliere, autocunoaştere, ştiinţe ale educaţiei. Consilierea implică, din perspectiva consilierului, dezvoltarea unor atitudini şi abilităţi fundamentale, fără de care procesul de consiliere nu poate duce la efectele conturate de înseşi obiectivele consilierii. Consilierea carierei este in primul rând o relaţie pe care o stabileşte tânărul cu o persoană pregătită să-l sprijine în elaborarea planurilor de viitor. Privită din alt unghi de vedere, consilierea carierei este un exerciţiu activ de comunicare, cu rolul de a mobiliza eficient resursele de care dispune un tânăr, în scopul atingerii obiectivelor pe care şi le-a propus.
Consilierul îşi asumă rolul de facilitator, consultant, coordonator, furnizor de informaţii şi persoană de legătură între tânăr şi realităţile de pe piaţa de munca. Consilierul de cariera te ajută să-ţi explorezi interesele şi aptitudinile şi să iei hotărâri educaţionale şi de carieră importante, care îţi vor influenţa deciziile de carieră din viitor. El te ajuta să-ţi raportezi aptitudinile la informaţiile despre cariera. Îţi explică procedurile, scopurile si strategiile implicate in consiliere, înainte de a stabili o relaţie cu tine. Cu sprijinul său se va putea ca tânărul să-şi dezvolte un sistem coerent de scopuri de viaţă, să-şi întărească comportamentul intenţional.
Dacă vei şti să-ţi stabileşti obiectivele de viitor, vei şti care sunt propriile tale capacităţi. Vei fi capabil sa pui în acţiune mai multe modele de comportament pentru o situaţie data si vei putea sa abordezi problemele de viaţă mult mai elaborat. Unul dintre cele mai importante obiective ale consilierii este luarea deciziei. Un sprijin şi o strategie aparte trebuie gândite atunci când elevii/tinerii au dificultăţi în alegerea unei cariere sau in punerea în aplicare a unui plan personal de viaţă. O asemenea strategie din partea consilierului presupune :
- asigurarea că este necesară o decizie
- explicarea procesului luării deciziei
- clarificarea valorilor şi motivaţiilor relevante pentru a susţine o anumita decizie
- identificarea, "producerea" de alternative de alegere
- identificarea variantelor adecvate şi convenabile celui consiliat
- evidenţierea implicaţiilor alegerii unei anumite alternative (costuri, dezavantaje, beneficii, investiţii personale, educative, financiare, de timp etc)
- reanalizarea concordantei alegerii cu sistemul personal de valori, motivaţii, deprinderi şi aptitudini, scopuri şi circumstanţe concrete de viaţă
- luarea deciziei şi formularea unui plan de acţiune care să asigure îndeplinirea acesteia.
În ultimii ani, in consiliere, se conturează tot mai mult tendinţa de a-l investi pe cel consiliat cu un rol din ce în ce mai semnificativ în deciziile care îl privesc, de a-i oferi instrumentele care-l fac mai activ în dezvoltarea propriei sale cariere.
În acest sens, în relaţia cu tânărul/adolescentul pe care îl consiliem va trebui să :
- îi arătăm cum se poate informa, ce şi unde să caute informaţii (dar căutarea efectivă o realizează singur)
- îi exemplificăm care sunt punctele tari şi slabe ale cuiva (dar identificarea acestora la propria-i persoană o face personal)
- îi arătăm cum se întocmeste un CV şi o scrisoare de intenţie (dar el întocmeşte singur aceste documente)
- îi demonstrăm concret cum se identifică un loc de muncă vacant (căutarea o realizează chiar el)
- îi simulăm diferite situaţii premergătoare angajării (cand va fi singur)
- ii amintim care sunt comportamentele dezirabile la locul de muncă (dar el va decide, în final, ce atitudine va adopta)
- îi enumerăm priorităţile posibile ale angajatorului (dar el va decide dacă ale sale sunt mai importante «acum şi aici»).
1. ATITUDINILE CONSILIERULUI
Procesul de consiliere presupune o relaţie specială între consilier şi elevi/tineri, relaţie bazată pe responsabilitate, confidenţialitate, încredere şi respect. Consilierul are obligaţia de a proteja interesele elevului/elevilor. Orice proces de consiliere trebuie să înceapă prin asumarea de către consilier a responsabilităţii respectării unui sistem de valori şi coduri stabilite de asociaţiile de specialitate. Sistemul de valori al consilierului se fundamentează pe filozofia psihologiei umaniste şi a învăţământului centrat pe elev.
Filozofia relaţiei dintre consilier şi cei consiliaţi se bazează pe două asumpţii fundamentale:
1." Toate persoanele sunt speciale şi valoroase pentru că sunt unice." Consilier facilitează conştientizarea de către elevi a conceptului de unicitate şi de valoare necondiţionată ale oricărei persoane.
2. "Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii.'' Persoanele îşi manifestă unicitatea şi valoarea prin deciziile pe care le iau. Unul din obiectivele consilierii este acela de ai învăţa pe elevi să ia decizii responsabile şi să-şi asume consecinţele acţiunilor lor.
Consilierii au obligaţia de a respecta confidenţialitatea informaţiilor primite în timpul orelor de consiliere. Dezvăluirea informaţiilor trebuie făcută numai cu acordul explicit al celor consiliaţi.
Atitudinile fundamentale ale consilierului, în absenţa cărora procesul de consiliere nu îşi atinge scopul formativ, sau chiar mai mult, poate avea consecinţe contrare, sunt:
• Acceptarea necondiţionată
• Empatia
• Congruenţa
• Colaborarea
• Gândirea pozitivă
• Responsabilitatea
• Respectul
a. Acceptarea necondiţionată
Acceptarea este atitudinea care are la bază următoarele principii: fiinţa umană este valoroasă şi pozitivă prin esenţa sa, are capacitatea sau potenţialul de a face alegeri responsabile, are dreptul să ia decizii asupra vieţii personale şi de a-şi asuma propria viaţă. Acceptarea este atitudinea de recunoaştere a demnităţii şi valorii personale ale elevilor, cu punctele lor tari sau slabe, calităţi sau defecte, atitudini pozitive sau negative, interese constructive sau sterile, gânduri, trăiri sau comportamente, fără a critica, judeca, controla şi mai ales fără a condiţiona aprecierea - "Te voi aprecia, dacă ...". Acceptarea necondiţionată este premisa fundamentală a procesului de dezvoltare personală şi de optimizare a funcţionării persoanei. Valorizarea elevilor nu trebuie să fie condiţionată de grupul social de apartenenţă, de rasă, sex, religie, nivelul performanţelor şcolare, valori şi atitudini personale, comportamente. Acceptarea necondiţionată nu este echivalentă cu aprobarea oricărei atitudini sau a oricărui comportament, cu neutralitatea sau ignorarea, cu simpatia şi toleranţa. Acceptarea unei persoane nu presupune nici aprobarea nici dezaprobarea a ceea ce spune sau simte persoana. Ea este acceptarea modului în care persoana simte sau crede în mod diferit de ceilalţi. Nu este indicată utilizarea evaluărilor de genul: "nu ar trebui să simţi aşa", "băieţii nu trebuie să plângă", "fetele nu se poartă niciodată aşa". Riscul aprobării sau dezaprobării este că elevul îşi percepe valoarea numai prin interpretările şi evaluările pe care le face consilierul în situaţia de aprobare sau de dezaprobare a comportamentelor sale. Acceptarea nu înseamnă să ai o atitudine de neutralitate sau indiferenţă faţă de modul în care gândeşte sau mai ales simte o persoană. "Nu este nici o problemă", "lasă, nu te mai necăji" sunt forme verbale de minimalizare sau ignorare a tensiunilor elevului. Această atitudine are ca efect invalidarea modului în care fiecare persoană percepe diferit un eveniment sau o situaţie. Acceptarea este o atitudine pozitivă, de înţelegere a persoanei şi nu una neutră. Neutralitatea duce la perceperea de către elev a indiferenţei din partea consilierului. O altă interpretare eronată a acceptării este simpatia. Simpatia este diferită de acceptare prin implicarea emoţională mai intensă din partea profesorului faţă de un anumit elev. Simpatia poate conduce şi la atitudini discriminative faţă de ceilalţi elevi. Ea este mai degrabă consecinţa sentimentelor pe care le simte consilierul faţă de un elev ("Apreciez elevii care au valori personale pe care eu le apreciez") şi mai puţin focalizarea pe sentimentele elevilor. Simpatia exprimă o atitudine de părtinire. În consiliere contează mai puţin percepţiile şi sentimentele celui care consiliază, cât sentimentele celor consiliaţi. Toleranţa este o altă dificultate în dezvoltarea acceptării necondiţionate A fi tolerant înseamnă a accepta diferenţele individuale. Toleranţa nu trebuie să se manifeste doar la nivel general şi declarativ - "sunt tolerant faţă de o persoană cu o altă apartenenţă religioasă, dar nu o înţeleg şi nu o respect", "sunt tolerant faţă de bolnavii de SIDA, dar nu vreau să am de a face cu ei ", "sunt tolerant faţă de persoanele cu o altă orientare sexuală, dar eu cred totuşi că ei sunt nişte oameni bolnavi ".
Obstacole în dezvoltarea acceptării necondiţionate:
• lipsa informaţiilor despre personalitatea copilului şi adolescentului;
• probleme emoţionale personale ale profesorului consilier;
• proiectarea propriilor valori, convingeri sau trăiri asupra elevilor;
• prejudecăţi sau informaţii eronate, incomplete despre un subiect;
• confuzia dintre acceptare şi aprobare, simpatie sau neutralitate;
• pierderea respectului faţă de elevi;
• pierderea respectului faţă de sine;
• identificarea elevului cu propriul copil, cu propria persoană sau cu alte persoane din viaţa consilierului.
Non-acceptarea înseamnă:
• A da sfaturi, soluţii: "De ce nu faci aşa..."
• A evalua, a învinovăţi: "Aici greşeşti cu siguranţă..."
• A interpreta, a analiza: "Ceea ce ai tu nevoie este."
• A eticheta "Eşti prost pentru că ai făcut..."
• A comanda, a fi directiv: "Trebuie să..."
• A fi de acord, a lăuda: "Ai dreptate 100%."
• A moraliza: "Trebuia să faci asta şi asta."
• A pune întrebări de genul "De ce ai făcut ...?"
• A simpatiza, a acorda suportul la modul general: "Totul va fi bine."
• A ameninţa, a avertiza: "Dacă se mai întâmplă să.. "
• A evita: "Hai să uităm asta..."
• A condiţiona: "Te voi aprecia numai dacă vei lua note mari...."
b. Empatia. Empatia este abilitatea de a te transpune în locul unei alte persoane. Empatia nu este echivalentă cu identificarea cu o altă persoană, situaţie în care se preia modul ei de gândire, de relaţionare atitudinală, emoţională şi comportamentală. Empatia este abilitatea de a înţelege modul în care gândeşte, simte şi se comportă o altă persoană. Empatia este atitudinea de a fi "cu" persoana şi nu "ca" persoana cealaltă. Un indicator al empatiei este sentimentul celui consiliat că este înţeles şi acceptat.
Empatia nu trebuie confundată cu mila sau compasiunea faţă de o altă persoană în dificultate. Nimănui nu îi face plăcere să fie compătimit, chiar dacă sentimentul este sincer. Empatia înseamnă "a fi alături" de persoană, atitudine care facilitează exprimarea emoţiilor, convingerilor, valorilor şi îmbunătăţeşte comunicarea dintre consilier şi elev.
Empatia se dezvoltă prin însuşirea abilităţilor de comunicare verbală şi nonverbală, urmărind câteva sugestii:
• utilizarea foarte rară a întrebărilor închise care împiedică comunicarea; ex. "De ce ai făcut. ?";
• utilizarea întrebărilor deschise care facilitează comunicarea: "Ai putea să-mi spui mai multe despre acel eveniment.?";
• ascultarea interlocutorul sau interlocutorilor;
• evitarea moralizării interlocutorul: "Nu este bine ce ai făcut";
• evitarea întreruperilor în timpul conversaţiei: "Părerea mea este că.";
• etichetarea este o barieră în dezvoltarea unei relaţii empatice, distorsionează înţelegerea: "Eşti cam neserios/distrat/superficial";
• evitarea feed-back-urilor negative: "Rezultatul tău este nesatisfăcător";
• utilizarea sugestiilor constructive: "Data viitoare va fi mai bine dacă vei face...";
• evitarea criticii sarcastice: "Eşti ridicol....".
Modalităţi de îmbunătăţire a comunicării empatice:
• oferirea de răspunsuri scurte, clare şi acurate;
• acordarea unui timp de gândire înainte de a da un răspuns;
• focalizarea pe mesajele transmise de elevi;
• utilizarea unei tonalităţi potrivite a vocii; un ton plictisit sau dimpotrivă, prea intens, comunică mesajul că este neimportant pentru tine sau iritant;
• evitarea în răspuns a clişeelor de genul "Multora li se întâmplă să aibă dificultatea asta."; prin această exprimare comunicăm de fapt elevilor că preocuparea lor pentru problemă nu este atât de importantă;
• empatia nu este simpatie; într-o relaţie de simpatie ne place persoana şi avem tendinţa de a o favoriza, de a-i acorda o atenţie sporită.
c. Congruenţa
Congruenţa se referă la concordanţa dintre comportamentul consilierului şi convingerile, emoţiile şi valorile sale personale. Cu alte cuvinte, congruenţa defineşte autenticitatea comportamentului persoanei. Este indicat să nu exprimăm convingeri şi idei în care nu credem cu adevărat. Decalajul dintre ceea ce simt sau gândesc se va transpune în maniera falsă de exprimare sau de comportament, uşor sesizabilă de ceilalţi. Congruenţa este generată de acordul dintre convingere, trăirea emoţională şi exprimarea verbală şi nonverbală. Lipsa de autenticitate duce la pierderea relaţiei de încredere cu cei consiliaţi.
d. Colaborarea
Colaborarea este abilitatea consilierului de a implica persoana sau grupul de persoane (clasa de elevi) în deciziile de dezvoltare personală. Relaţia este de respect şi parteneriat, şi nu de transmitere de informaţii de la "expert" la "novice". Rolul consilierului este să-l ajute pe elev să găsească cele mai relevante informaţii pentru ca acesta să poată lua decizii responsabile. Consilierul, de altfel ca şi psihologul şcolar, nu trebuie să se erijeze în persoane competente care oferă soluţii de rezolvare pentru problemele elevilor. El este un catalizator şi facilitator al procesului de dezvoltare personală a copilului şi adolescentului, abilitând astfel elevul să găsească soluţii proprii la problemele cu care se confruntă.
e. Gândirea pozitivă
Filosofia consilierii este definirea omului ca fiinţă pozitivă care poate fi ajutată să-şi îmbunătăţească aspectele sale mai puţin dezvoltate. Activităţile de consiliere educaţională trebuie să fie focalizate pe dezvoltarea imaginii şi respectului de sine ale elevului, a responsabilităţii personale. Dacă viziunea noastră generală asupra lumii nu are nota pozitivă dată de încrederea în noi înşine şi în oameni, nu este indicat să ne implicăm în activităţile de consiliere.
f. Responsabilitatea
O atitudine de bază a consilierului este responsabilitatea ca efort conjugat şi asumat pentru dezvoltare personală permanentă. Teoretic, consilierul nu se poate implica în procesul consilierii dacă nu îşi asumă responsabilitatea atitudinilor şi acţiunilor sale. Responsabilitatea se traduce prin respectarea principiilor fundamentale ale consilierii, prin prevenirea utilizării greşite a cunoştinţelor şi metodelor de consiliere, prin evitarea oricărei acţiuni care interferează cu starea de bine a celor consiliaţi.
2. ABILITĂŢILE CONSILIERULUI
Pe tot parcursul procesului de consiliere sunt absolut necesare anumite abilităţi fundamentale (capacităţi) care permit desfăşurarea cu succes a activităţilor şi duc la efectele pozitive scontate. Abilităţile necesare consilierului pentru desfăşurarea activităţilor de consiliere sunt:
• ascultarea activă
• observarea
• adresarea întrebărilor
• oferirea de feed-back
• furnizarea de informaţii
• parafrazarea
• sumarizarea
• reflectarea
a. Ascultarea activă
Ascultarea activă este abilitatea de bază în consiliere ce oferă suportul unei bune comunicări între consilier şi elevi. Ascultarea activă este cea care încurajează elevii să vorbească deschis şi liber. Prin ascultare activă se comunică respect pentru ceea ce gândeşte sau simte interlocutorul şi se transmite mesajul nonverbal că este înţeles.
Factori care susţin procesul de ascultare activă:
• comunicarea nonverbală (tonul şi intensitatea vocii, mimica, gestica) să fie adecvată conţinutului şi stării afective a interlocutorului;
• contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-l fixa cu privirea;
• asiguraţi-vă că aţi înţeles corect ceea ce v-a comunicat interlocutorul prin formule de genul "Ceea ce vrei tu să îmi spui este că ...";
• ascultaţi interlocutorul fără a fi preocupat de răspunsurile pe care doriţi să le daţi;
• puteţi apela la afirmaţii de genul "hmm", "da", "înţeleg";
• nu vorbiţi continuu, daţi interlocutorului ocazia să vorbească şi să pună întrebări;
• ascultarea să fie autentică - consilierul să fie sincer interesat de problema/subiectul abordat;
• ascultarea să nu fie evaluativă - nu faceţi judecăţi de valoare în funcţie de propriile atitudini şi convingeri, în termeni de "bine" sau "rău", "acceptabil" sau "neacceptabil", "potrivit" sau "nepotrivit", "interesant" sau "neinteresant";
• nu filtraţi informaţiile în funcţie de interesele şi convingerile dvs. personale;
• nu utilizaţi etichete din dorinţa de a integra interlocutorul într-o categorie;
• ascultarea să nu se centreze numai pe mesajul verbal - cele mai multe informaţii le obţinem din mesajele nonverbale pe care le transmite persoana: reacţii vegetative (paloarea sau roşeaţa feţei), tonul vocii, gestica etc.
Deprinderi care trebuie evitate în procesul de ascultare activă:
• a fi neatent, a nu urmări ceea ce spune elevul;
• ascultarea "de suprafaţă", superficială, când profesorul consilier pare doar că urmăreşte conversaţia, fără să fie însă atent la ceea ce se spune;
• a asculta fără a înţelege mesajul şi a nu cere precizări suplimentare;
• a repeta în minte care va fi următoarea întrebare;
• a întrerupe elevul în mijlocul frazei;
• a asculta din conversaţie doar ceea ce aşteaptă profesorul consilier să audă;
• a se simţi ameninţat, jignit pentru faptul că elevii au valori diferite de cele ale profesorului;
• a reacţiona la subiectele care contravin opiniei proprii a profesorului.
b. Observarea
Abilităţile de observare îi permit consilierului o înţelegere mai reală a mesajului transmis, a stării afective a interlocutorului sau. Observarea are doi indicatori importanţi: comportamentul nonverbal (mimică, gestică, voce, modificări vegetative) şi comportamentul verbal (conţinutul mesajelor). Observarea discrepanţei dintre cele două componente oferă de multe ori informaţii suplimentare despre persoana/situaţia în cauză.
Dificultăţile în procesul de observare apar atunci când se trece de la simpla observare a unor comportamente la interpretări personale ale acestora cu scopul de a face inferenţe asupra personalităţii elevilor. Efectul acestei abordări greşite este pierderea relaţiei de încredere cu elevii şi a autenticităţii ei. Obiectivul sedintelor de consiliere nu este o încercare din partea consilierului de a încadra şi eticheta elevii în categorii, ci de a le oferi cadrul în care ei să se cunoască mai bine, să se dezvolte personal, să se respecte pe sine şi să îi respecte pe ceilalţi, să înveţe să ia decizii responsabile.
c. Adresarea întrebărilor
Interogarea este o metodă invazivă şi, ca urmare, trebuie utilizată cu precauţie în cadrul şedinţelor de consiliere. Consilierul adresează întrebări elevului sau elevilor pentru a-i ajuta pe aceştia în clarificarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor şi valorilor personale. Întrebările pot fi: întrebări închise, justificative, ipotetice şi întrebări deschise.
Întrebările închise sunt acele întrebări care generează răspunsuri în termeni de "da" sau "nu". Aceste întrebări duc de cele mai multe ori la întreruperea comunicării. Există însă şi circumstanţe în care putem utiliza aceste întrebări - pentru clarificarea unei informaţii concrete. Avantajul major al acestor întrebări este de a focaliza discuţia şi de a obţine informaţii exacte despre un anumit aspect. De exemplu: "Locuieşti cu familia?" sau "Care este jucăria ta preferată?".
Întrebările justificative ("de ce") sunt întrebări inutile în consiliere, pentru că îndeamnă interlocutorul să identifice cauze sau motive şi nu acesta este scopul consilierii. Acest tip de întrebări sunt asociate cu sentimentul de vină. Întrebarea "De ce ai făcut aşa sau de ce ai luat decizia X?" este asociată în mintea unui elev cu "De ce ai făcut un lucru aşa de prostesc?". Întrebările "de ce?" îi fac pe cei interogaţi să fie defensivi şi să nu mai comunice; în situaţiile în care suntem întrebaţi de ce am reacţionat "aşa" ne simţim obligaţi să găsim explicaţii logice sau scuze pentru comportamentul nostru. În loc de a folosi întrebarea "de ce?" se recomandă folosirea întrebărilor deschise de genul "Ai putea să-mi descrii situaţia X ?". De cele mai multe ori e mult mai greu să afli de ce ai făcut un anumit lucru decât să răspunzi la întrebarea "Ce s-a întâmplat?". Această întrebare se focalizează pe comportamentul prezent şi permite elevului şi consilierului să analizeze ceea ce se întâmplă în momentul de faţă.
Întrebările ipotetice sunt utile pentru vizualizarea consecinţelor pozitive sau negative ale unor acţiuni şi pentru luarea în considerare a unor alternative diferite de acţiune (ex. în planificarea vieţii şi a carierei). Întrebări de genul "Cum ai vrea să fii peste 5 ani?", "Dacă ai fi o floare, ce ai fi?", "Dacă clasa ta ar fi un instrument muzical, care ar fi acela?" sunt utile în abordarea de început a unor teme ca stima de sine, conflictul, luarea deciziilor. Ele asigură elevilor o stare de confort prin abordarea ipotetică a problemei şi nu prin focalizări specifice sau individuale.
Întrebările deschise sunt acele întrebări care comunică interlocutorului că este ascultat şi consilierul este interesat de informaţiile pe care le aude. Aceste întrebări îl ajută pe interlocutor să-şi exprime atitudinile, valorile, sentimentele şi opţiunile asupra unei probleme abordate. Prin urmare, este indicat să se utilizeze în cea mai mare măsură întrebările deschise. Întrebările deschise facilitează procesul de comunicare prin invitaţia de a descriere situaţia: "Ai putea să-mi spui mai multe despre ... ?", "Poţi să descrii situaţia X ?".
Sugestii pentru folosirea corectă a întrebărilor adresate celor consiliati:
• Folosiţi întrebări care nu conţin fraze lungi.
• Folosiţi cuvintele pe care le preferă elevul.
• Nu repetaţi întrebările pe care copiii nu le-au înţeles pentru că pot induce sentimentul că au făcut o greşeală; reformulaţi întrebarea.
• Nu reacţionaţi la fiecare răspuns cu o nouă întrebare.
d. Oferirea de feed-back
Oferirea unui feed-back eficient este o abilitate care susţine comunicarea dintre profesor
şi elev.
Recomandări pentru oferirea de feed-back eficient:
- Feed-back-ul se va focaliza pe aspectele pozitive; el trebuie să fie constructiv şi nu distructiv. Scopul este de a-l susţine şi ajuta pe elev şi nu de a-l evalua sau judeca.
- Feed-back-ul trebuie să fie specific şi concret, focalizat pe un comportament specific şi nu pe unul general. Exprimările vagi sau referirile indirecte la comportamentul în general sau la persoană nu îl ajută pe elev.
- Feed-back-ul trebuie să fie descriptiv, şi nu evaluativ sau critic. Se recomandă evitarea cuvintelor "bun" sau "rău" şi a cuvintelor care derivă din ele pentru că nu spun nimic de comportamentul specific pe care trebuie să şi-l dezvolte. Feed-back-ul trebuie oferit pentru acele comportamente şi atitudini care pot fi schimbate.
- Feed-back-ul trebuie să ofere alternative comportamentale; dacă se oferă feed-back pentru acele aspecte care nu pot fi schimbate, consecinţa imediată va fi o stare de conflict şi tensiune emoţională trăite de elev.
- Feed-back-ul trebuie oferit imediat pentru întărirea comportamentului şi nu după o perioadă de timp.
- Feed-back-ul trebuie să se adrese comportamentului persoanei şi nu persoanei în general.
e. Furnizarea de informaţii
Consilierul identifică pe parcursul şedinţelor de consiliere care sunt cunoştinţele, atitudinile şi abilităţile pe care le au beneficiarii. În funcţie de acurateţea informaţiilor dobândite, consilierul oferă informaţii noi, corecte adolescentului (de exemplu, informaţii despre droguri, boli cu transmitere sexuală). Informaţiile trebuie transmise într-o manieră care duce la înţelegerea acestora.
Atunci când se constată lacune informaţionale este important pentru consilier să nu ofere un feed-back negativ elevilor în legătură cu aceste omisiuni sau distorsiuni, să nu critice persoana care le-a exprimat. Acest comportament ar duce automat la blocarea comunicării şi astfel consilierul nu mai are posibilitatea de a încuraja atitudinea de curiozitate şi nevoia de cunoaştere din partea elevilor.
Nu procesul de evaluare a cunoştinţelor este important în consiliere. Important este mai ales cadrul şi maniera interactivă de a furniza informaţiile necesare, astfel incat elevul să poată lua decizii responsabile legat de propria-i viata.
Recomandări cu privire la furnizarea informaţiilor de catre consilier:
• limbaj comun cu cel al elevului.
• informaţii care sunt corecte.
• Exploraţi împreună alternativele unei teme, fără a le oferi ca fiind singurele soluţii pentru acea problemă;
• elevul trebuie invatat să caute singur informaţii şi să le evalueze critic.
• Analizaţi şi modificaţi împreună cu elevii informaţiile incorecte pe care aceştia le deţin, oferind argumente pe care le înţeleg şi le acceptă.
• Oferiţi informaţii suficiente pentru decizii responsabile.
f. Parafrazarea
Parafrazarea este abilitatea de reformulare a ceea ce ni se pare esenţial în mesaj. Are ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de subiectul sau tema în discuţie. Parafrazarea se realizează prin utilizarea unor fraze care comunică elevilor că mesajul a fost înţeles: "Ceea ce spui tu se referă la ... ", "Cu alte cuvinte ... ". Parafrazarea permite totodată şi consilierului să îşi clarifice dacă a înţeles corect mesajul transmis de elevi. Este important ca el să nu utilizeze alte cuvinte sau informaţii, pe care elevii nu le-au transmis în mesaj, pentru a nu da o interpretare personală a mesajului şi pentru a nu influenţa direcţia comunicării.
Recomandări pentru utilizarea parafrazării de catre consilier:
• Evitaţi să definiţi problemele în locul elevilor.
• Nu judecaţi şi nu minimalizaţi ceea ce vă comunică elevii.
• Nu utilizaţi sarcasmul sau ironia în feed-back-ul pe care îl oferiţi.
• Nu evaluaţi sau interpretaţi ceea ce au spus elevii.
• Fiţi sinceri şi nu pretindeţi că aţi înţeles ceva, dacă de fapt nu aţi înţeles sau nu sunteţi sigur că ceea ce aţi înţeles este ceea ce vroiau elevii să vă comunice.
• Utilizaţi şi comportamentul nonverbal pentru a comunica acceptarea.
g. Sumarizarea
Sumarizarea este o modalitate de a concentra într-o manieră organizată cele mai importante aspecte ale discursului interlocutorului. Scopurile sumarizării sunt de a recapitula conţinutul unui discurs sau de încheiere a discuţiei. Sumarizarea se utilizează şi pentru stabilirea priorităţilor şi alternativelor de abordare a unei teme sau subiect sau pentru clarificarea perspectivelor elevilor asupra alternativelor de abordare a acelui subiect. Sumarizarea este utilă şi ca formă de deschidere a unei noi etape a discuţiei pe tema stabilită, reamintind astfel concluziile etapelor anterioare. Sumarizarea se realizează împreună cu elevii şi se clarifică în această fază subiectele care necesită o abordare ulterioară şi cele care au fost deja identificate şi clarificate.
h. Reflectarea. Reflectarea este exprimarea înţelegerii de către consilier atât a conţinutului informaţional cât şi a stării emoţionale transmise de elev. Uneori este mai relevantă reflectarea emoţiilor decât a conţinutului. Reflectarea dă elevului sentimentul că este ascultat şi că ceea ce exprimă sau trăieşte este important. Scopul fundamental al reflectării este mai ales cel de validare a trăirilor emoţionale ale elevilor.
Scopurile reflectării:
• să verifice înţelegerea celor relatate de interlocutor;
• să îi comunice interlocutorului înţelegerea şi acceptarea necondiţionată;
• să stabilească o relaţie bazată pe încredere.
3. MOTIVAŢII PENTRU ALEGEREA PROFESIEI
Opţiunea unui tânăr pentru o anumită carieră, realizata fără nici un sprijin extern, este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri greşite, ezitări, abandon, amânare, toate acestea cu un serios impact asupra viitorului său profesional.
Mulţi dintre noi avem cunoştinţe sau prieteni care au renunţat la o anumită facultate şi au început alta, pe motiv că nu este ceea ce îşi doresc. Acesta este cazul fericit. Cazul nefericit este atunci când persoana (tanarul) rămâne în acea facultate (la insistenţele părinţilor sau pur şi simplu din comoditate, din obisnuinta) şi se pregăteşte pentru o meserie pe care nu o doreşte sau poate chiar o urăşte.
Fiecare ne alegem viitoarea meserie în funcţie de anumite criterii. Astfel exista in general mai multe tipuri de alegeri din partea tinerilor: -social orientate: prestigiu, succes, poziţie
- altruiste: sprijinirea familiei, a categoriiilor defavorizate
- egoiste: confortul personal, câştigul material, muncă uşoară şi fără responsabilităţi
- frustrante: alegerea unui traseu profesional opus dorinţei celor cu care intrăm în conflict
- conformiste: acceptarea soluţiei găsite de altcineva şi plierea aspiraţiilor în nacest sens
- narcisiste: motivate prin plăcerea în sine, riscul pe care îl implică, satisfacţia furnizată. Cum în România cele mai multe şcoli nu au consilieri profesionali, consilierea tinerilor cu
privire la carieră revine familiei. Ponderea influenţei părinţilor asupra copiilor în alegerea unei cariere este, de multe ori, decisivă. Modelele comportamentale ce ţin de muncă şi sunt vehiculate în familie (de apreciere sau, dimpotrivă, de depreciere a anumitor profesii) vor fi preluate şi de copii, contribuind treptat la conturarea alegerilor. Din motive lesne de înţeles, mulţi părinţi îşi supraapreciază copii (lucru bun până la un anumit punct) şi le impun trasee educaţionale şi filiere profesionale la care aceştia nu aderă cu convingere sau pentru realizarea cărora vor face faţă cu greu, în mod penibil, cu eşecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt ce se va răsfrânge şi asupra satisfacţiei sau reuşitei lor în muncă.
Părinţii transferă adesea copiilor nemulţumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la muncă (grea, bănoasă, sigură, de prestigiu, etc) sau propriile aspiraţii nerealizate, faptul având efecte nefavorabile în alegerea şi realizarea carierei acestora. Ponderea în care copiii ţin seama de dorinţa părinţilor cu privire la filiera şcolară de urmat şi profesia viitoare scade pe măsură ce aceştia sunt incluşi în niveluri mai înalte de şcolarizare (liceu, facultate). Toţi cei abia ieşiţi de pe băncile liceului şi-au pus, la un moment dat întrebări cu privire la care profesie ar fi cea mai potrivită pentru ei.
În general, „criteriile" pe care le au în vedere părinţii în influenţarea alegerii şcolar-profesionale a copiilor se referă la:
- siguranţa şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă
- durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp în care tânărul este dependent material de familie)
- costurile financiare (taxe ale educaţiei)
- avantajele materiale neaşteptate
- poziţia socială conferită de profesiei
- potenţialele riscuri ale muncii
Categoriile de argumente folosite de familie sunt, cel mai adesea, diferite de cele ale specialiştilor în consilierea şi orientarea profesională, acestea fiind de natură economică, afectivă, de conservare a tradiţiilor, de poziţie socială.
Iată ce sfaturi le dă Mihai Jigău părinţilor, în vederea sprijinirii tinerilor/copiilor lor:
- tânărul trebuie tratat cu seriozitate şi respect, ascultat şi încurajat să-şi asume responsabilităţi;
- părinţii trebuie să se asigure că vor să-l sprijine în a lua o decizie bună şi nu să-şi impună punctul de vedere sau profesia lor ca model, pentru a-şi compensa propriile nereuşite sau pentru a-şi realiza propriile aspiraţii;
- să stea de vorbă cu copii pe tema carierei, să le asculte cu răbdare temerile, ezitările, punctul de vedere;
- să stea de vorbă cu profesorii;
- să se informeze, împreună cu copii, despre ofertele de educare/angajare;
- să le pună la dispoziţie şi să-i încurajeze să citească ziare şi reviste de specialitate pe piaţa muncii, care conţin anunţuri de angajare şi prezentări de companii;
- să le atragă atenţia supra conţinutului unui anumit anunţ care nu este serios (cum ar fi cele care conţin promisiuni exagerate şi aluzii transparente la alte activităţi sau obligaţii);
- la început, lista opţiunilor profesionale ale tinerilor este mai largă; ei trebuie ajutaţi treptat să-şi contureze interesele cu privire la carieră, prin luarea în considerare a tot mai multe criterii, condiţii sau restricţii impuse de ralitate şi astfel, să se focalizeze pe un număr mai mic de alternative;
- nu trebuie inoculate, în mintea tinerilor, idei preconcepute şi stereotipuri cu privire la anumite profesii;
- tinerii trebuie preveniţi că este o realitate a pieţei muncii schimbarea profesiei, a locului de muncă, concedierea şi şomajul, învăţarea continuă sau reorientarea profesională;
- pentru că unii tineri au tendinţa de a se limita la niveluri de studii mai reduse sau părăsesc un anumit tip de educaţie înainte de încheierea oficială a duratei acestuia şi fără a se înscrie la o altă formă de educaţie, ei trebuie avertizaţi asupra faptului că gama ofertei de locuri de muncă şi salarizarea sunt în legătură directă cu nivelul de studii finalizate;
- este extrem de utilă cultivarea permanentă a încrederii în sine, în forţele proprii, în capacitatea de a realiza ceva, fără a exagera şi fără a valoriza la modul absolut;
- tinerii trebuie ajutaţi să nu se descurajeze dacă, după ce au mers la mai mulţi angajatori, şi după luni de cătare, nu şi-au găsit încă un loc de muncă. Cautarea unui loc de muncă poate fi foarte frustrantă, de aceea se recomandă apelarea la ajutorul unor specialişti în recrutare;
- tinerii nu trebuie împiedicaţi, ci dimpotrivă, să se angajeze pentru o lună sau două pe perioada verii;
- tinerii trebuie informaţi asupra drepturilor ce le revin odată angajaţi, salarii, carte de muncă, concedii de odihnă şi medicale, asigurări, protecţia muncii.
În majoritatea siuaţiilor, familia este asadar reperul major în conturarea opţiunilor pentru o anumită carieră a tinerilor si de aceea parintii nu trebuie sa uite locul pe care-l ocupa in viata copiilor lor.
Relaţia dintre disciplinele şcolare şi alegerea profesiei
Există o strânsă legătură între disciplinele şcolare şi profesia pe care un tânăr o urmează sau o va alege pentru viitor. Spre exemplu, dacă un elev are rezultate bune la:
- limba română/limbi străine, acesta ar putea deveni: profesor de limba română sau de limbi străine, cercetător în lingvistică, bibliotecar, lucrător în publicitate, învăţător, educator, ghid, translator, actor, diplomat, jurnalist, critic de artă, corector, editor etc.
- matematică: profesor de matematică, economist-contabil, informatician-programator, inginer în diferite domenii, funcţionar bancar, tehnician în construcţii, agent comercial, arhitect, pilot, statistician, astronom.
- fizică, chimie, biologie: profesor sau cercetător în unul din aceste domenii, fizician, chimist, biolog, biochimist, biofizician, tehnician agricol, inginer, farmacist, medic, stomatolog, agronom, geolog, horticultor, cosmetician.
- istorie: profesor sau cercetător în acest domeniu, ghid turistic, muzeograf, arheolog, diplomat, scriitor.
- informatică: profesor, contabil, informatician-programator, astronom, statician, cartograf, economist, inginer, lucrător în domeniul finaciar-bancar, specialist în telecomunicaţii, arhitect, controlor de trafic aerian.
- educaţie fizică: profesor de sport, antrenor, fizioterapeut, ofiţer în armată, poliţist, pompier, comentator sportiv, atlet, fotbalist etc.
Această modalitate de punere în relaţie a materiilor şcolare cu ulterioarele dezvoltări profesionale este posibilă în măsura în care tânărul alege să continue pe domeniul ales. Desigur, rezultatele bune la aceste domenii nu pot împiedica un elev să aleagă un alt domeniu profesional. Performanţele şcolare bune la anumite materii duc, cu o posibilitate mai mare, către anumite profesii şi facilitează realizările în carieră sau, altfel spus, exercitarea unor profesii presupune anumite aptitudini.
4. ALEGEREA CARIEREI : ETAPE ŞI MECANISME ALE DECIZIEI
Diferenţieri terminologice
OCUPAŢIA este activitatea utila, aducatoare de venit (in bani sau natura), pe care o desfasoara o persoana in mod obisnuit, intr-o unitate economico-sociala si care constituie pentru aceasta sursa de existenta. Ocupatia este, deci, proprie persoanelor active, care practica o activitate recunoscuta de societate ca utila pentru sine si semenii sai. Ocupatia unei persoane poate fi exprimata prin: functia sau meseria exercitata de aceasta.
FUNCŢIA este activitatea desfasurata de o persoana intr-o ierarhie functionala de conducere sau executie. In clasificarea de fata, functiile sunt cuprinse in grupele majore de la 1 la 5.
MESERIA este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, necesare pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii. Meseriile sunt clasificate in grupele majore de la 6 la 8.
Pentru definirea corecta a noţiunii de ocupaţie si evitarea confuziei, este necesar să se definească şi noţiunea de PROFESIE , care, in unele cazuri, poate fi şi ocupaţie, iar în altele nu.
PROFESIA este specialitatea (calificarea) obţinută prin studii, iar ocupaţia este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă.
|
SPECIFICAŢIE |
PROFESIE |
OCUPATIE |
|
Profesia corespunde cu ocupatia |
1. Inginer metalurg |
1. Inginer metalurg |
|
2. Invatator |
2. Invatator |
|
|
3. Strungar |
3. Strungar |
|
|
4. Conducator auto |
4. Conducator auto |
|
|
1. Jurist |
1. Senator |
|
|
Profesia difera de ocupatie |
2. Inginer chimist |
2. Referent de specialitate |
|
3. Medic |
3. Director |
|
|
4. Inginer agronom |
4. Sef ferma agricola |
|
|
5. Economist |
5. Secretar de stat |
|
Majoritatea tinerilor, când sunt în faţa unei întrebări referitoare la ce le-ar plăcea să facă, se rezumă la lucruri cotidiene, la aspecte relativ nesemnificative ale vieţii lor. Răspunsurile se limitează, cel mai adesea, la fapte de natură materială sau la anumite dorinţe care sunt relativ la îndemâna (procurarea unei maşini, case, a unor obiecte în locuinţă). Situaţia este cu totul alta dacă aceleaşi persoane sunt invitate să răspundă la aceeaşi întrebare, de data aceasta fără a ţine cont de restricţiile în care se afla în prezent, presupunând că ar avea suficiente mijloace (materiale şi financiare) pentru a-şi permite orice (de exemplu, o moştenire, sume mari de bani, peste cheltuielile cotidiene, câştigate la loto), nu ar avea obligaţii de serviciu sau şi-ar putea permite să le ignore, ar avea îndeajuns timp liber pe care să îl poată utiliza numai pentru sine etc. În acest ultim caz ies la iveală cele mai puternice şi mai ascunse aspiraţii, vise sau preferinţe personale
Alegerea carierei presupune în fapt :
- o schimbare dinamică, permanentă
- o anumită stadialitate
- accidente, eşecuri, reveniri, şansa
- trasee diferite ale carierei
- aspiraţii, preferinţe, idealuri
Pattern-urile privind cariera sunt dinamice şi influenţate de realitatea socio-economică şi culturală în care fiecare se integrează la un moment şi timp date. Situaţia socio-economică prezentă face astfel să crească decalajul între alegerea şi aspiraţia profesională a unui tânăr. În acelaşi context, pe măsură ce libertatea de alegere se restrânge, sporeşte şi ponderea acceptării anumitor compromisuri cu privire la dezvoltarea carierei.
Cu toate că se recunoaşte existenţa a diferite stiluri decizionale, de o manieră mai generală, procesul luării deciziei parcurge următoarele etape :
- identificarea problemei prin:
- culegerea de informaţii
- sistematizarea datelor
- analizarea alternativelor:
- elaborarea unor alternative
- analizarea implicaţiilor, consecinţelor
- selectarea şi aplicarea unei soluţii:
- identificarea soluţiei maximal favorabile
- aplicarea soluţiei în practică
Principalele categorii de probleme care fac dificilă luarea unei decizii sau chiar fac imposibilă o hotărâre cu privire la carieră sunt următoarele :
- lipsa de informaţii, date insuficiente, nerelevante sau analiza superficială a informaţiilor complexe
- lipsa de încredere în sine, ezitarea sistematică, amânarea
- lipsa capacităţii de înţelegere a sinelui şi fenomenelor specifice pieţei muncii
- excesiva dependenţă de alte persoane
- conflicte interne
- indisciplina în aplicarea planului
- anxietatea alegerii
- finalităţi nerealiste, excesiv de îndepărtate şi care implică extrem de multe «costuri»
- imaturitatea psihologică pentru a opera alegeri
- lipsa capacităţii de a corobora datele şi a gasi alternativa (Herr, Cramer, 1974)
Capacitatea redusă sau chiar incapacitatea de a lua o decizie cu privire la propria carieră este o realitate des întâlnită în practica muncii de consiliere. Indecizia este cel mai adesea consecinţa unei stări de inadaptare socială, atât personală, cât şi socială.
După Forner, există următoarele categorii de structuri cauzale ale indeciziei cu privire la alegerea carierei :
- indecizia cauzata de nedezvoltare: momentul luării deciziei este prea timpuriu faţă de maturitatea necesară pentru alegerea carierei
- indecizia generalizată/globală: incapacitatea de a lua decizii, în ciuda atingerii maturităţii
- anxietatea decizională: o stare emoţională cu o polaritate negativă legată de conjuncturi ce implică alegeri
- indecizia determinata de lipsa de informaţii
- indecizia cauzata de necunoaşterea metodei de a lua o decizie raţională, motivată
- indecizia determinata de obstacolele/cauzele externe, neimputabile individului
- indecizia cauzata de anticiparea pesimista a consecinţelor unei opţiuni sau capacităţi personale de a o pune în practică
- indecizia determinata de o slaba motivaţie pentru muncă (interne sau extern stimulată).
Cunoaşterea acestor realităţi este importantă pentru consilier din punct de vedere practic; el trebuie, astfel, să dezvolte strategii personalizate de combatere a indeciziei (prin educarea la cel consiliat a capacităţii de a alege, de a decide, de a se informa).
Un aspect practic important in consiliere este şi cel al maturităţii pentru alegerea carierei. Problema este semnificativă pentru că are implicaţii asupra justificării şi stabilităţii alegerii profesionale, a adeziunii interne la aceasta şi la mobilizarea psihologică personală pentru a o îndeplini. Până la un anumit punct, se poate găsi o relaţie între maturizarea personală pentru alegerea carierei şi vârsta cronologică. Componentele cognitive şi atitudinale sunt cele care dau notele diferenţiatoare între vârsta şi maturitatea alegerilor raţionale cu privire la viitoarea cariera. Mediul social şi educativ constituie sursa principală a influenţelor care duc la maturizarea capacităţii de a lua decizii. În acest fel pot fi identificate şi variabile suplimentare care intra în procesul «maturizării pentru alegerea carierei»: tipul filierei de educaţie şi formare, genul, mediul particular de viaţă, existenţa sau nu a unor programe curriculare de consiliere, «presiunea» mediului familial, experienţele personale de contact cu lumea muncii etc.
Actul alegerii şcolar-profesionale poate induce la tanar anumite stări de conflict, care rezidă in :
- distanţa între aspiratiile şi resursele individuale
- oferta de formare mai redusă ori inexistentă a instituţiilor educative
- oferta redusă a pieţei forţei de muncă sau chiar inexistentă
- situaţiile de discriminare (datorită genului, vârstei, originii etnice, anumitor handicapuri, religiei, cetăţeniei, orientării sexuale)
- tipul de formare furniz
5. ETAPELE PLANIFICĂRII CARIEREI
a. AUTOCUNOAŞTERE – Personalitate, Aptitudini şi atitudini, stil de cunoaştere, valori, interese
b. CERCETĂRI CU PRIVIRE LA PROFESIE – Căutare de informaţii, documentare, practică, voluntariat, tendinţele profesiei
c. LUAREA DECIZIEI PENTRU PROFESIE – obiective de carieră, obiective personale, învăţare continuă, servicii pentru comunitate
d. CONTACTE PENTRU ANGAJARE – interviuri, <depunere CV, scrisori de intenţie – prezentare, căutare loc de muncă
e. PIAŢA DE MUNCĂ – oferte de muncă; acceptarea ofertei
f. CARIERA – plan de carieră, re-evaluări, dezvoltarea carierei
REDACTAREA CV - SECŢIUNILE IMPORTANTE ALE UNUI CV Nume, adresa, telefon, e-mail, adresa web
Nici o alta informaţie nu este ceruta. Daca îti vei schimba adresa notează pâna când este valabila cea curenta (Ex. pâna la 15 iulie 2002).
Daca nu poti raspunde la telefon în timpul orelor de serviciu, scrie si un numar de telefon unde îti pot fi lasate mesaje.
Daca incluzi si o adresa de pagina WEB personala, asigura-te ca formatul este unul profesional. Situl tau poate sa includa un CV, exemple ale activitatii profesionale, fotografii etc. Daca nu esti cetatean român, noteaza si cetatenia.
Obiectivul de cariera/ obiectivul pentru pozitia solicitata
Pentru locurile de munca cu program redus sau pentru diversele colaborari obiectivul de cariera nu este esential. El ofera totusi angajatorului o idee despre ce ai de gând sa faci. Pentru slujbele permanente, pe baza de contract de munca, obiectivul personal pentru postul vizat este esential.
"Obiectivul de cariera" se întinde pe o perioada mai mare de timp, in timp ce obiectivul personal pentru postul vizat se refera la primii pasi pe care ii vei face in organizatie (de ex. sa ajungi cercetator in domeniul Bioingineriei Umane este un obiectiv de cariera, in timp ce acceparea
pozitiei de Tehnician de laborator este un obiectiv pentru postul dorit).
Obiectivele trebuie formulate in termeni de genul "ce poti sa faci pentru un angajator" si nu "ce poate angajatorul sa faca pentru tine". Evita expresiile ca "...unde imi voi putea folosi cunostintele si aptitudinile pentru a-mi largi nivelul de expertiza in...". Obiectivul trebuie formulat dupa locul de munca pe care il vrei acum (ex. Programator sau Asistent Social), sau dupa aria in care vei lucra (ex. Comunicare, Relatii Publice etc.) Pregateste-ti mai multe versiuni de CV-uri in care sa-ti descrii aptitudinile relationat strict la cerintele locului de munca spre care aspiri.
Sumarul calificărilor
Aceasta sectiune este, surprinzator, eliminata de marea majoritate a celor care isi
redacteaza un CV. Ea este poate CEA MAI IMPORTANTA COMPONENTA a CV-ului.
Sectiunea va oferi o imagine concisa asupra calificarilor tale tinand seama de obiectivele declarate de tine. Aici vrea orice angajator sa ajunga cand citeste un CV. In aceasta sectiune angajatorul va regasi in tine persoana ideala pentru postul pe care il ofera, va regasi avantajele competitive pe care le pui la dispozitie. Evita redactarea cronologica a valorilor pe care le oferi. Doar scrie-le.Poti sa incluzi cateva cuvinte cheie. Acestea vor putea fi usor folosite în bazele de date ale angajatorilor, pentru a te gasi mai târziu. Aceasta este cea mai grea sectiune pe care o ai de scris in CV-ul tau. Nu încerca sa o scrii pana cand n-ai scris restul CV-ului. Ai nevoie sa vezi si sa intelegi informatia scrisa inainte de a o rezuma.Poti sa incluzi 3-7 subpuncte, folosind substantive si adjective (nu verbe de actiune). Mergi pe urmele experientei tale de munca, a celei din pozitia de voluntar si/sau pe baza unor activitati extracurriculare in termeni de durata, scop, obiective atinse etc. Daca nu ai experienta relevanta, accentueaza aptitudinile pe care le-ai dezvoltat in termenii relatiilor interpersonale, organizationale etc. Prima fraza se rezuma la experienta pe care o ai tinand seama de obiectivul declarat (ex. un an experienta in design grafic). A doua fraza descrie cunostintele tale relationat la numeroasele componente si aspecte ale postului spre care aspiri (ex. bugetare, scrierea rapoartelor, planificare etc.). A treia fraza descrie numeroasele aptitudini pe care le ai pentru a indeplini efectiv cerintele locului de munca (ex.capacitatea de a rezolva probleme, capacitatile de comunicare, managementul timpului etc.). A patra fraza se refera la baza academica pe care o ai. Ea completeaza experienta practica acumulata (ex. design, evaluarea resurselor, marketing etc.) A cincea fraza enumera caracteristicile si atitudinile tale personale, asa cum sunt ele cerute de locul de munca solicitat (de incredere, abilitatea de a lucra sub presiune, creativitate etc.)
Sumarul aptitudinilor
(În locul obiectivului pentru pozitia solicitata si a sumarului calificarilor)
Aceasta sectiune este esentiala in cazul CV-urilor care omit obiectivul pentru pozitia solicitata si a sumarului calificarilor. Ea va fi inserata imediat dupa sectiunea "Nume si Adresa". Are in componenta 3-6 subpuncte care subliniaza cele mai relevante puncte forte pe care le detii pentru locul de munca solicitat. Descrie avantajele tale competitive - valorile pe care le oferi. Mergi pe urmele experientei tale de munca, a celei din pozitia de voluntar si/sau pe baza unr activitati extracurriculare in termeni de durata, scop, obiective atinse etc. Daca nu ai experienta relevanta, accentueaza aptitudinile pe care le-ai dezvoltat in termenii relatiilor interpersonale, organizationale etc. Mentioneaza formele de educatie/training formale sau profesionale. Poate fi folositor sa mentionezi si cunoasterea altor limbi (engleza, franceza, germana etc.).
Enumera principalele arii in care posezi abilitati (ex. utilizarea calculatorului, instrumentare stiintifica etc.). Enumera si caracteristicile tale personale care sunt cerute de pozitia pe care o soliciti (ex. entuziasm, flexibilitate, atentie la detalii etc.).
Educaţia
- Studenții în anii terminali vor scrie in CV dacă sunt studenți în sistem de stat sau privat, diploma pe care urmeaza să o obțina, disciplina pe care își focalizează interesele, universitatea, anul începerii facultății, diversele titluri obținute sau spre care aspiră (ex. student ASE, Finante -Bănci, București, 1 Oct.1999 - până în prezent). Nu este necesar să treci in CV școala primară și gimnaziul absolvit, decât dacă au fost instituții prestigioase.
- Mentionează liceul absolvit, diploma obtinuta, data și, dacă doreti, poți scrie și specializarea obținută (ex. București, Diploma Bacalaureat, Liceul "Ion Neculce", 1999). Numele diplomelor obținute nu se abreviază. Toate etapele educaționale vor fi scrise in ordine inversa absolvirii lor (cea mai recenta prima).
-Cursuri Relevante. O sub-sectiune este cea a cursurilor care au relevanta in raport cu locul de munca dorit. Alege 6-10 cursuri care au legatura cu obiectivul declarat. Daca unul dintre cursuri nu aduce, prin titlul lui, informatii relevante cu privire la legatura cu obiectivul declarat, explica separat de ce a fost introdus in lista. Lista va trebui "aranjata" in ordinea prioritatilor. In orice caz, evita enumerarea haotica. Poate avea aspect tabelar pentru o mai buna citire.
-Proiecte. In aceasta sub-sectiune pot fi scrise proiectele relevante, rapoartele, tezele etc. pe care le-ai pregatit (cu ghilimele). Daca titlul este suficient de expresiv, va fi scris fara a fi date explicatii suplimentare.
Experienţa IT
Vor fi menţionate atât cunoştinţele teoretice, cât si cele practice. Poate fi realizat un tabel cu secţiunile: Hardware, Operating Systems, Software, Limbaje de programare.
Experienţa profesională
CV-ul cronologic este cea mai acceptata forma pentru sublinierea experientei profesionale. Incearca acest format pentru inceput.
Daca nu poti sa subliniezi punctele tale forte nca de pe prima pagina, incearca un CV cronologic modificat. Daca nici acesta nu ajuta, incearca CV-ul functional.
Cercetare științifică
Prezintă o listă a calificărilor, ținând cont de obiectivul postului. Dacă adaugi și date, ordinea va fi cea invers cronologică.
Premii, burse
Menţionează numele premiului, numele instituţiei care ti-a acordat premiul si data. Menţionează premiile importante, atat cele obtinute in facultate, cat si cele obtinute in liceu. Ordinea lor va fi invers cronologica. Explica ce inseamna acel premiu daca cititorul nu poate intelege importanta.
Afilieri profesionale
Vor fi listate numai cel care au relevanta pentru pozitia solicitata.
Articole publicate
Vor fi mentionate numai articolele aparute in revistele care ar trebui sa prezinte interes pentru angajator. Mentioneaza ce anume a fost publicat si ce a fost trimis spre publicare. Mentioneaza documentele pe care le-ai prezentat din pozitia de invitat special sau vorbitor invitat in cadrul diverselor cnferinte, seminarii etc.
Daca lista este foarte lunga, mentioneaza numai materialele relevante pentru postul solicitat.
Limbi străine
Mentionează în primul rând limbile în care poți vorbi fluent și în care poți să îți desfășori activitatea (altele decât limba româna). Mentionează dacă poți să vorbești și/sau să scrii în limba respectivă.
Activităţi/ interese
Activitatile desfasurate ca voluntar pot fi incluse in mai multe moduri, in functie de mesajul pe care vrei sa-l transmiti. Poti sa incluzi activitatile de voluntariat in aceasta sectiune daca vrei sa demonstrezi modul de petrecere a timpului liber.
Daca vrei sa subliniezi chiar activitatile in cauza, poti sa creezi o sectiune separata numita "Activitati voluntare". Aici vei putea sa mentionezi si organizatiile sub umbrela carora iti desfasori activitatea de voluntar, contributiile pe care le aduci etc. începe fiecare punct din lista ta cu un verb.
Poti sa incluzi activitatea de voluntariat si in cadrul sectiunii care descrie experienta de munca daca activitatile prestate iti pot crea avantaje (ex. Assistant Manager - volunteer). Organizarea activitatilor va fi facuta in ordine invers cronologica.
La finalul acestei sectiuni poti sa incluzi interesele tale (ex. educatie fizica, hobby-uri, sporturi sau activitati relaxante). în general, angajatorii vor sa stie cum iti petreci timpul liber (ex. in activitati independente/de echipa). Daca ai dubii asupra acestei sectiuni poti sa renunti la ea.
Referințe/ mapa personala
Nota: "referinte la cerere" indica caracterul optional al acestora. Adaugati numele persoanei care va recomanda daca ea este bine cunoscuta de catre angajator. El va dori sa va intalneasca datorita prezentei respectivei persoane.
Fara nume de referinta in CV va trebui sa te "vinzi" singur in fata angajatorului. Trebuie sa stii ca, in general, persoanele care iti dau referintele nu vor fi deranjate cu telefoane inutile. Persoana aleasa sa-ti dea referintele trebuie intrebata daca accepta folosirea numelui sau in CV. De asemenea trebuie sa te asiguri ce va spune in cazul in care va fi contactat telefonic de angajator. Iti va mentiona punctele puternice sau pe cele slabe?
Daca un angajator cere o mapa personala (ex. grafic design, proiectare) va trebui sa o prezinti. Ca sa o prezinti, trebuie sa o ai. Realizarea unei mape personale ia ceva timp, asa ca trebuie pregatita continuu.
Atenție:
Poti să omiți informații personale ca: vârsta, naționalitate sau starea civilă.
Dacă aplici pentru o slujbă în care acestea contează, atunci adaugă-le la începutul CV-ului.
- Nu scrie "Curriculum Vitae" sau "Resume" la inceputul CV-ului tau. Nici data la care ti-ai scris CV-ul.
- Asigura-te ca numele tau este scris in partea de sus a fiecarei pagini.
- Include numarul paginilor pe toate paginile cu exceptia primei, de preferat in partea de sus a paginii.
· Foloseste un dictionar pentru intelegerea clara a aptitudinilor/abilitatilor cerute de locul de munca si a contributiilor pe care le poti aduce tu in cadrul companiei.
- Verifica prima forma pentru acuratete. Vezi daca nu ai omis ceva. Verifica ultima forma pentru graseli chiar inainte de a o tipari.
- Pastreaza toate notitele pe care le-ai folosit la realizarea CV-ului.
- Un CV trebuie pastrat la zi. De aceea va fi nevoie sa-l completezi din timp in timp.
REDACTAREA SCRISORILOR
Scrierea efectiva a scrisorilor este un aspect esential al cautarii unui loc de munca. Sa scrii bine ia mult timp si presupune o munca grea. Trebuie compuse documente ce reflecta personalitatea celui care o scrie. Nu trebuiesc copiate de la alte persoane.
Scrisorile vor fi trimise de mana numai cand acest lucru este cerut de catre angajator.
Informarea prealabila
In activitatile de planificare a carierei si de cautare a unui post se va intra in contact cu foarte multi oameni (sute). Acestia se grupeaza in doua categorii:
1. de pre-contact - cu care nu s-a comunicat inca (verbal sau scris)
2. de post-contact - persoane cu care ai intrat deja in contact.
Pentru categoria de pre-contact trebuie sa se obtina numele si functia persoanei careia i se va scrie. Asigura-te ca nu exista greşeli in scrierea numelui si a funcţiei. Telefonează la organizaţie pentru a verifica daca datele pe care le ai sunt corecte. Acorda atenţie la formula de adresare (Doamna sau Domnisoara). Scrisoarea va fi mai bine receptata daca este adresata unei persoane si nu unei functii din organizatie.
Pentru categoria de post-contact trebuie sa obtii cartea de vizita sau sa transcrii datele persoanelor cu care intri in contact (nume, functie, adresa, telefon, fax, e-mail, telefon mobil etc.), inca din timpul primei discutii.
Noteaza-ti orice informatie pe care o obtii cu privire la postul liber sau organizatie. Iti vor fi de un real folos in redactarea ulterioara a scrisorilor.
Scopul, forma si conţinutul scrisorii
Trebuie sa te decizi cu privire la scopul scrisorii, forma de prezentare a informatiilor si informatiile propriu-zise. Punctele esentiale ale scrisorii trebuie sa fie la obiect, in linia scopului scrisorii.
Cerceteaza prima forma a scrisorii de mai multe ori. Evita frazele care incep cu "Eu". Folosirea repetata a sintagmei "Eu", monotonia frazei, scrisul incoerent, plictisitor, scade nivelul de atingere a obiectivului scrisorii. Paragrafele vor trebui sa se limiteze la 4-5 propozitii, iar propozitiile nu trebuie sa fie mai mari de doua randuri. Prima propozitie a paragrafului are rolul de a introduce subiectul care va fi dezvoltat in restul paragrafului.
Trimite scrisoarea in original si nu copii cu aspect de reproducere in masa. Pastreaza o copie a scrisorii. Contacteaza telefonic, in cel mai scurt timp, persoana careia i-ai adresat scrisoarea. Asta in cazul in care nu te-a contactat din proprie initiativa. Poti sa concepi si sa folosesti scrisori cu antet si carti de vizita personalizate. Daca nu poti sa le realizezi singur, apeleaza la un profesionist. Efectul obtinut asupra angajatorului va fi cel de seriozitate si profesionalism.
Tiparirea scrisorii trebuie sa fie de calitate. Va avea aceeasi forma ca si CV-ul (aceeasi hartie si grafica). Dispozitia in pagina, marginile, forma grafica finala sunt foarte importante. Verifica claritatea, tonul abordat, acuratetea. Verifica scrierea cuvintelor, punctuatia, gramatica.
Trimite scrisoarea si CV-ul intr-un plic mare, care sa nu indoaie hartia.
TIPURI DE SCRISORI
SCRISORILE DE INTENTIE
Scrisoare de intentie acompaniaza CV-ul in momentul in care il trimiti unui posibil angajator. Ea are rolul de a te prezenta ca pe un candidat capabil. Scrisorile de intentie sunt de doua tipuri:
1. "Cover letters" sunt acele scrisori care se trimit pentru o pozitie precisa, in urma unui anunt al organizatiei angajatoare. Numai 20% dintre posturile valabile la un moment dat sunt anuntate (este ceea ce numim "piata de munca vizibila"). Vor exista, deci, foarte multi competitori in incercarea de obtinere a posturilor anuntate. In fapt, 90% dintre persoanele care cauta un loc de munca se orienteaza numai catre acest sector de 20%, al posturilor anuntate. Nu limita aria de trimitere a scrisorilor numai catre posturile anuntate. Postul pe care il doresti este posibil sa nu fie anuntat in presa (sau in alte surse).
2. "Broadcast letters" sunt scrisorile care se trimit catre locuri de munca neanuntate. Ele informeaza managerii asupra potentialului tau, cu scopul unei eventuale abordari ulterioare. Dar, unde sunt aceste posturi care nu sunt anuntate? Ele pot fi aflate foarte usor vorbind cu oamenii. Localizeaza-le prin consultarea cataloagelor, ziarelor, periodicelor, organizatiilor profesionale si a Internet-ului. Cauta oportunitati in mediul de afaceri, in industrie, servicii sociale, educatie, guvern etc. Multi oameni doresc sa te ajute daca pot, asa ca trebuie doar sa ceri asistenta lor. Intreaba care este numele si adresa angajatorului. Mergi personal sa vezi aceste potentiale locuri de munca (direct sau prin telefon pentru stabilirea unui interviu). Daca nici o alta metoda nu-ti este accesibila, a treia metoda pe care o poti aplica este sa trimiti o scurta scrisoare prin care sa ceri o scurta intalnire.
Similaritati si diferente intre scrisorile de tip "cover" si "broadcast"
Cele doua tipuri de scrisori au similaritati si trebuie sa includa urmatoarele elemente: accentul va cadea pe punctele forte cerute de post astfel incat angajatorul sa faca o conexiune usoara cu cerintele organizatiei sale. Punctele forte vor fi elaborate pornind de la calificarile prezente. Exemplele ce contin numere, cifre conduc la cresterea increderii in acuratetea scrisorii. Prin scrisoare te vei diferentia net fata de ceilalti competitori. Motiveaza-l pe angajator, fa-l sa-si doreasca sa se intalneasca cu tine. Linia generala trebuie sa fie pozitiva, sa pastreze caracteristici de confidentialitate, dar nu trebuie sa treci limita spre egoism. Faptele trebuie lasate sa vorbeasca despre ele.
Scrisoarea tip "cover" este adresata si trimisa unei persoane sau departament specificat intr-un anunt. Daca nu este specificat nici un nume, incearca sa-l obtii din alte surse, pentru a personaliza trimiterea.
In primul paragraf trebuie trecut titlul postului din anunt. Trebuie mentionate beneficiile pe care le poti aduce si care este interesul tau fata de organizatie si postul solicitat. Dupa ce crezi ca angajatorul a primit scrisoarea, telefoneaza pentru a restarni interesul asupra ta si pentru a stabili data unui interviu.
Scrisoarea tip "broadcast" este adresata si trimisa sefului de departament unde doresti sa lucrezi. Daca organizatia este mica, trimite-o direct presedintelui sau directorului executiv. In primul paragraf, pe baza cercetarilor facute, mentioneaza exact pozitia de care esti interesat, ceea ce poti sa oferi, ceea ce ei au nevoie si de ce ar apela la tine. Mentioneaza si numele persoanelor (cu permisiunea lor) de la care ai luat informatiile.
Scrisorile trebuie sa aiba la baza activitatile pe care le poti presta pentru angajator. O pagina este maximum admis pentru acest tip de scrisoare. Manifesta-ti entuziasmul, chiar daca este numai aparent. Trebuie sa trezesti si sa pastrezi interesul cititorului, de la inceputul si pana la sfarsitul scrisorii. Evita fraze de genul "asa cum puteti vedea". Cititorul s-ar putea sa nu fie in stare sa vada punctul pe care doresti sa-l accentuezi.
Calitatea scrisorii tale va determina prima impresie a angajatorului. Inainte de a incepe sa scrii, analizeaza inca o data cerintele locului de munca si competentele pe care le ai. Realizeaza o comparatie obiectiva intre cerinte si competente.
Care sunt "punctele tari" pe care le ai? Cerceteaza organizatia angajatoare si vei descoperi ce avantaje competitive va trebui sa le prezinti. Personalizeaza informatiile privitoare la dorinta si motivatia ta de a obtine acel post. Chiar, de ce vrei sa lucrezi acolo?
Scrisoarea va contine numai informatiile relevante, particularizate prin experienta ta de angajat sau voluntar, educatie, obiective atinse, atribute personale cerute de post. Scrisoarea are rolul de a pune in lumina calitatile tale cele mai importante, CV-ul fiind mult mai cuprinzator.
Tehnica redactarii.
Pentru inceput scrie ideile, una sub alta, asa cum iti vin in minte. Dupa aceasta etapa, analizeaza materialul, grupeaza ideile pe teme si scrie propozitiile care vor incorpora temele in paragrafe. Accentueaza contributiile pe care le poti aduce organizatiei. Pune accentul pe achizitiile de pana acum si pe modul in care le poti transfera asupra noului loc de munca. Din cercetarea noului loc de munca sau din anunt selecteaza cuvintele care se refera la cerinte ("este ceruta, trebuie sa aiba, foarte necesar, cunoscator al"). Acorda atentie punctarii fiecareia dintre aceste cerinte. Ele sunt, de fapt, avantajele tale competitive. Foloseste verbe de actiune. Nu este indicat sa reproduci ce este scris in CV. Evita folosirea cuvintelor negative si a sintagmelor cu conotatii negative. Evita sintagmele "de altfel", "oricum ar fi" etc. deoarece au conotatii negative. Pune accentul pe calificarile pe care le ai pentru noua pozitie, chiar daca printre ele se afla unele care nu exista in mod real. Intr-o scrisoare tip "broadcast", alegerea modalitatii de frazare a obiectivului personal pentru noul post trebuie realizata foarte prudent. Daca este prea limitat s-ar putea sa nu fie considerat indeajuns pentru postul respectiv, iar daca este prea larg poate fi perceput ca fiind nefocalizat, indecis, specific unei cautari a unui post oarecare. Cand se trimit scrisori pe piata "ascunsa" de munca, nu trebuie trimise sute de scrisori pentru simplul motiv ca nu se va putea face o cercetare obiectiva a organizatiilor. Rata de raspuns nu justifica timpul si costurile. Va trebui sa te concentrezi initial asupra a 15-20 de organizatii. Apoi vei trece la urmatorul grup de 15-20. Multe organizatii folosesc tehnici de scanare a CV-ului in propriile baze de date. Sugereaza contextual, neexplicit, cuvintele cheie care te pot scoate in fata, in cazul unei cautari in baza de date.
SCRISORILE DE MULŢUMIRE
Trimite scrisori de multumire oricarei persoane care te-a ajutat. Exprima-ti aprecierile si informeaza-le cu privire la stadiul activitatilor tale. Obtine sprijinul lor. Multumeste fiecarei persoane cu care ai sustinut un interviu. Mentioneaza 1-2 aspecte din care ai avut de invatat. Promptitudinea scrisorilor este un element esential.
Mentioneaza in scris aprecierile tale pentru informatiile pe care le-ai primit. Multumeste persoanelor care ti-au dat referinte.
SCRISOAREA DE MULTUMIRE POST-INTERVIU
Foloseste aceasta scrisoare, cea mai neglijata dintre toate tipurile de scrisori, sa informezi un posibil angajator cu privire la interesul tau pentru postul oferit. Rezuma punctele tale puternice si exprima-ti dorinta de a fi inclus in urmatorul set de interviuri. Promptitudinea (max.24 ore) cu care trimiti scrisoarea dupa interviu este foarte importanta. Poti sa mentionezi si alte informatii pe care ai uitat sa le transmiti la interviu. Reaminteste intervievatorului calificarile tale pentru pozitia pe care o doresti si ce beneficii va obtine compania daca te angajeaza. Exprima-ti aprecierile pentru timpul si disponibilitatea pe care ti-a aratat-o.
SCRISOAREA CA URMARE A RESPINGERII CANDIDATURII
Dupa ce primesti un "ne pare rau, dar...", scrie inca o scrisoare. Vei demonstra atitudinea pozitiva fata de organizatia care te-a respins. Sugereaza ca esti interesat de un post similar celui pentru care ai fost intervievat. Mentioneaza ca esti interesat si de un posibil alt post care se elibereaza in cadrul companiei.
Se mai pot scrie scrisori pentru scoaterea CV-ului tau din baza de date a candidatilor, pentru refuzarea unei oferte de munca, de acceptare a unui loc de munca etc. In principiu, orice aspect nou aparut poate fi un bun motiv pentru o scrisoare.
Atentie, insa, sa nu abuzezi de aceasta metoda. Efectul va fi invers celui scontat de tine.
Bibliografie
Băban, A. (2001) - Consiliere educaţională. Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj Napoca
Bochiş, E (coord.), (2011), Familia şi rolul ei în educarea copiilor, Ed. Polirom Iaşi
Lemeni, G. Miclea, M., (2004), Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie pentru carieră, Ed. ASCR, Cluj Napoca
Jigău, M. (2001).Consilierea carierei. Editura Sigma, Bucureşti
Jigău, M. (coord.) (2001).Consiliere şi Orientare. Ghid metodologic. CNC, Bucureşti
Jigău, M. (coord.). (2003).Tehnologiile informatice şi de comunicare în consilierea carierei. Editura Afir, Bucureşti
Popa, S. (2000), Abilităţi în consiliere, Universitatea Oradea
Tomşa, G. (1999).Consilierea şi orientarea în şcoală. Casa de editură şi presă Viaţa Românească, Bucureşti