INTRODUCERE

Reprezentarea socială a unei profesii, un statut ridicat, recunoaşterea importanţei ei de către alte categorii profesionale, depind atât de nivelul de calificare a celor care o practică, de competenţa şi profesionalismul lor, cât şi de motivaţia acestora. Profesia didactică se încadrează cu succes în această regulă generală.

Pentru a ajunge la rezultate remarcabile, educabililor trebuie să li se asigure un corp profesoral bine pregătit şi motivat. Nicio reformă a educaţiei nu se poate realiza dacă se ignoră importanţa pregătirii teoretice şi practice specifice profesiei didactice. Tocmai de aceea este important să se sublinieze necesitatea unei permanente creşteri a calităţii în proiectarea şi punerea în practică a programelor de formare a cadrelor didactice în toate sistemele de învăţământ.

Calificarea la nivel superior, bazată pe definirea standardelor de calitate şi competenţelor subsumate, corect şi unitar definite şi creşterea motivaţiei profesionale a membrilor profesiei didactice sunt fundamentale pentru asigurarea unei educaţii eficiente. Actualele exigenţe, determinate de schimbările rapide ale societăţii, care se exercită asupra cadrelor didactice, constituie surse ale dezbaterilor legate de politicile educaţionale ale ţărilor europene. Eficientizarea procesului de formare a cadrelor didactice este parte integrantă a hotărârii Consiliului Europei de a considera profesorii ca actori-cheie ai strategiilor de stimulare a dezvoltării sociale şi economice a oricărei ţări.

Un concept cheie în pregătirea profesorilor este acela al profesorului ca statut profesional înalt: calificat pentru un nivel superior de educaţie, cu o gamă recunoscută de competenţe profesionale, capabil să exercite un grad semnificativ de autonomie şi judecată profesională şi de la care se aşteaptă să-şi asume responsabilitatea pentru propria dezvoltare profesională continuă şi să contribuie la profesia didactică în ansamblul ei, precum şi la dezvoltarea politicii şi practicii educaţionale. Pregătirea iniţială a profesorilor încadrarea şi debutul în carieră trebuie să stabilească bazele pentru acest statut.

O pregătire de calitate superioară a profesorilor, bazată pe un sistem integrat de formare iniţială, stagiatură şi dezvoltare profesională continuă este necesară acum mai mult decât oricând pentru a răspunde cerinţelor actuale ale profesorilor şi ritmului schimbării aflat în creştere, precum şi noilor cerinţe pe care aceştia le vor întâmpina pe

parcursul vieţii profesionale. Un fundament iniţial puternic este esenţial pentru înzestrarea noilor profesori cu cunoştinţele, competenţele, abilităţile, atitudinile, conştientizarea şi încrederea necesare pentru a preda, pentru a fi pro-activi şi a gestiona schimbarea cu profesionalism într-un mediu care evoluează rapid. Apare nevoia de a întări dezvoltarea profesională continuă în carierele tuturor profesorilor încă de la debut, pentru ca aceştia să poată înfrunta provocările profesionale continue pe care le întâmpină. Provocările şi schimbările pe care profesorii, care se dedică acestei profesii acum, le vor întâmpina vor fi cel puţin la fel de mari ca acelea cu care se confruntă generaţia actuală. Pentru a-şi putea îndeplini rolul de lideri şi modele într-o societate aflată în tranziţie radicală, profesorii trebuie să beneficieze de un sistem de formare performant.

În acest context, cariera didactică trece printr-o perioadă de multiple transformări, marea lor majoritate fiind determinate de globalizarea şi europenizarea la care ţara noastră este parte, de necesitatea armonizării sistemului de învăţământ cu cerinţele pieţei muncii europene, dar şi de schimbările paradigmelor educaţionale, politice, sociale, economice şi axiologice. Toate acestea presupun creşterea continuă a calităţii sistemului educaţional, vizând în continuare profesionalizarea carierei didactice, prin implementarea standardelor profesionale în procesul de formare a viitorilor educatori.

Programele de pregătire profesională a cadrelor didactice din România au suferit numeroase transformări în ultimii ani, transformări determinate atât de schimbarea structurii învăţământului superior, cât şi de schimbarea planurilor de învăţământ în cadrul departamentelor pentru pregătirea personalului didactic.

Noua Lege a educaţiei naţionale, intrată în vigoare la începutul anului 2011, preconizează de asemenea, un nou val de schimbări în sfera formării iniţiale şi continue a personalului didactic.

Intrarea României în Uniunea Europeană a condus, implicit, la crearea, în toate domeniile vieţii, unei interdependenţe între ţara noastră şi alte ţări europene. Astfel, învăţământul românesc trebuie să se alinieze exigenţelor impuse, raportându-se permanent la evoluţiile europene. Tema propusă se încadrează în contextul european amintit, cu consecinţe imediate în ceea ce priveşte cerinţele de calificare şi perspectivele de dezvoltare profesională a cadrelor didactice. Astăzi, mai mult ca

oricând, profesorii au o misiune din ce în ce mai complexă, deoarece responsabilităţile lor sunt în continuă creştere, iar mediile în care aceştia lucrează sunt din ce în ce mai solicitante. În cadrul organismelor UE, comisiile cu atribuţii în domeniul învăţământului studiază modalităţile prin care educatorii pot fi pregătiţi mai eficient decât în prezent pentru sarcinile importante pe care le au de îndeplinit în marea societate europeană. Încă din martie 2000, Consiliul European de la Lisabona, a subliniat faptul că resursele umane sunt principala sursă a Europei în evoluţia sa economică şi socială, şi că investiţiile în aceste resurse vor fi de o importanţă capitală în societatea bazată pe cunoaştere.

În prezent, Strategia Europa 2020 în domeniul Educaţie impune abordarea dintr-o nouă perspectivă a reformei învăţământului. Astfel, la nivel naţional, a fost elaborat Documentul de fundamentare pentru stabilirea la nivel naţional a valorilor de referinţă ale obiectivelor strategiei Europa 2020. Analizând obiectivele prioritare propuse, se constată menţinerea şi sublinierea opţiunii pentru “asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări a sistemului de învăţământ preuniversitar şi stimularea performanţei acestora”.

Practicarea profesiei didactice implică formarea iniţială a cadrului didactic, încadrarea acestuia într-o unitate şcolară şi debutul activităţii didactice, precum şi formarea profesională continuă. Setul de competenţe necesare carierei didactice s-a aprofundat, ceea ce impune şi în domeniul educaţional învăţarea pe tot parcursul vieţii. Definirea şi oficializarea standardelor profesionale pot susţine cadrele didactice să planifice, să structureze şi să faciliteze dezvoltarea lor profesională continuă. În consecinţă, studierea modului de alcătuire şi reprezentare a profilului carierelor cadrelor didactice este esenţială în înţelegerea, implementarea şi dezvoltarea unui cadru naţional al competenţelor necesare cadrelor didactice, în vederea asigurării profesionalizării carierei.

Politicile europene privind formarea profesorilor

Documentele de politică educaţională – privire retrospectivă

Considerați de interes pentru dumneavostră o trecere în revistă a politicilor educaționale europene care au guvernat școala în ultimii zece ani?

Vă invităm să parcurgeți paragrafele următoare!

Educaţia şi formarea au fost definite ca aspecte esenţiale ale strategiei de la Lisabona a Uniunii Europene pentru locuri de muncă, dezvoltare şi coeziune socială.

În anul 2000 la Lisabona Consiliul Europei a cerut adaptarea şi modernizarea sistemelor de educaţie şi formare în perspectiva învăţării pe toată durata vieţii şi a stabilit ca până în 2010 Uniunea Europeana să devină cea mai dinamică economie bazată pe cunoştinţe din lume.

În acest context, Consiliul Europei şi Comisia Europeană au stabilit programul de activitate Educaţie şi Formare 2010, program ce a inclus formarea unor Grupuri Expert, printre care unul centrat pe profesori si formatori. Acestui grup i s-a cerut să analizeze practici ale politicilor care aveau ca scop îmbunătăţirea educaţiei si a performanţei profesorilor şi formatorilor în contextul procesului de schimbare a rolului lor în societate, al creşterii complexităţii şi responsabilităţilor cadrelor didactice, dar şi în contextul unor medii din ce în ce mai dificile în care îşi desfăşoară activitatea.

Primul obiectiv al programului de activitate „Educaţie şi formare 2010” - Îmbunătăţirea pregătirii şi formării cadrelor didactice şi a formatorilor, subliniază atât importanţa atragerii şi păstrării în sistem a persoanelor calificate şi motivate în profesia de cadru didactic, cât şi importanţa identificării aptitudinilor de care au nevoie cadrele didactice pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale societăţii, a asigurării condiţiilor pentru sprijinirea cadrelor didactice prin formare iniţială şi formare continuă la locul de muncă.

În 2004, Consiliul şi Comisia pentru Educaţie, în raportul intern comun către Consiliul Europei şi Comisia Europeană privind progresul către Educaţia şi Pregătirea Profesională 2010, au reiterat ideea că succesul strategiei de la Lisabona depinde de existenţa unor profesori şi formatori cu înaltă calificare care să poată implementa

reforma în teritoriu. Raportul a acordat prioritate dezvoltării unor principii europene comune pentru competenţele şi calificările necesare profesorilor şi formatorilor pentru ca aceştia să-şi îndeplinească rolul în schimbare în societatea bazată pe cunoaştere.

Grupul Expert pentru profesori şi formatori a răspuns acestui raport prin stabilirea ca prioritate cheie a dezvoltării principiilor comune şi a căutat cele mai bune modalităţi de a reflecta nevoile profesorilor şi formatorilor într-o singură lucrare. Un ansamblu de principii europene comune pentru competenţele şi calificările profesorilor a fost întocmit în cooperare cu experţii desemnaţi de statele membre şi apoi testat în 2005 la o conferinţă europeană de experimentare la care au participat factori de decizie la nivel înalt, specialişti în domeniul învăţământului şi principalele părţi interesate. (Common European Principles for Teacher Competences and Qualifications, European Commission, june 2005, Brussels, www.europa.eu.int/comm/education/policies/2010/doc).

Principiile europene comune pentru competenţele şi calificările profesorului au ca scop sprijinirea dezvoltării de noi politici la nivel naţional sau regional, după caz.

În accepţiunea acestui document, prin profesor se înţelege o persoană căreia i se recunoaşte statutul de profesor (sau echivalentul) în conformitate cu legislaţia fiecărei ţări.

Termenul „echivalent” este necesar pentru că în anumite ţări ar putea exista grupuri de profesori cu diferite titluri, dar care au acelaşi statut. În acest context profesorii ar putea lucra cu copiii preşcolari, elevi de şcoală primară, generală, adulţi, şi studenţi în programe educaţionale profesionale iniţiale din colegii, companii sau organizaţii de pregătire profesională.

Documentul specifică faptul că profesorii joacă un rol crucial în sprijinirea experienţei de învăţare a tinerilor şi a adulţilor. Ei sunt actorii cheie în evoluţia sistemelor de educaţie şi în implementarea reformelor, reforme care pot face ca Uniunea Europeană să aibă economia cea mai performantă din lume până în anul 2010. Educaţia de înaltă calitate asigură elevilor/studenţilor împlinire personală, abilităţi sociale mai bune şi oportunităţi de angajare mai diverse.

Această profesiune are o puternică influenţă asupra societăţii şi joacă un rol vital în dezvoltarea potenţialului uman şi în formarea generaţiilor viitoare. Prin urmare, pentru a-şi atinge obiectivul său ambiţios, Uniunea Europeană trebuie să privească rolul profesorilor, pregătirea şi dezvoltarea carierei lor ca pe nişte priorităţi cheie.

Profesorii ar trebui să fie capabili să răspundă la provocările mereu în evoluţie ale societăţii, dar să şi participe activ în această societate şi să pregătească elevi care să înveţe autonom pe parcursul întregii vieţi. Ei ar trebui, deci, să poată arăta în procesul de predare-învăţare, o angajare continuă a materiei de studiu cu conţinutul, pedagogia, inovaţia, cercetarea şi cu dimensiunile sociale şi culturale ale educaţiei. Formarea profesorului trebuie să se situeze la un nivel înalt şi să fie sprijinită de instituţiile unde profesorul este sau va fi angajat.

Profesorul are, de asemenea, un rol-cheie în pregătirea elevilor în a deveni cetăţeni ai Uniunii Europene. Astfel, ei trebuie să cunoască şi să respecte diferitele culturi şi în acelaşi timp să identifice valorile comune. Se acordă prioritate dezvoltării respectului reciproc şi recunoaşterii competenţelor şi calificărilor profesorilor între statele membre.

Profesorii nu pot acţiona singuri. Propria lor educaţie superioară trebuie susţinută de politici naţionale sau regionale, politici ce se referă la educaţia iniţială profesională şi la dezvoltarea profesională continuă, dar trebuie, de asemenea, încadrată într-un context mai larg al politicii educaţionale în general. Educaţia profesorilor are un impact deosebit asupra calităţii învăţării şi în consecinţă trebuie să fie parte a sistemelor naţionale sau regionale care se concentrează asupra îmbunătăţirii şi evaluării calităţii educaţiei.

Documentul propune principii comune europene, ce trebuie să fie percepute ca instrumente pentru sprijinirea dezvoltării politicilor privind educaţia profesorilor la nivel regional sau naţional.

Aceste principii comune europene sunt:

1.    pregătire universitară - profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior sau echivalentul lor. Orice profesor trebuie să aibă posibilitatea de a-şi continua studiile până la cel mai înalt nivel pentru a-şi dezvolta competenţele profesionale şi a progresa în profesiunea sa. Educaţia profesorilor este multidisciplinară. În consecinţă, profesorii trebuie să deţină:

a.        cunoştinţe specifice disciplinei/disciplinelor predate;

b.        cunoştinţe pedagogice;

c.        abilităţi şi competenţe necesare pentru a îndruma şi ajuta elevii;

d.        înţelegere a dimensiunii sociale şi culturale a educaţiei.

.

2.    profesie amplasată în contextul învăţării de-a lungul întregii vieţi - dezvoltarea profesională trebuie să continue pe toată durata carierei şi trebuie sprijinită şi încurajată de sisteme coerente la nivel naţional, regional, şi/sau local. Profesorii trebuie să contribuie la procesul prin care elevii lor vor deveni ei înşişi oameni care să înveţe singuri toată viaţa.

3.    profesie mobilă - mobilitatea trebuie să fie o componentă centrală a programelor de educaţie iniţială şi continuă a profesorilor. Profesorii ar trebui să studieze sau să lucreze în alte ţări europene în scopul dezvoltării profesionale. Ţara gazdă le va recunoaşte statutul, iar ţara lor va recunoaşte şi aprecia participarea. Mobilitatea se referă atât la diferitele niveluri de educaţie, cât şi la alte profesii din cadrul sectorului educaţiei.

4.    profesie bazată pe parteneriat - instituţiile care asigură formarea profesorilor ar trebui să lucreze în parteneriat cu şcoli, societăţi economice, întreprinderi industriale, furnizori de pregătire profesională.

Profesorii trebuie să facă dovada unei practici efective, dar să şi fie angajaţi în cercetarea şi inovaţia pedagogică actuală pentru a ţine pasul cu dezvoltarea continuă a societăţii. Ei trebuie să lucreze în organizaţii educaţionale care să reflecte practica lor şi a altora, care să colaboreze cu o gamă largă de grupuri comunitare şi de acţionari.

Aceste principii comune asigură atracţia şi statutul profesiei didactice. Ele recunosc rolul profesorilor ca agenţi cheie în dezvoltarea valorilor ce cuprind individul şi societatea. Profesorii trebuie să fie educaţi la standardele înalte, să se dezvolte continuu, să reflecteze asupra competenţelor lor şi să fie remuneraţi adecvat.

Acelaşi document enunţă şi competenţele cheie aferente profesiei didactice.

Predarea şi educaţia trebuie văzute în sensul lor cel mai larg. Ele se adaugă nu numai aspectelor economice, dar şi celor culturale ale societăţii.

Profesorii trebuie să poată să lucreze efectiv în trei arii care se suprapun:

26

1.    să lucreze cu informaţia, tehnologia şi cunoaşterea - să poată să lucreze cu o varietate de tipuri de cunoaştere. Profesorii, prin educaţia lor, trebuie să aibă acces la cunoaştere, să analizeze, să reflecteze, să valideze şi să transmită cunoştinţele şi atunci când este necesar să facă uz de tehnologie. Măiestria lor pedagogică trebuie să le permită să menţină şi să susţină libertatea intelectuală, inovaţia şi creativitatea, folosirea TIC şi integrarea acestora în predare şi învăţare, prin îndrumarea şi sprijinirea elevilor în a găsi şi construi reţele de informare. Profesorii trebuie să cunoască foarte bine disciplina pe care o predau, abilităţile lor teoretice şi practice trebuie să le permită să înveţe din propria lor experienţă, dar să şi folosească o gamă largă de strategii de predare-învăţare concordante cu nevoile elevilor.

2.    să lucreze cu elevi, colegi şi alţi parteneri în educaţie - Munca profesorilor se bazează pe valorile sociale şi pe instruirea fiecărui elev în parte. Ei trebuie să cunoască natura umană şi să aibă încredere în munca de echipă. Elevii trebuie trataţi ca indivizi separaţi şi ajutaţi să devină membri activi ai societăţii. Profesorii trebuie, de asemenea, să pregătească şi să dezvolte activităţi în colaborare pentru a îmbunătăţi inteligenţa colectivă a elevilor, ei trebuie să coopereze şi să colaboreze cu colegii lor pentru a-şi dezvolta propriul lor sistem de predare-învăţare.

3.    să lucreze cu şi în societate - la nivel local, regional, naţional, european şi, mai larg, global - Profesorii contribuie la pregătirea elevilor pentru rolul lor de cetăţeni ai Uniunii Europene şi îi ajută pe elevi să înţeleagă importanţa învăţării pe parcursul întregii vieţi. Ei trebuie să promoveze mobilitatea şi cooperarea în Europa şi să încurajeze respectul şi înţelegerea interculturală, să cunoască contribuţia pe care educaţia o are în dezvoltarea coeziunii societăţilor şi să înţeleagă echilibrul dintre a respecta şi a fi conştient de diversitatea culturilor elevilor şi a identifica

4.    valori comune, să înţeleagă factorii care creează coeziunea şi excluderea în societate şi să cunoască dimensiunile etice ale societăţii. Profesorii trebuie să lucreze eficient cu comunitatea locală, cu parteneri, acţionari, părinţi, instituţii, grupuri reprezentative.

Munca profesorilor în toate aceste arii, trebuie să fie întărită de o pregătire profesională continuă, iar calificarea şi realizările lor trebuie înţelese prin prisma Cadrului European al Calificărilor.

Dezvoltarea competenţelor profesionale ar trebui văzută ca o pregătire profesională continuă. Nu toţi profesorii care au o formare profesională iniţială, ar fi de aşteptat să posede toate competenţele necesare. Totuşi, provocarea pentru liderii în educaţie este de a asigura ca astfel de competenţe să fie prezente la nivel colectiv, instituţional.

Pentru a implementa principiile comune europene, se fac următoarele recomandări celor responsabili de politicile la nivel naţional sau regional:

1.    Profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior sau echivalentul acestora.

2.    Programele de formare a profesorilor trebuie distribuite în toate cele 3 cicluri de învăţământ superior (conform procesului Bologna) pentru a le asigura locul în învăţământul superior european şi pentru a creşte oportunitatea de avansare şi mobilitate în cadrul profesiei.

3.    Contribuţia în cercetare şi în rezolvarea problemelor practice care duc la dezvoltarea noilor cunoştinţe privind educaţia şi pregătirea profesională trebuie promovate.

4.    Parteneriatele între instituţiile unde profesorii sunt angajaţi, industrie, cei ce asigură pregătirea profesională şi instituţiile de învăţământ superior, trebuie încurajate să sprijine pregătirea de înaltă calitate şi practica efectivă şi să dezvolte reţele de inovaţie la nivel local şi regional.

5.    Strategiile de învăţare de-a lungul întregii vieţi prin resurse coerente şi adecvate, care să cuprindă activităţi de dezvoltare formale şi informale, sunt necesare pentru a asigura dezvoltarea profesională continuă a profesorilor. Aceste activităţi, care includ pregătirile de specialitate şi pedagogice, trebuie puse la dispoziţie pe întregul parcurs al carierei lor şi trebuie recunoscute în mod corespunzător.

6.    Programele de formare profesională iniţială şi continuă trebuie să reflecte importanţa abordărilor interdisciplinare şi în colaborare pentru învăţare.

7.    Proiectele de mobilitate pentru profesori trebuie facilitate şi promovate ca parte integrantă a programelor de formare profesională iniţială şi continuă.

8.    Programele de pregătire profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice trebuie să asigure formarea de cunoştinţe şi dobândirea de experienţă în cooperarea europeană, pentru a le permite acestora să aprecieze şi să respecte diversitatea culturală şi să-i educe pe elevi pentru a deveni cetăţeni ai Uniunii Europene.

9.    Oportunităţile pentru a studia limbile europene, inclusiv vocabularul de specialitate, pe parcursul formării iniţiale a profesorilor şi a programelor de formare profesională continuă, trebuie să fie disponibile şi promovate.

10. Trebuie acordată prioritate dezvoltării încrederii şi transparenţei mai mari a calificărilor profesorilor în Europa pentru a permite o recunoaştere reciprocă şi o mobilitate crescândă.

Ca urmare a misiunii încredinţate de Consiliul European de la Lisabona, Consiliul Educaţiei a adoptat, pe 12 februarie 2001 raportul privind obiectivele viitoare concrete pentru sistemele de educaţie şi formare. Consiliul European de la Stockholm a adoptat un raport în martie 2001. Consiliul European de la Barcelona a adoptat un program de lucru pentru realizarea acestor obiective până în 2010.

Comisia Europeană considera că pentru îmbunătăţirea calităţii formării profesorilor din Uniunea Europeană este necesară învăţarea pe tot parcursul vieţii, fiind abordată distinct necesitatea ca toţi profesorii să participe la un program de integrare eficient pe parcursul primilor trei ani după debutul lor în profesia didactică. Astfel, formarea iniţială nu poate furniza profesorilor cunoştinţele şi competenţele necesare pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii. Formarea şi perfecţionarea profesională a fiecărui profesor trebuie văzute ca o sarcină pe tot parcursul vieţii şi trebuie să beneficieze de structuri şi de resurse adecvate. Oferta pentru formarea şi perfecţionarea profesorilor va fi mai eficientă dacă va fi coordonată ca un sistem coerent la nivel naţional, finanţat adecvat. De asemenea, este necesar să se stabilească un proces neîntrerupt care să cuprindă formarea iniţială a profesorilor, integrarea şi perfecţionarea profesională continuă de-a lungul carierei cu includerea de oportunităţi de învăţământ formal, nonformal şi informal.

Concluziile reprezentanţilor Consiliului Europei şi ai guvernelor privind îmbunătăţirea calităţii pregătirii cadrelor didactice, subliniază următoarele:

1.    Predarea de înaltă calitate este o condiţie prealabilă pentru pregătirea şi formarea de înaltă calitate, factori ce influenţează puternic competitivitatea pe termen lung a Europei şi capacitatea acesteia de a crea mai multe locuri de muncă si de a genera o mai mare creştere economică, în conformitate cu obiectivele de la Lisabona coroborate cu alte domenii de acţiune relevante, precum politica economică, politica socială şi cercetarea.

2.    Pregătirea şi formarea cadrelor didactice constituie un element primordial în cadrul modernizării sistemelor europene de educaţie şi formare, iar îmbunătăţirile viitoare ale nivelului general de pregătire şi ritmul progreselor în îndeplinirea obiectivelor comune ale programului de lucru „Educaţie şi formare 2010” vor fi facilitate de existenţa unor sisteme eficiente de pregătire a cadrelor didactice.

3.    Statele membre ar trebui să acorde un înalt nivel de prioritate menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii pregătirii cadrelor didactice pe tot parcursul carierei acestora.

4.    Instituţiile de pregătire a cadrelor didactice, formatorii acestora şi şcolile trebuie să răspundă, la rândul lor, unor noi provocări în ceea ce priveşte elaborarea sau punerea în aplicare a programelor destinate atât viitoarelor cadre didactice, cât si cadrelor didactice în exerciţiu. Pentru ca sistemele de pregătire a cadrelor didactice să răspundă acestor provocări, este necesară o mai bună coordonare a diferitelor tipuri de pregătire a cadrelor didactice, pornind de la pregătirea iniţială, incluzând sprijinul suplimentar la început de carieră, şi ajungând până la dezvoltarea profesională continuă la locul de muncă. Îmbunătăţirea calităţii pregătirii cadrelor didactice poate reprezenta o modalitate de transformare a profesiei de cadru didactic într-o alegere profesională atractivă, „integrarea” fiind procesul prin care, în unele state membre, cadrelor didactice nou calificate li se oferă, în primii ani de învăţământ, sprijinul suplimentar de care au nevoie pentru a-şi prelua noile atribuţii în cadrul şcolii şi profesiei.

În consecinţă, aceasta reprezintă o legătură între pregătirea iniţială a cadrelor didactice şi exercitarea propriu-zisă a profesiei.

Este necesar ca organismele cu responsabilităţi în domeniul educaţiei şi formării să depună eforturi pentru a se asigura că toate cadrele didactice au acces la programe eficiente de sprijin la începutul carierei, beneficiază, pe tot parcursul carierei, de sprijin şi îndrumări corespunzătoare, sunt încurajate si sprijinite, pe tot parcursul carierei, să îşi reevalueze necesităţile de învăţare şi să dobândească noi cunoştinţe, aptitudini si competenţe prin modalităţi formale, informale şi nonformale de învăţare, inclusiv prin schimburi si stagii în străinătate; să urmărească garantarea faptului că prevederile legate de pregătirea iniţială, sprijinul la început de carieră şi perfecţionarea profesională a cadrelor didactice sunt coordonate, coerente, dispun de resurse adecvate şi asigură o calitate corespunzătoare; să ia în considerare adoptarea unor măsuri în vederea creşterii nivelului de calificare şi a gradului de experienţă profesională, necesare pentru angajarea în calitate de cadru didactic.

Calitatea predării şi a formării profesorilor sunt identificate în majoritatea documentelor oficiale cu privire la educaţie ca elemente cheie pentru asigurarea calităţii educaţiei şi pentru îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale tinerilor.

Astfel, în Raportul anual al Comisiei Europene privind progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona din mai 2006, se argumenta că există o corelaţie mai puternică între motivaţia, calitatea pregătirii şi competenţele profesorilor, pe de o parte, şi rezultatele elevilor, de cealaltă parte, decât între acestea şi calitatea spaţiilor de învăţare, echipamente didactice sau existenţa diferitelor dotări.

La 29.03.2007, la Bruxelles, Comunicarea Comisiei Europene, referitoare la Cadrul coerent de indicatori şi repere pentru monitorizarea progresului în realizarea obiectivelor de la Lisabona privind educaţia şi formarea profesională, stabileşte ca factori cheie pentru asigurarea calităţii educaţiei şcolare, îmbunătăţirea calităţii educaţiei de bază pentru profesori şi asigurarea că toţi profesorii care profesează ca atare iau parte la dezvoltarea profesională continuă.

În rezoluţia Consiliului Europei din 15 noiembrie 2007 privind noile competenţe

pentru noi locuri de muncă, priorităţile clare sunt atragerea şi menţinerea unui număr mai mare de persoane pe piaţa muncii, îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a lucrătorilor şi a întreprinderilor şi o mai mare investiţie în capitalul uman prin îmbunătăţirea educaţiei şi dezvoltarea aptitudinilor şi competenţelor. Astfel, apar necesitatea de a anticipa nevoile de calificări şi, de asemenea, deficitele de calificări de

pe pieţele europene ale forţei de muncă, precum şi necesitatea de a îmbunătăţi corelarea cunoştinţelor, aptitudinilor şi competenţelor cu nevoile societăţii şi ale economiei ca mijloc de a spori competitivitatea, creşterea economică şi coeziunea socială în Europa.

Programul „Oferirea de educaţie permanentă pentru cunoaştere, creativitate si inovaţie”, din 2008, accelerează progresele Consiliului şi Comisiei Europene pentru implementarea Programului „Educaţie şi Formare 2010”. Aici se arată că reforma formării profesionale iniţiale a profesorilor a fost întreprinsă în câteva ţări, iar aria schimbărilor din perspectiva unei reforme majore a formării iniţiale s-a concentrat pe mai multă practică efectivă în timpul formării iniţiale şi o asistare mai bună pe timpul perioadei de inserţie. Se apreciază că sporirea procentajului de persoane care ocupă un loc de muncă este unul dintre criteriile cele mai de succes ale strategiei de la Lisabona.

Analizându-se retrospectiv, se arată că, în cadrul conferinţei din 2005, mulţi delegaţi au considerat că predarea ar trebui să fie privită şi promovată în primul rând drept o opţiune de carieră şi nu ca o ultimă soluţie. Prin urmare, este necesară dezvoltarea politicilor care sprijină un statut înalt şi o profesie cu o remunerare înaltă. S-a considerat, de asemenea, că era necesar să se precizeze mai clar condiţiile de lucru şi salarizare a educatorilor pentru a îmbunătăţi statutul predării şi de a face profesia mai atractivă. La 20-21 iunie 2005 a fost organizată o conferinţă a Uniunii Europene la Bruxelles pentru a se verifica agenda înainte de adoptarea formală, în 2006, a Competenţelor şi Calificărilor Educatorilor în cadrul structurilor politice ale Uniunii Europene. S-a concluzionat că schimbul de bune practici şi cooperarea dintre ţări este necesară în prezent, Proiectul de cercetare Îmbunătăţirea Dezvoltării Profesionale a

Instruirii Specialiştilor şi a Predării, derulat între 2004 şi 2006, cu colaborarea a douăsprezece ţări din Europa de Sud-Est, inclusiv Albania şi Slovenia, fiind un exemplu relevant.

Unii dintre delegaţi au considerat că necesităţile şcolilor au fost subestimate şi că documentul a reflectat perspectivele guvernelor şi ale instituţiilor de pregătire profesională a profesorilor. De asemenea, ar trebui să se acorde mai multă atenţie rolului şcolilor în calitate de cadru pentru dezvoltarea profesională continuă a profesorilor, deoarece instruirea nu ar trebui să reprezinte doar frecventarea cursurilor. Delegaţii au accentuat rolul important pe care îl au şcolile în promovarea şi implicarea

activă a cadrelor proprii în instruirea continuă. Mai mulţi delegaţi au considerat că şcolile au fost interesate să devină organizaţii de studiere capabile şi doritoare să inoveze şi gata să-i ajute pe profesorii stagiari, profesorii cu vechime în muncă şi alte cadre ca să-şi dezvolte în continuare aptitudinile. Instruirea, de asemenea, ar trebui să ajute profesorilor care doresc să-şi analizeze practica, să dezvolte alte cadre didactice, să examineze situaţia în alte şcoli şi să activeze în echipă.

Comunicatul Comisiei către Consiliul şi Parlamentul European – Ameliorarea calităţii educaţiei pentru cadrele didactice (Bruxelles, 2007) arată că Fondul Social European este un important instrument pentru susţinerea modernizării sistemelor de educaţie şi formare, inclusiv educaţia iniţială.

Ján Figel’, comisarul european pentru educaţie, formare, tineret şi cultură, a declarat (IP/07/1210, 2007): „Un nivel mai bun de predare şi de învăţare este deosebit de important pentru competitivitatea UE pe termen lung, întrucât o forţă de muncă cu o înaltă pregătire este o forţă de muncă mai eficientă. Consider că este necesar să ne asigurăm de faptul că UE dispune de cadre didactice de o înaltă calitate, dacă vrem ca reformele în domeniul educaţiei din statele membre să fie o reuşită. Cu toate acestea, după cum studiile o indică, la nivelul UE există evoluţii îngrijorătoare, majoritatea statelor membre raportând deficienţe în ceea ce priveşte competenţele profesorilor şi probleme în a actualiza aceste competenţe. În comunicarea de astăzi, în limita

competenţelor sale, Comisia îndeamnă statele membre să abordeze aceste probleme, propunând o serie de orientări comune şi de principii de acţiune”.

În Concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind dezvoltarea profesională a cadrelor didactice şi a directorilor unităţilor de învăţământ (2009/C 302/04) se reafirmă că, deşi responsabilitatea pentru organizarea şi conţinutul sistemelor de educaţie şi formare profesională revine fiecărui stat membru în parte, cooperarea la nivel european prin metoda deschisă de coordonare, împreună cu utilizarea eficientă a programelor comunitare, pot contribui la dezvoltarea unei educaţii şi a unei formări profesionale de calitate prin măsuri de sprijin şi complementare luate la nivel naţional şi prin sprijinirea statelor membre în abordarea provocărilor comune.

Consiliul a convenit că:

În timp ce sistemele de învăţământ din Europa diferă din numeroase puncte de vedere, acestea au în comun nevoia de a atrage şi de a păstra cadrele didactice şi directorii unităţilor de învăţământ de cel mai înalt nivel pentru a asigura rezultate educaţionale de cea mai bună calitate. Prin urmare, trebuie acordate o grijă şi o atenţie deosebite definirii profilului cerut pentru viitoarele cadre didactice şi pentru directorii din unităţile de învăţământ, selecţiei şi pregătirii acestora pentru a îşi îndeplini sarcinile;

2.    Programele de pregătire a cadrelor didactice ar trebui să fie de înaltă calitate, bazate pe elemente concrete şi adaptate necesităţilor. Persoanele care răspund de formarea cadrelor didactice – ca şi de formarea formatorilor cadrelor didactice – ar trebui ele însele să fi atins un nivel academic ridicat şi să aibă o experienţă practică solidă în domeniul predării, precum şi competenţele necesare unui proces de predare de calitate. De asemenea, ar trebui depuse eforturi pentru a se asigura că instituţiile de pregătire a cadrelor didactice cooperează în mod eficient, pe de o parte cu cei care desfăşoară cercetări în domeniul pedagogiei în alte instituţii de învăţământ superior şi, pe de altă parte, cu directorii unităţilor de învăţământ;

3.    Având în vedere solicitările crescânde la care sunt supuse şi complexitatea tot mai mare a rolurilor lor, cadrele didactice au nevoie de acces la sprijin personal şi profesional eficient pe întreaga durată a carierelor lor şi, în special, în momentul debutului în profesie;

4.    Într-o lume în schimbare rapidă şi în conformitate cu conceptul de învăţare de-a lungul vieţii, educaţia şi dezvoltarea cadrelor didactice ar trebui să reprezinte un proces continuu coerent începând cu pregătirea iniţială a cadrelor didactice (cu o componentă practică solidă), integrarea şi continuând cu dezvoltarea profesională. În special, ar trebui depuse eforturi pentru a se asigura că:

a.    toate cadrele didactice debutante primesc sprijin şi orientare suficiente şi eficiente în primii ani de carieră;

b.    se promovează o abordare reflexivă, prin care atât cadrele nou calificate, cât şi cele cu mai multă experienţă sunt încurajate să îşi revizuiască în mod continuu propria muncă individual şi colectiv;

c.    toate cadrele didactice primesc evaluări periodice ale performanţele lor, precum şi ajutor pentru identificarea necesităţilor de perfecţionare profesională şi pentru elaborarea unui plan de îndeplinire a acestora;

d.    din perspectiva acestor evaluări, cadrele didactice au la dispoziţie posibilităţi suficiente pentru a îşi perfecţiona, dezvolta şi extinde competenţele pe întreaga durată a carierei şi sunt încurajate şi sprijinite în acest sens;

e.    programele de dezvoltare profesională pentru cadre didactice sunt relevante, adaptate la necesităţi, profund ancorate în practică şi corespunzătoare calitativ;

f. cadrele didactice şi directorii unităţilor de învăţământ sunt încurajate şi li se oferă posibilitatea de a profita de oportunităţile oferite de programele de schimburi şi de mobilitate, precum şi de reţele, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional;

g.    cadrele didactice şi directorii unităţilor de învăţământ sunt încurajate şi li se oferă posibilitatea de a participa la formare şi dezvoltare profesională avansată, de a se implica în cercetarea pedagogică şi de a profita de oportunităţile de dezvoltare a propriilor cunoştinţe în alte sectoare profesionale.

5.    Dat fiind impactul considerabil pe care directorii unităţilor de învăţământ îl au asupra mediului educaţional global, inclusiv asupra motivaţiei, moralului şi performanţei personalului, asupra practicilor de predare şi asupra atitudinilor şi aspiraţiilor elevilor şi părinţilor deopotrivă, există necesitatea de a asigura faptul că respectivii directori dispun de posibilităţi suficiente pentru a îşi dezvolta şi menţine aptitudinile de conducere eficiente. De asemenea, dat fiind faptul că provocările cu care se confruntă comunităţile de învăţare ale directorilor sunt similare în întreaga Europă, directorii unităţilor de învăţământ ar trebui să beneficieze şi de experienţe de învăţare în comun în colaborare cu omologii lor din alte state membre, în special prin schimb de experienţă şi exemple de bune practici, precum şi prin posibilităţi transfrontaliere de dezvoltare profesională,

În finalul documentului, Consiliul invită statele membre:

1.    Să ia noi măsuri pentru a asigura că profesia didactică atrage şi păstrează candidaţii de cel mai înalt nivel, iar cadrele didactice beneficiază de suficientă pregătire şi sprijin pentru a îşi putea desfăşura activitatea în mod eficient;

2.    Să adopte măsurile adecvate astfel încât toate cadrele didactice debutante să participe la un program de integrare care să le ofere atât sprijin profesional, cât şi sprijin personal în primii ani de predare;

3.    Să prevadă revizuiri periodice ale necesităţilor de dezvoltare profesională individuală ale cadrelor didactice definite în urma autoevaluării şi/sau a evaluării externe, şi să pună la dispoziţie suficiente oportunităţi pentru dezvoltarea profesională continuă în vederea satisfacerii acestor necesităţi şi, prin aceasta, a asigurării unui impact pozitiv asupra rezultatelor învăţării în rândul elevilor;

4.    Să promoveze activ posibilităţile oferite de programele de schimburi şi de mobilitate atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional şi să sprijine participarea la astfel de programe, în vederea creşterii substanţiale a numărului de cadre didactice şi de directori ai unităţilor de învăţământ care beneficiază de acestea;

5.    Să revizuiască responsabilităţile – precum şi oferirea de sprijin pentru – directorii unităţilor de învăţământ, în special în vederea uşurării sarcinilor administrative ale acestora pentru a-şi putea concentra atenţia asupra organizării mediului general de predare şi învăţare şi asupra stimulării unor niveluri mai ridicate de performanţă;

6.    Să se asigure că există o ofertă de înaltă calitate pentru perfecţionarea cunoştinţelor, aptitudinilor şi atitudinilor cerute atât pentru viitoarele cadre didactice, cât şi pentru cele în activitate, precum şi pentru perfecţionarea – de exemplu prin programe speciale – a cunoştinţelor, aptitudinilor şi atitudinilor cerute pentru asigurarea unei conduceri eficiente a unităţilor de învăţământ,

7.    Să informeze Consiliul, utilizând mecanismele de raportare existente şi cu cea mai apropiată ocazie, privind măsurile luate de către statele membre şi în contextul cooperării europene ca urmare a concluziilor Consiliului din noiembrie 2007 privind îmbunătăţirea calităţii pregătirii cadrelor didactice şi a celor din noiembrie 2008 privind un program de cooperare europeană pe plan