Pentru valorificarea şi dezvoltarea fiecărui individ în parte, trebuie să ţinem seama de particularităţile lui şi de modul de manifestare al fiecaruia. Aşadar, e necesară o nouă abordare a teoriei instruirii, instruire care trebuie să răspundă necesităţilor curriculumului, dar şi nevoilor elevilor, instruire care trebuie să fie răspunsul educatorului în planul predării-învăţării-evaluării, deci o instruire diferenţiată.

            Educatorii pot diferenţia conţinuturile, adică ceea ce elevii ar trebui să ştie, să înţeleagă, să fie în stare să facă, drept rezultat al învăţării. Totodată, se pot diferenţia procesele, adică acele activităţi destinate să ajute elevii să înţeleagă. Modalităţile în care elevul demonstrează ceea ce a ajuns să cunoască şi să fie capabil să facă, pot îmbrăca, de asemenea, forme diferite.

 

            Instruirea diferenţiată se aplică în acord cu disponibilităţile elevilor, cu interesele lor şi cu profilul lor de învăţare, printr-o gamă de strategii manageriale şi educaţionale, cum ar fi:

·         instruirea în grup mic;

·         studiul asociat;

·         studiul individual;

·         succesiune de lecţii

Instruirea diferenţiată are la bază teoriile cognitiv-contextuale ale inteligenţei. Aceste teorii tratează modul în care procesele cognitive operează în diferite contexte.

Reprezentanţii cei mai de seamă ai teoriilor cognitive-contextuale sunt Howard Gardner şi R. Sternberg.

În activitatea didactică suntem tentaţi să apreciem că este “deştept” cel care are un punctaj mare la testele de inteligenţă. Despre aceştia spunem că sunt “născuţi inteligenţi”. În funcţie de acest aspect, ne putem aştepta la următoarele situaţii: dacă un copil este inteligent, va avea rezultate bune, dacă un elev are inteligenţă medie, rezultatele pot fi satisfăcătoare, dacă are inteligenţa scăzută, speranţele sunt slabe. Tendinţa generală este de a-i considera “inteligenţi” pe cei care sunt buni la matematică sau la limba română si “talentaţi”, pe cei cu alte înclinaţii.

Gardner a fost preocupat de aceste diferenţe pentru că “a contribui la dezvoltarea societăţii înseamnă mai mult decât a fi bun la matematică”. În acest sens, propune o nouă viziune asupra inteligenţei: “Teoria inteligenţelor multiple”.

Teoria lui Gardner  privind inteligenţele multiple porneşte de la ideea existenţei unor inteligenţe definite şi autonome, ce conduc la modalităţi diverse de cunoaştere, înţelegere şi învăţare. El consideră că inteligenţa nu este o însuşire pusă în lumină prin forţe standard, ci capacitatea de a rezolva probleme şi a realiza produse în situaţii concrete de viaţă. Astfel, capacitatea cognitivă a omului este descrisă printr-un set de abilităţi, talente, deprinderi mentale, pe care Gardner le numeşte ”inteligenţe”. Toţi indivizii normali posedă fiecare din aceste inteligenţe într-o anumită măsură. Ceea ce îi diferenţiază este gradul de dezvoltare şi natura unică a combinării lor.

Teoria lui Gardner justifică anume că nu putem învăţa în acelaşi mod, că avem stiluri şi atitudini de învăţare diferite şi, ca urmare, avem nevoie de un tratament diferit, individualizat, pe parcursul procesului de instruire şi formare.

Howard Gardner identifică 8 tipuri de inteligenţă: verbală / lingivstică; matematică / logică; ritmică / muzicală; corporală / kinestezică; interpersonală; intrapersonală; naturistă.

El a identificat şi un al nouălea tip de inteligenţă, cea “existenţială”, dar datorită faptului că nu a reuşit să determine care zonă de pe scoarţa cerebrală este responsabilă de activitatea acestui tip de inteligenţă, ea nu este recunoscută.

1.      Inteligenţa verbalǎ / lingvisticǎ

A gândi în cuvinte; a comunica verbal; a folosi limba pentru a exprima şi înţelege realităţile complexe ale existenţei, ale vieţii în familie şi societate; a medita asupra mesajelor proprii sau primite.

2.      Inteligenţa matematicǎ / logică

A gândi în spiritul determinării cauză-efect; a înţelege raporturile dintre acţiuni, obiecte şi idei; a gândi conceptual; a reacţiona; a pătrunde esenţele; a analiza; a sintetiza; a clasifica; a cuantifica; a abstractiza.

3.      Inteligenţa vizuală / spaţială

A gândi în imagini; a percepe cu acurateţe si acuitate (agerime) lumea vizuală; a sesiza cele trei dimensiuni; a recrea aspecte ale experienţei vizuale cu ajutorul imaginaţiei; a înţelege realităţile din spaţiu.

4.      Inteligenţa ritmică / muzicală

A gândi în sunete, ritmuri, melodii şi rime; a fi sensibil la ton, intensitatea, înălţimea şi timbrul sunetelor, la comunicarea non-verbală, la sunetele şi zgomotele din mediul înconjurător.

5.      Inteligenţa corporală / kinestezică

A gândi în mişcări; a folosi corpul în moduri abile şi complicate, periculoase chiar; a avea simţul coordonării în mişcări ale întregului corp şi ale mâinilor în manipularea obiectelor; a crea produse folosind corpul sau diferite părţi ale corpului.

6.      Inteligenţa interpersonală

A gândi despre alte personae şi a le înţelege; a şti să le abordezi şi cum să lucrezi cu ele; a avea capacităţi simpatetice şi empatetice; a diferenţia între oameni; a fi sensibil la motivele, intenţiile şi stările acestora; a reacţiona adecvat la semnalele celor din jur.

7.      Inteligenţa intrapersonală

A gândi şi forma un model despre sine; a te înţelege pe tine şi a opera cu acest model în viaţă; a te autocunoaşte; a te situa şi analiza în raport cu ceilalţi; a fi conştient de propriile-ţi puncte tari şi slabe; a programa eficient atingerea obiectivelor personale; a-ţi monitoriza şi controla propriile gânduri, sentimente şi atitudini; a lua decizii pe baza autocunoaşterii; a întelege că viaţa este o continuă experienţă de autocunoaştere pentru autodevenire.

8.      Inteligenţa naturistă

A înţelege lumea naturală; a recunoaşte şi a clasifica indivizi, specii şi relaţii ecologice; a interacţiona cu mediul natural descoperind schemele funcţionale legate de viaţă şi de forţele naturii; a concepe creaţia ca un sistem de tipare şi comportamente.

            La naştere, copilul posedă aproape în egală măsură, cele 8 tipuri de inteligenţă, însă la şcoală vin cu grade diferite de dezvoltare a acestora, determinate de experienţele socio-culturale cu care s-au confruntat.

Cum identificăm laturile forte ale elevilor?

Gardner ne sugerează două modalităţi:

·         vizită la muzee sau activităţi într-un mediu bogat în experienţe, loc de joacă cu multe jucării, multe tipuri de joacă;

·         administrarea unor chestionare.

MODEL DE CHESTIONAR PENTRU IDENTIFICAREA TIPURILOR DE INTELIGENŢE LA  ELEVII DIN CLASELE I-IV

 “Cartea inteligenţelor multiple”, autori : Mariana Dragu, Ion Dumitru – Editura Gimnasium

 

 

 

 

Prof. Pricope Florina, C.Ş.E.I.,,E.Polihroniade”

            Datele oferite de chestionar sunt importante pentru abordarea individualizată a procesului educaţional, pentru proiectarea şi realizarea adecvată a obiectivelor şi conţinuturilor acestuia, a cărui finalitate este aceea că, în şcoală, elevii dobândesc cunoştinţe şi învaţă cum să înveţe, pentru a deveni capabili sa rezolve problemele cu care se vor confrunta în viaţă şi în profesie, pregătiţi să acţioneze, să se manifeste ca personalităţi creative, constructive, puternic motivate şi cu abilităţi proprii autonomiei axiologice, să aprecieze, să producă judecăţi de valoare, în mod independent.

            Pe baza descoperirilor făcute de Gardner a celor 8 inteligenţe, s-a întocmit următorul tablou sinoptic:

Inteligenţa	Îi plac / Îi place	Are / e bun la / se pricepe să…	Învaţă
Lingvistică	-          cuvintele -          discuţiile -          dezbaterile -          să citească -          să vorbească -          să scrie -          să asculte -          să povestească	-          sensibilitate -          compunere -          limbaj -          exprimare verbală -          exprimă sensuri	-          spunând -          auzind -          urmărind instrucţiuni -          făcând asociaţii de cuvinte
Logică / matematică	-          numerele -          formulele -          structurile -          tehnologia	-          gândirea abstractă -          concepte matematice -          raţionamente -          logică -          rezolvare de probleme	-          făcând conexiuni -          folosind gândirea critic -          metodic, organizându-şi munca
Vizuală / spaţială	-          culorile -          imaginile -          să deseneze -          să coloreze -          să modeleze -          să construiască -          sa proiecteze	-          imaginaţie -          orientare în spaţiu -          observarea detaliilor vizuale -          să facă hărţi / scheme -          să creeze modele	-          folosind “ochiul” minţii -          din imagini -          văzând -          observând -          din reprezentări grafice -          vizualizând
Ritmică / muzicală	-          sunetele -          vocile -          ritmul	-          producă sunete -          reacţioneze la sunete -          să cânte, aprecieze, evalueze -          muzica	-          cu ajutorul muzicii -          asociind sunetele
Corporală / kinestezică	-          jocurile de rol -          excursiile de studiu -          să se mişte -          să atingă -          mânuirea obiectelor	-          conştiinţa nevoilor fizice ale organismului -          mişcări -          coordonare -          exprimă idei şi sentimente	Prin: -          implicare -          participare -          manevrând -          mişcându-se -          activităţi practice
Naturală	-          animalele -          plantele -          detaliile -          natura -          să stea în aer liber	-          mişcare -          observaţii -          detalii senzoriale	-          observând relaţiile -          comparând -          culegând datele -          utilizând informaţii senzoriale
Intrapersonală	-          autoreflecţia -          urmărirea propriilor interese -          stabilirea de scopuri -          etica, morala	-          autoevaluarea -          înţelegerea de sine -          exprimarea sentimentelor, gândurilor	-          sarcini individualizate -          când işi poate alege activităţile -          în atmosfera de corectitudine -          muncă independentă
Interpersonală	-          interacţiunea -          colaborarea -          relaţiile sociale -          empatia faţă de altii	-          negociere / mediere -          comunicarea verbală / non-verbală -          să vada perspective multiple -          să înţeleagă pe altii	-          în grup -          interviuri -          observându-i pe alţii -          comunicând cu alţii -          relaţionând cu alţii

  

            Observaţiile curente, coroborate, cu cele desprinse din analiza chestionarelor, ne vor oferi informaţii pentru a proiecta un traseu educaţional individual, fără a face etichetarea elevilor.

            Thomas Armstrong identifică mai multe stiluri de învăţare (“Instruirea diferenţiată” – pag. 21).

Astfel:

Copiii cu inteligenţă preponderent:	gândesc,	au nevoie,	preferă:
lingvistică	în cuvinte	-          să citească -          să scrie -          să povestească -          să joace jocuri de cuvinte	-          cărţi -          benzi desenate -          instrumente de scris -          jurnale -          dialog -          discuţii -          povestiri -          dezbateri
logică / matematică	în raţionamente	-          să experimenteze -          să pună întrebări -          să rezolve probleme logice -          să calculeze	-          lucruri pe care să le exploreze şi să le gândească -          materiale de laborator -          obiecte de manipulate -          excursii la muzee de ştiinţă
vizuală / spaţială	în imagini	-          să deseneze -          să proiecteze -          să vizualizeze -          să schiţeze	-          lego -          video -          filme -          jocuri de imaginaţie -          cărţi illustrate -          excursii la muzee de artă
ritmică / muzicală	prin ritm şi melodii	-          să cânte -          să fluiere -          să fredoneze -          să bată tactul -          să asculte	-          cântatul -          concertele -          muzica acasă şi la şcoală -          instrumentele muzicale
corporală / kinestezică	prin senzaţii somatice	-          să danseze -          să alerge -          să sară -          să construiască -          să atingă -          să gesticuleze	-          jocuri de rol -          dramatizări -          mişcare -          sport -          jocuri fizice -          experienţe de laborator
intrapersonală	interiorizează	-          să-şi stabilească scopuri -          să mediteze -          să viseze -          să tacă -          să facă planuri	-          locuri secrete -          timp petrecut in solitudine -          proiecte desfăşurate în ritm propriu -          posibilitatea de a alege
interpersoanlă	comunicându-şi ideile altora	-          să conducă -          să organizeze -          să relaţioneze -          să manipuleze -          să medieze -          să mearga la petreceri	-          prieteni -          jocuri de grup, societate -          evenimente -          cluburi -           mentori / ucenici

 

            Pentru valorificarea tuturor categoriilor inteligenţei, în predarea conţinutului informaţional, trebuie să se ţină seama de 5 cerinţe de individualizare a învăţămantului:

·         parcurgerea materialului într-un timp determinant, specific structurii psihice a elevului;

·         elevului să i se ofere posibilitatea să lucreze în anumite moment în condiţii care îi convin personal, ceea ce impune modificarea organizării tradiţionale a activităţii şcolare;

·         posibilitatea de a aborda un subiect într-o fază anumită, în funcţie de cunoştinţele acumulate anterior; cerinţa este eficientă la obiectele cu conţinut liniar;

·         posibilitatea introducerii unor unităţi de instruire în favoarea elevilor cu cunostinţe reduse sau a unora cu deprinderi bine consolidate;

·         utilizarea mai multor mijloace de instruire, astfel încât el sa poată să aleagă pe cele care i se potrivesc la un moment dat.

Un element esenţial în aplicarea T.I.M la şcoală, este cunoaşterea profilului de inteligenţe ale elevilor. Aflarea punctelor “tari” şi “slabe” este esenţială pentru stabilirea strategiilor de diferenţiere şi individualizare.

Prin Curriculum elaborat de şcoală, se poate valorifica potenţialul individual oferind elevilor posibilitatea manifestării punctelor forte pe care le au, a formelor de inteligenţă care domină la fiecare individ.

Înţelegând care sunt punctele tari sau slabe ale unui tip de inteligenţă, se poate organiza procesul de învăţământ, prin focalizarea activităţii pentru stimularea punctelor tari. Cunoscând profilul de inteligenţe al elevului, putem enumera câteva posibilităţi de aplicare a T.I.M în contextual actual al şcolii:

a)      la începutul lecţiilor obişnuite, folosind o activitate care stimulează inteligenţele multiple în scopul de a creşte motivaţia elevilor (folosirea inteligenţelor multiple ca “punct de plecare” al lecţiei);

b)      în cadrul unei teme interdisciplinare realizată într-un grup constituit din elevi reprezentând diverse inteligenţe “tari”, care vor colabora în realizarea unei sarcini prin coduri de simboluri şi perspective diferite;

c)      explorarea unei teme la nivelul unei discipline, prin diferite coduri de reprezentare;

d)      în cadrul unui proiect individual prin care, fiecare elev işi va realiza tema din perspectiva inteligenţei / inteligenţelor “tari”.

 “Sărbătorile de iarnă- bucuria copiilor”, este o temă de abordare interdisciplinară în care sunt vizate mai multe tipuri de inteligenţă: lingvistică (învăţarea versurilor), naturistă (activităţi de cunoaştere a calendarului naturii), interpersonală (analizează fapte şi personaje), intrapersonală (exprima propriile gânduri şi reacţii în legătură cu un fapt de viaţă), muzicală / ritmică (însuşirea melodiilor), kinestezică (folosirea anumitor mişcări ale corpului).

În lecţia cu tema “Animale sălbatice de la noi din ţară” pot fi administrate o serie de sarcini de lucru care stimulează devoltarea inteligenţelor multiple ale fiecărui elev, sarcini de lucru cu conţinut specific fiecăreia dintre inteligenţe, după cum urmează:

1)      Inteligenţa verbal-lingvistică:

-          enumeră animalele sălbatice pe care le cunoşti din ţara noastră;

-          spune câte o ghicitoare despre fiecare şi scrie una din ele;

-          enuemră poveşti în care apar animale sălbatice şi redă oral / scris una din ele

2)      Inteligenţa logică / matematică:

-          recunoaşte animalele şi grupează-le după mărimea lor;

-          numără câte picioare are fiecare animal enumerate mai sus;

-          numără animalele din fiecare grupă format;

-          compune o problemă

3)      Inteligenţa spaţial-vizuală:

-          colorează desenul “Pădurea” apoi lipeşte la locul potrivit animalele desenate mai jos;

-          desenează animalul care îţi place cel mai mult

4)      Inteligenţa muzicală / ritmică:

-          interpretaţi cântece care au ca “personaje” animale sălbatice;

-          realizaţi mişcările sugerate de ritmul melodiei

5)      Inteligenţa corporală / kinestezică:

-           interpretaţi în faţa colegilor, cu ajutorul mişcării, gestului şi mimicii, scena întâlnirii dintre o vulpe şi un iepure sălbatic

6)      Inteligenţa naturistă:

-          iepuroaica-mamă caută puiul de iepuraş pe care tocmai l-a pierdut la ieşirea din pădure; spune cum procedezi

7)      Inteligenţa interpersonală:

-          spuneţi părţile componente ale corpului unui animal (urs) şi ale unei păsări (barza); scrieţi cu ce se hrăneşte fiecare

8)      Inteligenţa intrapersonală:

-          încercaţi să fiţi în locul unui iepure într-o zi de iarnă; cum vă veţi descurca?

Fiecare tip de inteligenţă îşi pune amprenta asupra felului în care percepem această lume, asupra felului în care asimilăm informaţia şi a felului în care ne comportăm.

           

Referințe bibliografice

1.      Dragu M., Dumitru I.,  “Cartea inteligenţelor multiple”, Ed. Gimnasium, 2010

2.      Gardner H., - “Inteligenţe multiple. Noi orizonturi”, Editura Sigma, 2006

3.      Gliga L. (coord. ) – “Învăţarea activă”, “Instruirea difernţiată”, M.E.C.I, Bucureşti, 2001