Repere ale educației finlandeze
Sistemul de învǎțǎmânt finlandez presupune existența unei educații echitabile pentru toți elevii. Astfel cǎ, învǎțǎmântul de masǎ începe cu un an de educație preṣcolarǎ, care se continuǎ ulterior cu nouǎ ani de educație primarǎ ṣi gimnazialǎ (7-16 ani).
Odatǎ cu finalizarea ṣcolii gimnaziale, elevii pot opta pentru o filierǎ teoreticǎ, respectiv pentru una vocaționalǎ (echivalenta ṣcolilor profesionale din țara noastrǎ) sau pot renunța la continuarea studiilor. Cu toate cǎ existǎ aceastǎ posibilitate, mai mult de 95% dintre elevi aleg sǎ-ṣi continue studiile, urmând un nivel superior al educației. Dupǎ finalizarea liceului, în funcție de filiera aleasǎ, elevii vor susține un examen național, care le va oferi posibilitatea de a urma o universitate sau învǎțǎmântul superior politehnic.
Dezvoltarea ṣcolii
În sistemul de învǎțǎmânt finlandez, educația este dirijatǎ de:
· legislație
· planul de cercetare ṣi dezvoltare
· curriculum-ul național
· programul educațional politic al oraṣului
· curriculum-ul la decizia ṣcolii
· planul specific ṣcolii pentru anul ṣcolar în curs
Autoritățile locale stabilesc gradul de autonomie al școlilor.
Datoritǎ faptului cǎ există un grad de autonomie foarte mare pentru autoritățile locale în furnizarea de educație, municipalitatea poate dezvolta propriile abordări inovatoare pentru punerea în aplicare a curriculumului, diferite de cele ale altor municipalități.
Deoarece nu există inspectorat școlar, ṣcolile au dreptul de a personaliza actul educativ conform propriilor decizii administrative, fiind doar ghidate de curriculă.
Curriculumul Național este rezultatul unui proces de colaborare între Consiliul Național Finlandez al Educației, municipii, școli și profesori, precum și formatori, cercetǎtori ṣi alte pǎrți interesate (pǎrinți ṣi elevi, prin intermediul sondajelor de opinie).
Structura anului ṣcolar
Anul ṣcolar se structureazǎ pe 5 perioade, fiecare perioadǎ având între 38 ṣi 40 zile, în funcție de tematica abordatǎ. Lecțiile realizate sunt în numǎr de 3 pe sǎptǎmânǎ, o astfel de activitate având durata de 75 minute. În funcție de disciplina predatǎ, existǎ anual între 16 ṣi 20 de cursuri. Dupǎ fiecare perioadǎ de predare - învǎțare, au loc examene care urmǎresc sǎ evalueze competențele însuṣite de elevi pe parcursul lecțiilor. Aceste examene se desfǎṣoarǎ pe durata a 7-8 zile.
Finanțarea educației
Legislația finlandeză garantează elevilor dreptul la mese gratuite în timpul zilelor de școală din învățământul pre-primar și de bază, până la finalizarea învățământul secundar superior. Masa școlară de calitate este văzută ca o investiție în viitor. Aproape 830 000 de elevi și studenți beneficiazǎ de masǎ de prânz gratuită la școală.
Existǎ foarte puține ṣcoli private, majoritatea elevilor studiazǎ în ṣcoli de stat, beneficiind de diferite facilitǎți. Fiecare salǎ de clasǎ este dotatǎ cu mijloace TIC: tablǎ interactivǎ, retroproiector, videoproiector, calculator, tablete ṣi softuri educaționale pentru diverse teme de studiu. De asemenea, totalitatea materialelor didactice utilizate de profesori ṣi elevi sunt acordate gratuit (rechizite, manuale ṣcolare).
Reforma curricularǎ
Nevoia de schimbare
Curriculum-ul trebuie schimbat periodic, în paralel cu nevoile societǎții: evoluția tehnologiei, globalizarea, schimbarea climei, a economiei. Competențele cerute de societate ṣi de muncǎ s-au schimbat. Apar tot mai multe locuri de muncǎ ce solicitǎ competențe digitale, strategii asertive de comunicare, cât ṣi competențe practic - aplicative. În decembrie 2014, Finlanda a finalizat Reforma Curriculară Națională pentru învățământul pre-primar și pentru învățământul de bază obligatoriu. Aceastǎ reformǎ furnizeazǎ o oportunitate de a discuta despre pedagogie, conținutul educației ṣi medii de învǎțare.
Câteva dintre obiectivele cheie în cadrul reformei finlandeze presupun:
· dezvoltarea școlilor drept comunități de învățare,
· promovarea bucuriei de a învăța, a unei atmosfere de colaborare, precum și
· promovarea autonomiei elevilor în asumarea responsabilității și în viața școlară.
Centrul reformei
Reforma se axeazǎ pe substituirea sarcinilor de lucru care dezvoltǎ competențe bazate pe memorare ṣi reproducere cu acele sarcini practic - aplicative, care activeazǎ procesele cognitive superioare: gândirea, împreunǎ cu operațiile specifice acesteia (analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, concretizarea, generalizarea, individualizarea), imaginația, memoria, rezolvarea de probleme.
Cu scopul de a răspunde provocărilor viitorului, curriculumul finlandez va pune accent pe competențele transversale (generice) și pe proiectele de colaborare transdisciplinară.
Cu toate acestea, disciplinele școlare joacă încă un rol important în procesul de predare și învățare. Subiectele care sunt comune pentru toți elevii din învățământul de bază au fost prevăzute în Actul de Bază al Educației.
Obiectivele de învățare ale competențelor transversale sunt descrise ca șapte domenii de competență. Autoritățile locale și școlile sunt încurajate să promoveze dezvoltarea acestor competențe și să analizeze modalități inovatoare în atingerea obiectivelor. Competențele vor fi, de asemenea, evaluate ca parte a materiei școlare. În acest fel, fiecare disciplină școlară îṣi aduce aportul la dezvoltarea tuturor celor șapte domenii de competență. Acesta este un nou mod de a combina curiculumul bazat pe competențe și pe cunoștințe. Cu toate acestea, subiectele școlare tradiționale vor exista în continuare, deși cu mai puține frontiere distincte și cu mai multe proiecte de colaborare practică între ele.
Potrivit noului Curriculum Național, toate școlile trebuie să proiecteze și să asigure cel puțin o astfel de perioadă de studiu în fiecare an școlar pentru toți elevii, o perioadă bazată pe studierea fenomenelor sau a subiectelor care prezintă un interes special pentru elevi.
Elevii vor participa la procesul de planificare a acestor perioade de studiu. Disciplinele școlare vor oferi puncte de vedere specifice, concepte și metode pentru planificarea și punerea în aplicare a acestor perioade. Se pune accent pe evaluarea formativă, pe dezvoltarea și promovarea în mod sistematic a competenței de „a învăța să înveți”.
Conform noului curriculum, scopul evaluării este de a încuraja elevii, de a-i ajuta să învețe treptat să înțeleagă și să analizeze propriile procese de învățare și să își asume mai mult responsabilitatea asupra învățării.
Noi centrǎri
Reforma curricularǎ presupune existența unor noi centrǎri:
Inovația
Odatǎ cu evoluția tehnologiei, reforma curricularǎ tinde spre dezvoltarea unor aptitudini digitale, care sǎ-i poatǎ facilita munca elevului. Astfel cǎ, inovația ocupǎ un loc primordial în învǎțare.
Care sunt „regizorii ṣi scenariṣtii” din spatele reformei?
· echipa de proiect formatǎ din specialiṣti în domeniul educației, care se ocupǎ de trasarea
liniilor directoare ale reformei;
· sondaje de opinie, a cǎror feedback valorificǎ pǎrerile pǎrinților ṣi ale elevilor, referitoare la
conținuturi, strategii de învǎțare ṣi metode de evaluare;
· finanțatorii proiectului, adicǎ reprezentanți ai administrației publice locale;
· coordonatorul de proiecte;
· workshop/ seminarii, organizate de specialiṣti.
Una dintre direcțiile de dezvoltare a inovației este implementarea unor medii de învǎțare eficiente.
Astfel cǎ, datoritǎ dezvoltǎrii abilitǎților TIC, s-au creat diverse medii de învǎțare:
· clasa fizicǎ (sǎlile de clasǎ, cabinete, laboratoare);
· mediul social (interacțiunea directǎ între elevi);
· mediul virtual (învǎțarea digitalǎ);
· mediul psihologic.
Dezvoltarea ṣcolii cere angajament total din partea tuturor nivelurilor:
Pe viitor, se urmǎreṣte fundamentarea unei societǎți inovative ṣi de succes, în care învǎțarea sǎ aibǎ loc pe parcursul întregii vieți, iar rolul profesorului sǎ nu mai fie doar cel de a preda ṣi evalua, ci ṣi cel de a instrui (de a arǎta calea cunoaṣterii).
Managementul ṣcolii
Echipa de management
Ȋn funcţie de numărul de elevi, echipa de management este alcătuită din directorul principal, asistent principal, vice-director, coordonator de proiecte.
Grupul de management sau consiliul de administraţie este alcătuit din directori, 5 profesori şi un elev. Colectivul de cadre didactice este structurat pe echipe de lucru: echipa internaţională, echipa TIC, echipa de dezvoltare, etc..
Atribuțiile directorilor
Directorul are datoria de a se ocupa de recrutarea, selecţia, angajarea ṣi motivarea resursei umane. Cadrele didactice sunt selectate ȋn urma unui interviu, ȋn care se urmăreşte ȋn primul rând centrarea pe elev. Directorul are sarcina de a se ocupa de finanţarea şcolii şi de achiziţiile necesare desfăşurării ȋn condiţii optime a procesului de ȋnvăţământ. Stabileşte dialoguri cu factorii interesaţi ȋn dezvoltarea şcolii: cadre didactice, părinţi, elevi. Directorul are o responsabilitate globală, fiind direct răspunzător de disciplina şi ordinea din şcoală, dar şi de monitorizarea absenţelor, de calitatea procesului de învǎțǎmânt ṣi de rezultatele ṣcolii. Directorii nu predau la clasă şi nu evaluează profesorii. Asistentul director (asistent principal) se implică ȋn elaborarea orarului şcolii şi monitorizarea frecvenţei la cursuri. Directorul adjunct ȋnlocuieşte directorul şi directorul asistent la nevoie şi răspunde de organizarea şi desfăşurarea examenelor, a probelor practice, de monitorizarea frecvenţei la cursuri a elevilor. Grupul de management se ȋntruneşte o dată la două săptămâni pentru planificări, discuţii pentru rezolvarea problemelor, astfel ȋncât procesul decizional să fie foarte transparent.
Noua culturǎ a ṣcolii
Noul Curriculum vizează o nouă cultură a şcolii, care presupune un profesor implicat ȋn satisfacerea nevoilor elevilor şi rezolvarea problemelor acestora, formarea resursei umane prin participări la traininguri, unde vor primi suport pedagogic şi tehnic.
Competențele profesorului
Profesorii au un nivel ȋnalt de educaţie, studiind ȋn cadrul facultăţilor de profil timp de 5 sau 6 ani, ȋn funcţie de specializare. Ei au autonomie ȋn aplicarea curriculumului. Stabilesc ȋmpreună cu elevii şi părinţii metodele de predare şi de evaluare.
Cadrele didactice utilizează ȋn demersul educaţional materiale didactice moderne, digitale, care facilitează ȋnvăţarea. Ȋşi aduc aportul pentru crearea unor situaţii de ȋnvăţare atractive, interactive pentru elevi, care să le capteze atenţia şi să le menţină interesul crescut pentru activităţile desfăşurate, promovând sentimentul de bucurie, pentru că au ocazia să ȋnveţe lucruri noi. Participă 2-3 zile pe an la traininguri interesante, desfăşurate ȋn mod interactiv, care ating ȋntâi subiecte pedagogice. Participarea la aceste formări dezvoltă cultura instituţională.
Alţi agenţi de ȋnvăţare sunt chiar elevii pasionaţi de IT, care oferă profesorilor suportul digital necesar, atunci când aceştia le solicită ajutorul. Profesia de dascăl este foarte respectată ȋn Finlanda, de aceea este o profesie căutată de tineri.
Elevul în centrul activitǎților didactice
Dezvoltarea abilitǎților elevilor în secolul XXI
Ȋn procesul educaţional elevii sunt motivaţi intrinsec, fiind implicaţi activ ȋn procesul de proiectare - ȋnvăţare – evaluare.
Toţi elevii din Finlanda au şanse egale la educaţie, inclusive cei din mediul rural, datorită finanţării masive ȋn ȋnvăţământ, accesului la personal didactic calificat (care la rândul său este motivat financiar) şi la resurse materiale digitale atractive, ȋn consonanţă cu dezvoltarea tehnologică care a transformat complet viaţă cotidiană.
Niveluri de sprijin pentru elevi
Una dintre explicaţiile succesului sistemului de ȋnvăţământ finlandez constă ȋn faptul că elevii sunt sprijiniţi de timpuriu ȋn cazul ȋn care apar dificultăţi de ȋnvăţare, având personal didactic numeros şi calificat care se ocupă de aceşti elevi. De exemplu, ȋn cazul elevilor cu o formă severă de autism, câte un cadru didactic de sprijin se ocupă de un singur elev.
Există 3 niveluri de sprijin:
1. sprijin general:
a. învăţare remedială (profesorii desfǎṣoarǎ activitǎți educaționale suplimentare atractive cu elevii cu dificultǎți de învǎțare),
b. munca diferenţiată (aplicatǎ în funcție de nivelul competențelor fiecǎrui elev),
c. grupuri flexibile (elevii au oportunitatea de a participa la activităţi şcolare în cadrul claselor de acelaşi nivel, a căror componenţă se modifică în funcţie de competenţele dobândite pe parcursul unui an şcolar),
d. echipe de studiu (formate din elevi foarte bine pregătiţi şi elevi cu dificultăţi de învăţare- elevii care exceleazǎ oferǎ sprijin celor care au acumulat lacune în învǎțare),
e. discuţii purtate între profesori, părinţi şi elevi, referitoare la evaluarea performanţelor elevilor din timpul anului şcolar;
2. sprijin specializat
- intervenţia cadrelor de sprijin pentru elevii cu dificultăţi de învățare;
3. sprijin special:
- se acordă elevilor cu C.E.S. în clase speciale integrate în şcoala de masă, respectiv şcoli de profil.
Niveluri ale cunoaṣterii
Directorul unei şcoli finlandeze a propus următoarele niveluri ale cunoaşterii, în ceea ce priveşte luarea deciziilor şi autoevaluarea:
1. must know (trbuie să știu) – performanţă mediocră, ceea ce presupune cunoştinţe minime, obligatorii pe care trebuie să le asimileze elevii, corespunzătoare motivaţiei extrinseci;
2. should know (ar trbui să știu) – performanţă bună, când elevii conştientizează importanţa învăţării şi se implică activ în dobândirea de competenţe specifice;
3. nice to know (preferabil de știut) – performanţă ridicată, obţinută de elevii motivaţi intrinsic.
Heureka- Centrul de ṣtiințǎ ṣi tehnologie pentru copii
Centrul ṣtiințific Heureka este o instituție culturalǎ ṣi educaționalǎ, localizatǎ în capitala Finlandei- Helsinki ṣi reprezintǎ o adevǎratǎ atracție, atât pentru copii, cât ṣi pentru adulți, deoarece se bazeazǎ pe ideea de învǎțare prin descoperire ṣi simulare, pe baza investigației ṣi a e experimentǎrii. Este un centru cǎutat atât de clase de elevi ṣi grupuri organizate, cât ṣi de profesori (pentru training-uri), tabere de ṣtiințǎ, familii.
Astfel cǎ, în fiecare an reuṣeṣte sǎ gǎzduiascǎ 55000 elevi ṣi 5000 de profesori, sprijinind interesele în ṣtiințǎ ṣi tehnologie a acestora. Aceastǎ instituție prezintǎ anumite facilitǎți în învǎțare, dispunând de activitǎți pedagogice ṣi de materiale ṣi mijloace moderne, precum: expoziții, programe în cadrul unor laboratoare ṣi workshop-uri, planetariu, teatru de ṣtiințǎ, filme, jocuri de baschet cu ṣoareci, toate acestea coroborate ducând la o motivație crescutǎ pentru învǎțare.
De asemenea, existǎ programe speciale pentru grupuri: tabere de ṣtiințǎ pentru copii pe perioada verii, pachete pentru petreceri cu ocazia zilelor de naṣtere, programe pentru grupuri de business.
Programele ṣcolare sunt strâns legate de Curriculum-ul Național ṣi ajutǎ la îmbunǎtǎțirea abilitǎților ṣtiințifice ale elevilor, prin intermediul experimentelor, a muncii care implicǎ activitǎți manuale, gândirea ṣtiințificǎ, experiențelor ṣtiințifice pozitive.
Un alt beneficiu apare în cazul elevilor cu dificultǎți de învǎțare sau a celor supradotați, care reuṣesc sǎ înțeleagǎ mai uṣor principiile ṣtiințifice.
Training-urile pentru profesori sunt ṣi ele benefice ṣi eficiente, datoritǎ muncii experimentale din cadrul laboratoarelor ṣi a metodelor utilizate în activitǎțile manuale.
Prin intermediul demonstrațiilor ṣtiințifice creative ṣi ilustrative, aceṣtia pot sǎ-ṣi îmbogǎțeascǎ strategiile de predare - învǎțare, fǎcându-le astfel mai atractive ṣi mai interesante pentru elevi.
Un atu în promovarea acestui centru ṣtiințific în întreaga lume este constituit de vizitarea ṣcolilor ṣi a centrelor comerciale de cǎtre circurile ṣtiințifice mobile, care stârneṣte curiozitatea elevilor de a vizita mǎcar o datǎ în viațǎ acest loc minunat, care le oferǎ experiențe unice de învǎțare propuse de profesor, atunci se trece la nivelul al treilea: consilierea acestuia de către profesorul de asistență psiho-pedagogică.
În cazul în care vinovatul nu prezintă o ameliorare a comportamentului, se aplică următorul nivel: consilierea părinților și intervenția directorului.
În general, în școlile din România, sunt aplicate nivelele 2, 3 și 4, fără intervenția elevilor mediatori.
Credem că este necesar ca elevii-mediatori să fie pregătiți de cadre didactice specializate, în colaborare cu diriginții, pentru a putea interveni când depistează fenomenul de bullying în fază incipientă. De asemenea, toți elevii vor fi înștiințați de pericolul pe care îl generează manifestarea comportamentelor indezirabile și de faptul că vor fi pregătiți elevi, special pentru prevenirea și combaterea acestor comportamente, pe care trebuie să-I asculte și să-i respecte. Considerăm că implicarea elevului mediator este benefică din două motive:
- fenomenele de bullying sunt descoperite timpuriu, înainte de a lua amploare și sunt raportate dirigintelui și consilierului școlar;
- elevii se responsabilizează între ei la primele semne de manifestare a comportamentelor-problemă.
Sistemul BYOD
Sistemul BYOD (Bring Your Own Device) se utilizează când resursele financiare sunt limitate şi presupune ca fiecare copil să ȋşi aducă propriul instrument IT (laptop, tabletă, smartphone) şi să ȋl folosească la şcoală ȋn scopuri educaţionale.
Utilizarea acestui sistem prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje.
Avantajele sistemului BYOD:
- profesorii nu sunt condiţionaţi de existenţa dotărilor sălilor de clasă cu aceste aparaturi IT, putând să le insereze ȋn demersul didactic;
- elevii sunt familiarizaţi cu propriile aparate electronice, ceea ce le facilitează munca;
- de asemenea, ei sunt ȋncântaţi că li se permite accesul ȋn şcoală cu telefon, tabletă sau laptop, fiind responsabilizaţi să le utilizeze doar atunci când este necesar;
- la vârsta copilăriei se formează deprinderile digitale mult mai rapid.
Dezavantajele sistemului BYOD:
- sistemul este puțin incomod pentru elevii din clasele mici;
- școlile cate implementează acest sistem au obligația de a asigura infrastructura obligatorie pentru funcționarea neîntreruptă a perifericelor (alimentare cu energie electrică, internet, etc.).