Orientarea și consilierea elevilor este un proces complex de pregatire si indrumare a elevilor, in functie de aptitudinile si interesele lor, spre acele forme de activitate scolara sau academice, care să le permita sa opteze spre anumite domenii profesionale. Este necesar sa se cunoasca personalitatea elevului, sa se realizeze educarea sa in vederea alegerii carierei, să fie informat cu privire la reteaua scolara, la profesiile existente, sa se consolideze si sa se indrume efectiv.

Datorită complexităţii tot mai mari a pieţei muncii, este necesar ca elevii să ia decizii realiste în legătură cu viitoarele lor cariere. Alegerea acesteia nu poate fi lăsată la voia întâmplării sau a cererilor de pe piaţa muncii; şomajul şi exercitarea unor munci sub nivelul de calificare atins de o persoană pot fi reduse prin asistarea elevilor în alegerile legate de viitorul lor profesional.

Orientarea profesională este acea activitate în cadrul căreia o persoana este ajutata sa se dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre rolul sau in societate; testarea concepțiilor acesteia si transformarea lor in conformitate cu realitatea înconjurătoare, astfel încât acea persoana sa obțină satisfacții si sa desfășoare o muncă benefică societății.

Orientarea carierei consta în acele activități si programe prin care indivizii sunt ajutați in asimilarea si integrarea cunoștințelor,  a experienței, în corelație cu :

- autoînțelegerea – care include cunoașterea propriei personalități si raportarea acesteia la personalitățile altora.

- înțelegerea mecanismelor de funcționare a societății si deci a acelor factori care contribuie la schimbarea continua a acesteia, incluzând aici si atitudinea fata de munca.

- conștientizarea rolului pe care-l poate juca timpul liber in viața personala.

- înțelegerea necesității existentei unei mulțimi de factori cu rol activ in planificarea carierei.

- înțelegerea necesității informațiilor si a abilităților în obținerea succesului si a satisfacției de munca, dar si în activitățile desfășurate în timpul liber.

- învățarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei.

Acesta este strâns legata de alegerea, schimbarea sau evoluția profesiei. Ea se îmbina cu orientarea școlară atunci când se acorda elevilor care se îndreaptă spre o școala profesionala, o școala de specialitate ( liceu tehnologic, liceu de muzică, liceu sportiv, etc. ) sau care doresc sa urmeze o facultate.

Profesorul are un rol deosebit de important în orientarea și consilierea elevilor în vederea alegerii viitoarei lor cariere.

Deşi educația pentru carieră trebuie să fie prezentă pe tot parcursul traseului educaţional al elevilor, liceul este locul privilegiat în care asistarea carierei prin diverse mijloace se poate realiza cu rezultate optime, având în vedere interesul crescut al elevilor pentru acest subiect şi nevoia de adecvare a expectanţelor lor la contextul ocupaţional existent. Mai mult, liceul este momentul în care elevii dețin maturitatea psihologică necesară unui demers de autoconştientizare, proces care presupune cunoaşterea propriilor caracteristici de personalitate, abilităţi şi limite, deprinderi, interese, valori, convingeri, în vederea luării unei decizii de carieră.

„A avea o carieră” înseamnă, în limbaj cotidian, a avea o profesie sau un loc de muncă cu un statut ridicat, cu oportunităţi mari de avansare şi de remunerare şi, dacă nu ai o carieră în sensul mai  sus menţionat, atunci se consideră că ai o slujbă, un job, un loc de muncă. Schimbările structurale semnificative ale pieţei muncii, datorate globalizării şi evoluţiilor tehnologice, au dus însă la transformarea modului în care se înţelege dezvoltarea unei cariere. Nu mai există certitudinea unui loc de muncă „pe viaţă”, stabil şi cu atribuţii clar definite, care nu se modifică în timp. Nu mai există certitudinea unor trasee educaţionale/profesionale prestabilite, de tipul „Dacă termini facultatea X, vei munci pe postul Y”, care să ofere predictibilitate dezvoltării profesionale. Evoluţia modului în care se percepe cariera se leagă în mod direct de modificările în dinamica socio-economică, dintre care: apariţia unor noi ocupaţii, flexibilizarea sistemului de calificări profesionale, creşterea migraţiei forţei de muncă şi dezvoltarea unor noi forme de angajare (angajare pe perioadă determinată, autoangajare).

Educaţia pentru carieră este un program planificat de activităţi curriculare şi experienţe de învăţare. Scopul său este de a-i ajuta pe tineri să-şi dezvolte cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a face alegeri de succes şi pentru a administra tranziţia de la perioada de studiu la un loc de muncă. 

Scopurile educaţiei pentru carieră în şcoli sunt:

·         autocunoaşterea şi dezvoltarea personală;

·          explorarea carierei;

·           managementul carierei.

Cadrele didactice  (diriginţi, consilieri școlari) pot facilita activităţi de grup la clasă pentru a le oferi elevilor posibilitatea de a împărtăşi experienţele şi cunoştinţele generale referitoare la câmpul muncii şi pentru a-şi dezvolta abilităţile cheie: comunicarea, rezolvarea problemelor, lucrul în echipă. În cadrul acestora, se pune accentul pe motivarea elevilor de a-şi asuma responsabilitatea autoevaluării şi a implementării planului în acţiune. În acest mod, se poate lucra cu grupe de dimensiunea unei clase, dând astfel posibilitatea elevilor de a lucra împreună şi a împărtăşi cunoştinţele referitoare la câmpul muncii, de a iniţia propriile activităţi de explorare împreună cu alţi elevi care au aceleaşi aspiraţii profesionale. În activităţile de grup se împărtăşesc idei şi aspiraţii care pot stimula dezbateri între elevi, implicându-i şi pe aceia care nu au început încă să îşi planifice cariera. În situaţiile în care elevii întâmpină probleme şi bariere personale, profesorii îi vor direcţiona către consilierii şcolari deoarece valoarea sesiunilor individuale constă în oportunitatea de a analiza personalizat aceste probleme şi bariere.

Începând cu perioada pubertăţii, copilul depune în mod conştient eforturi pentru a se autocunoaşte. Dorinţa de autocunoaştere devine şi mai accentuată în adolescenţă şi tinereţe. Autocunoaşterea se poate îmbunătăţi prin formarea obişnuinţei de a-şi observa comportamentele, modalitatea de a interacţiona cu cei din jur, de a acţiona şi de a reacţiona în diferite situaţii. De asemenea este important să-şi dezvolte capacitatea de a conştientiza propriile gânduri, emoţii, sentimente, motivaţii. Nu trebuie să neglijeze importanţa informaţiilor verbale şi nonverbale primite de la cei din jur, şi mai ales importanţa opiniilor persoanelor semnificative (prieteni, familie).

De multe ori, există un conformism social în rândul liceenilor, care îi determină să aleagă acele profesii valorizate la un moment dat de societate, fără a realiza un discernământ personal. Dincolo de dificultăţile datorate unei lipse în educație, există şi o problemă obiectivă care condiţionează alegerea carierei şi anume contextul socio-economic al unei societăţi în tranziţie.  Într-un astfel de context, elevii nu gândesc pe termen lung şi fac alegeri care să le aducă beneficii economice imediate, ceea ce se justifică în situația dată. Experiența arată că, pe termen lung, în majoritatea cazurilor, aceste alegeri duc la insatisfacţii şi frustrări profesionale datorate inadecvării pe care o percepe individul legat de profesia aleasă. Având în vedere că nu putem schimba condiţiile socio-economice, intervenţia noastră ar putea să se focalizeze pe schimbarea mentalităţii: să le prezentăm situaţia în termeni de costuri şi beneficii, oferindu-le suficiente informaţii ca să aleagă în cunoştinţă de cauză, dar şi strategii de management al conflictului, de adaptare la condiţiile date fără a renunţa la idealurile lor.

Modulele de educaţie pentru carieră sunt proiectate pentru a-i sprijini pe elevi să-şi identifice puncte tari şi puncte slabe, ce le place şi ce nu le place, precum şi atitudinile şi valorile. Pe tot parcursul anilor de şcoală, elevii îşi dezvoltă abilităţile şi punctele tari şi fiecare experienţă le va contura un mod de viaţă şi anumite perspective asupra lumii. Pe măsură ce li se oferă posibilitatea de a reflecta asupra ideilor pe care le au, precum şi asupra rolului pe care îl pot avea în societate, elevii îşi îmbunătăţesc şi abilităţile necesare pentru autocunoaştere.

Autocunoaşterea este importantă în momentul în care elevii doresc să înţeleagă tipul de activităţi şi de carieră, care le va oferi nivelul de satisfacţie a muncii pe care şi-l doresc. Activităţile trebuie să ia în considerare calităţile personale ale elevilor, aspectele care îi interesează, precum şi lucrurile la care se pricep, atât în şcoală, cât şi în activităţile şi hobbyurile din timpul lor liber. Este la fel de important ca elevii să conştientizeze că sunt unici şi că este absolut normal ca tipul de activitate care se potriveşte prietenilor lor să nu fie de interes pentru ei. Găsirea locului potrivit pe piaţa muncii este esenţială, dar nu se întâmplă în mod automat, iar elevii trebuie să aibă oportunitatea de a reflecta şi de a-şi analiza experienţele, precum şi de a-şi dezvolta încrederea în propriile abilităţi.

Pentru reuşita în carieră este foarte importantă conştientizarea aptitudinilor. O persoană are aptitudini într-un domeniu dacă are posibilitatea de a obţine performanţe superioare în acel domeniu. Trebuie să ştim ce aptitudini avem şi în ce domenii avem cele mai mari şanse de succes. Aptitudinile fac parte dintre punctele noastre tari. Ele pot fi cunoscute în primul rând prin autoobservare şi prin compararea performanţelor noastre cu cele obţinute de ceilalţi. Putem considera că avem aptitudini pentru un domeniu dacă reuşim să ne însuşim cu uşurinţă cunoştinţele şi să ne formăm mai repede deprinderile specifice, dacă obţinem rezultate mai bune decât ceilalţi, dacă putem să ne implicăm în activitatea respectivă un timp mai îndelungat, fără să obosim. Dezvoltarea aptitudinilor de care dispunem presupune motivaţie, perseverenţă, însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi, adică necesită multă muncă. De asemenea trebuie să găsim cele mai bune modalităţi de valorificare a aptitudinilor noastre.

Conştientizarea intereselor reprezintă un alt aspect al  autocunoaşterii. Interesele reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate; au un rol esenţial în luarea deciziilor privind cariera. Formarea intereselor depinde de factori genetici (potenţialul aptitudinal) şi de experienţele de viaţă pe baza cărora individul învaţă să prefere unele activităţi şi să evite altele. O posibilitate la îndemâna oricui pentru a-şi conştientiza interesele este cea de a reflecta la alegerile anterioare pe care le-a făcut: în ce activităţi s-a implicat, în ce domenii a lucrat ca voluntar, ce cursuri opţionale / facultative a frecventat? Reflectând asupra asemănărilor dintre domeniile preferate, îşi poate conştientiza interesele, sistemul de valori. Interesele se manifestă prin comportamente de apropiere faţă de anumite activităţi şi pot fi identificate pe baza unor indicatori calitativi (atenţie focalizată pe activitate, afectivitate pozitivă,   implicare ) şi cantitativi (frecvenţă crescută, persistenţă în timp, intensitatea de manifestare).

Valorile reprezintă convingerile fundamentale ale oamenilor referitor la ceea ce este important în viaţă, în relaţiile interpersonale şi în muncă. Fiecare om îşi elaborează în cursul vieţii un sistem de valori care îi ghidează viaţa, opţiunile, inclusiv pe cele referitoare la carieră. Exemple de valori sunt: familia, sănătatea, securitatea, banii, puterea etc. Valorile legate de muncă se pot referi la mediul de muncă, relaţiile de muncă, conţinutul muncii sau la muncă în general.

Punctul de plecare pentru orientarea în carieră este autocunoaşterea. Fiecare tânăr trebuie să descopere, printr-o analiză proprie, ce fel de persoană este. Dezvoltarea cunoaşterii de sine la tineri este un proces continuu; ei încep să ia decizii la o vârstă fragedă, pe baza înţelegerii limitate a sinelui şi a lumii înconjurătoare. Pe măsură ce cresc, deciziile devin mai rafinate şi logice şi vor începe să înţeleagă consecinţele acţiunilor lor, dacă o decizie nu a reuşit să ia în considerare toţi factorii relevanţi.

Adesea, tinerii petrec mai mult timp analizând ce este pro şi contra unor opţiuni privind activităţile sociale (unde să meargă, cu cine, ce să îmbrace, ce să facă la destinaţia respectivă) decât să abordeze opţiunile de orientare în carieră, în special dacă sunt interesaţi de o carieră care nu este uşor de urmat. Mulţi sunt influenţaţi de circumstanţele înconjurătoare, de părinţi şi colegi şi îşi suprimă uneori înclinaţiile naturale deoarece acestea nu sunt conforme cu normele societăţii lor.

Lecţiile de educaţie pentru carieră sunt primul pas spre cunoaşterea de sine a elevilor prin activităţi/exerciţii care iau în considerare ceea ce îi place/ ce nu îi place unui elev, pe baza înţelegerii lumii înconjurătoare în care acesta trăieşte; ele reprezintă o  intervenţie educaţională de dezvoltare, în avans,  a deprinderilor şi abilităţilor necesare pentru dezvoltarea propriei cariere.

În contextul schimbărilor de pe piaţa muncii, luarea unor decizii realiste şi bine informate devine extrem de importantă şi şcolile trebuie să se asigure că elevii sunt pregătiţi eficient pentru a-şi planifica în mod optim carierele profesionale viitoare; cadrele didactice joacă un rol important şi, dacă înţeleg ce presupun serviciile de dezvoltare a carierei, ele pot sprijini procesul pentru a se asigura că tinerii iau decizii profesionale realiste şi îşi pot implementa planurile de acţiune privind cariera. Astfel, profesorii contribuie la asigurarea unei tranziţii uşoare a elevilor de la şcoală către muncă, formare profesională sau educaţie suplimentară.

Bibliografie

1. Dăneţ A., Managementul proiectelor, Braşov, 2000

2. Nedelcea C., Dumitru P., Optimizarea comportamentului profesional, Editura SPER, Bucureşti, 1999