De multe ori adulţii au percepţia potrivit căreia perioada copilăriei este una lipsită de griji. Această percepţie este una eronată, deoarece nu doar adulţii, dar şi copiii sunt victime ale efectelor negative ale stresului. Mai mult, numărul copiilor ce resimt aceste efecte negative ale stresului se află în continua creştere. Cauzele stresului la aceasta vârstă se află în mediul primar al copilului: şcoală, familie, prieteni. Un număr crescut de copiii se confruntă cu probleme legate de violenţă la scoală, presiunea grupului de preiteni, presiunea de a avea note bune la scoală, implicare în activităţi extracuriculare etc. In functie de interpretarile pe care elevii le confera acestor cerinte ei pot dezvolta distres emotional. Fiecare elev experenţiaza stresul la un moment dat, de-a lungul scolaritatii sale. În lipsa mecanismelor de coping la stres, elevul poate intra în viata adultă fara sa fi dobândit instrumentele necesare pentru a face fată complexitaţii vieţii. Pentru a face faţă situaţiilor stresante, elevul are nevoie să işi recunoască gândurile, emoţiile şi modificările fiziologice care apar în timpul stresului. Odată identificate acestea, elevul este ajutat sa facă o analiză a lor, să identifice disfuncţionalitatea / caracterul lor deadaptativ lor. În acelaşi timp, elevul poate prezenta ce gânduri sau emoţii doireşte sa aibă într-o situaţie dată pentru a se simţi bine. Un exerciţiu pentru identificarea gândurilor si emoţiilor dezadaptative din timpul stresului şi treansforarea lor în gânduri si emoţii adaptative este jocul “Termometrul”.

 

  

 

Simpla identificare a emoţiilor şi gândurilor elevului nu va reuşi întotdeauna să reducă stresul. Câteodată pot fi folosite tehnici de relaxare si imagerie. Dacă elevul îşi poate controla reacţiile fiziologice la stres, situaţia este percepută ca fiind mai puţin stresantă. Pentru a face exerciţii de relaxare la clasă este nevoie de 5-10 minute. Când exerciţiile de relaxare devin ceva obişnuit pentru elev, nu doar că acesta invaţă cum sa controleze simptomele stresului, dar poate să reflecteze asupra gândurilor care îi provoaca suparare sau anxietate, ajungând chiar să isi imagineze cum scapă de aceste gânduri.

Un exerciţiu de relaxare este acela în care toţi elevii închid ochiişi, în timp ce ascultă o poveste sunt atenţi sa işi relaxeze degetele de la mâni, apoi mâna, picioare le, gântul, întreg corpul, astfel încât atunci când povestea va fi încheiată şi ei vor fi relaxaţi, lipsiţi de orice temeri şi pregătiţi pentru activitaţile şcolare.

Strategiile de coping sunt strategiile pe care copiii le folosesc pentru a face fată cu succes situaţiilor în care se simt stresaţi, pentru a se „apăra” de gândurile care le provoaca emoţii negative Aceste strategii îi ajută să faca faţă cu succes provocărilor, de orice natură, motiv pentru care este de preferat ca un copil să beneficieze de o gamă cât mai variată de strategii de coping. Acestea pot fi atât active, cât si pasive.

Coping-ul activ se referă la abilitatea elevului de a consecinţele unei situaţii prin performanţa mentala sau fizică. Comping-ul pasiv indică faptul că persoana nu are nici un control asupra consecinţelor.

Strategiile de coping pasiv (ex. rugăciune, gândire preferen ţială) sunt asociate cu durere crescută, disabilitate, adaptare psihologica scăzută. Prin contrast, stretegiile de coping activ (ex. rezolvarea de probleme, căutarea de informaţii) coreleaza negativ cu depresia şi incapacitatea fizică.

Deşi este foarte usor sa sugerăm că strategiile de coping activ sunt adaptative, iar strategiile de coping pasiv sunt dezadaptative, această disociere este simplistă şi prematură. Diferenţierea dintre coping activ şi pasiv a fost des criticată in studiile din ultimii ani. Spre exemplu, optiunea unei persoane de a-si trata medicamentos stresul este incadrată in categoria strategiilor de coping pasiv. Dar comportamentul de a lua medicamente poate fi asociat cu strategiile de coping activ deoarece este un comportament direcţionat spre scop – reducerea durerii. În lipsa uneianalize a gândurilor care determină un anumit comportament, este foarte dificil ca el să fie integrat în categoria strategiilor de coping activ sau pasiv.

În continuare va fi prezentat un e program ce poate fi aplicat la clasă. Vă atragem atenţia asupra perspectivei cognitiv-comportamentale .

Prima sesiune, cea introductivă, presupune interviuri individuale cu fiecare dintre elevii clasei. Scopul acestui interviu este acela de a identifica nevoile individuale ale fiecărui elev şi factorii stresori care pot interveni în dezvoltarea acestuia. A doua sesiune presupune ca fiecare elev să completeze o lista de griji pe care le are şi un contract prin care işi asumă că va reduce stresul din viaţa sa. Fişa pe care o completează poate fi asemănatoare celei de mai jos:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

În cea de a treia sesiune, prin intermediul unui exerciţiu de Brainstorming, sunt identificate cauzele stresului. Au loc discuţii cu privire la particularităţile individuale ale stresului. Sunt discutate studii de caz şi se formulează sfaturi practice cu privire la modalităţile de prevenire sau combatere a stresului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A patra sesiune se axeaza pe activităţi de grup în cadrul cărora elevii identifică situaţii de stres pe care elevii le pot experenţia atât la şcoală, cât şi în afara contextului educaţional. Sunt identificate reacţii pozitive şi negative la stres. Sesiunea numărul cinci cuprinde jocuri si dicuţii de cunoastere, identificarea prietenilor adevaraţi, discuţii despre cum prietenii îi ajută să faca faţă situaţiilor neplăcute din viaţă. In cadrul celei de-a şasea sesiuni elevii discută despre beneficiile unui stil de viaţă sănătos. Profesorul pregăteşte un chestionar “Cât sunt de sănătos?” la care fiecare elev va răspunde. În urma raspunsurilor oferite de elevi, au loc discuţii cu privire la posibilele îmbunătăţiri ale stilului de viaţă.

 

 

 

CE ÎNSEAMNĂ O PERSOANĂ SĂNĂTOASĂ

Citiţi lista următoare şi alegeţi 6 afirmaţii pe care le consideraţi ca fiind cele mai importante calităţi necesare unei persoane pentru a fi sănătoasă.

O persoană sănătoasă:

1.	Nu este niciodată bolnavă	22.	Mănânc ă regulat şi nu snack-uri
2.	Poate fugi după autobuz fără să i se	23.	E puţin probabil să viziteze un medic
	taie respiraţia	24.	Are un ten foarte frumos

3.       Ia viaţa mai uşor, fără să se supere

4.       Îşi face uşor prieteni

5.       Are acces la servicii de sănătate bune

6.       Are o casă confortabilă

7.       Face regulat exerciţii

8.       Este oricine a ajuns la 75 ani

9.       Evită fumatul şi drogurile

10.    Trăieşte într-un mediu curat

11.    Poate face faţă oricărei dizabilităţi ar avea (ex. surditatea, a fi pe scaunul cu rotile)

12.    Poate ieşi bine din orice situaţie

13.    Se simte bine tot timpul

14.    Evită mâncarea cu prea mul ţi aditivi alimentari

15.    Nu pare deprimată niciodată

16.    Are o siluetă frumoasă

17.    Nu ia medicamente

18.    Este atentă cu propria igienă

19.    Are grijă să-şi facă toate vaccinele necesare

20.    Are o imagine bună despre sine

21.    Are o credinţă care o ajută în viaţă

 

Sesiunea şapte diferenţiază între comportament agresiv, asertiv şi pasiv. Sunt identificate tipurile de comportament care conduc spre situaţii stresante şi tipurile de comportament care ajută la reducerea stresului. Fiecare elev primeste o listă precum cea de mai jos, unde subliniază toate caracteristicile comportamentului asertiv. Apoi le dicută întâi pe perechi, ulterior în grupul mare, prin comparaţie cu caracteristicile comportamentului pasiv si agresiv.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        A opta sesiune îi ajută pe elvi sa constientizeze nevoia de a fi organizaţi pentru a evita situaţiile stresante. Elevii au posibilitatea de a-si planifica activităţile zilnice şi de a le organiza în ordinea priorităţilor. Profesorul va avea grijă ca fiecare elev să ia în considerare echilibrul dintre scoală, teme de casă şi timp liber. Sesiunea cu numărul nouă presupune o activitate de brainstorming în care elevii identifică moduri în care se pot relaxa. Totodată este un bun moment pentru a discuta diferenţele interindividuale între modurile de relaxare.

Sesiunea zece aduce la cunoştinţă elevilor 4 paşi de a face faţă stresului: exteriorizarea emoţiilor, analiza propriei persoane, rezolvarea de probleme, distragerea atenţiei de la stres în mod activ. Discutând pe perechi, fiecare elev va parcurge cei 4 paşi pentru a face faţă unei situaţii stresante. A unusprezecea sesiune aducea în atenţie un grafic al stresului. Acest grafic ajută în identificarea cauzelor specifice ale stresuluişi dezvoltarea de strategii de coping adecvate. Lucrând pe perechi, elevii concep o listă a “distrugătorilor de stres”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

            

În ultima sesiune elevii îşi analizează propriul progres. Fiecare elev va primi un certificat de succes în urma parcurgerii programului şi va fi încurajat sa aplice activităţile învătate oricând se confrunt ă cu situaţii stresante în viaţă.

 

Bibliografie:

file:///C:/Users/User/Downloads/Suport_de_curs_la_disciplina_CONSILERE_C.pdf

 

https://www.researchgate.net/publication/332199707_MANAGEMENTUL_STRESULUI_IN_MEDIUL_EDUCATIONAL