IATA CATEVA IDEI DE ACTIVITĂȚI DE TEAM BUILDING:

JOCURI INTRODUCTIVE

  

Jocurile introductive servesc la cunoaşterea reciprocă a oamenilor care ajung să lucreze în medii sau grupuri noi, sau să le reamintească cu cine lucrează – celor din grupurile vechi. Scopul este relaxarea participanţilor şi crearea ocaziei de a se atinge unii pe alţii. Pentru mulţi indivizi, chiar şi simpla ţinere de mână constituie o problemă, fie din cauza timidităţii, fie a fuduliei. Jocul creează situaţii în care atingerea corporală se realizează fără ca participanţii să bage de seamă, fiind ocupaţi cu alte treburi. Totuşi, instructorul va avea grijă să propună jocurile care impun contacte personale mai solicitante nu chiar la prima şedinţă sau întâlnire, ci după o perioadă în care încrederea între participanţi a mai crescut.

 

 

1.   Primul contact cu jucătorii

 

Când participanţii se adună şi vine timpul să înceapă lecţia, instructorul va face cunoştinţă cu cei pe care nu-i cunoaşte şi va prezenta tuturor, pe scurt, activităţile din următoarele două ore.Apoi, grupul poate fi introdus direct în primul joc. Dacă este bine ales, acesta va stârni interesul şi curiozitatea jucătorilor pentru ceea ce urmează, şi va impune ritmul de lucru pentru restul lecţiei.

2.      Prezentarea participanţilor şi cunoaşterea numelor coechipierilor

După ce instructorul se prezintă pe sine în faţa grupei, va trece pe la fiecare jucător

pentru a face cunoştinţă personal cu el. (Pentru a reţine numele participanţilor, el poateproceda cum îi convine: ori învaţă mai multe nume deodată, ori le învaţă pe rând etc.).

Apoi va lămuri asistenţa că el va conduce lecţia, iar celelalte personae prezente pot alege să fie ce doresc: spectatori sau jucători.

      Pentru uşurarea prezentărilor se poate folosi un joc (vezi în continuare).

3.      O pereche grozavă

Materiale  necesare:  bilete,  pe  fiecare  fiind  scris  numele  câte  unui participant.

      Regulile  jocului:  fiecare  jucător  primeşte  un  bilet  cu  numele  altui participant (“o persoană     deosebită”), apoi cu toţii îşi caută perechea şi fac cunoştinţă.

4.      Spargerea bisericuţelor

Regulile jocului: se va cere jucătorilor să se gândească la un număr între 1 şi 10. Apoi, cei care s-au gândit la un număr par trec într-o parte, cei cu numere impare trec în partea opusă. Membrii fiecărui grup se apucă de mâini, apoi cele două grupe formează un cerc. Instructorul împarte arbitrar cercul după un diametru,  în două grupe cât mai egale, care formează fiecare un alt cerc. Se împart şi aceste două cercuri în câte două sau trei părţi, astfel că apar 4-6 grupuleţe aproximativ egale, cu câte 3-8 membri.

5.      Nume şi caracteristici Materiale necesare: fără.

Regulile  jocului:  Instructorul  împarte  grupul  mare  în  grupe  de  3-8 jucători (arbitrar, sau cu ajutorul unui alt joc – vezi # 7.6), care formează cercuri. În fiecare grupuleţ se numeşte un jucător care începe, prezentându- se celorlalţi: “eu sunt ... (prenumele său) ... (o caracteristică, adjectiv etc., care începe cu aceiaşi

literă ca numele)”. De exemplu: Mihai cel Mare, Vasile Viteazul, Tudor Timidul etc. Vecinul din dreapta continuă astfel: “el este Mihai cel Mare, eu sunt Ioana cea Isteaţă”.

Se repetă în acelaşi fel. până ce se face de mai multe ori turul cercului şi toţi membrii se familiarizează cu numele vecinului din dreapta. Apoi se schimbă sensul parcurgerii cercului. După câteva repetiţii, câte două cercuri se grupează într-unul mai mare şi se repetă jocul, astfel ca fiecare jucător să înveţe numele mai multor participanţi.

6.      Înşiruirea în ordinea prenumelor Materiale necesare: fără.

Regulile jocului: după ce s-au făcut prezentările şi s-au luat măsuri pentru  reţinerea  numelor  (1-2  jocuri  corespunzătoare),  membrii  grupului primesc sarcina să se aranjeze în cerc, în ordinea alfabetică a prenumelor, dar FĂRĂ A VORBI! Când grupul crede că a terminat, se verifică: fiecare îşi strigă numele. Dacă înşiruirea este corectă, instructorul laudă isprava, iar grupul ţopăie şi se bucură. Dacă nu, jocul se repetă!

Variantă: înşiruirea în ordinea numelor de familie.

 

7.      Petrecerea

Materiale necesare: fără.

Regulile jocului: instructorul alege un jucător şi anunţă grupului că “azi este ziua de naştere a lui cutare (numele jucătorului ales)”. Toţi participanţii au fost invitaţi la “petrecerea” organizată de sărbătorit, dar nu se cunosc între ei. În calitatea de gazdă, “sărbătoritul” trebuie să-i prezinte cumva pe unii altora, conform regulilor de politeţe. El este însărcinat ca în trei minute (sau alt termen, corespunzător mărimii grupului) să verifice că, pe rând, toţi “oaspeţii” îşi spun numele, îşi dau mâna şi se arată bucuroşi de cunoştinţă. Poate începe cu un participant pe care-l cunoaşte şi pe care-l prezintă unui participant necunoscut de el, după care continuă, din aproape în aproape.

 

8.      Găseşte-ţi fratele şi sora

Materiale necesare: câteva seturi a 3 buc. cartoane A6 având scris numele aceluiaşi animal, în număr suficient pentru toţi jucătorii.

Regulile jocului: jucătorii se aşează în cerc şi nu au voie să vorbească. Fiecare primeşte sau trage un carton cu numele unui animal pe care îl memorează, apoi înapoiază cartonul instructorului.

Sarcina este ca fiecare jucător să-şi găsească animalul frate sau soră, fără  să  vorbească,  dar  mimând  o  comportare  caracteristică  animalului indicat pe cartonul primit.

Toată lumea începe mimarea şi căutarea deodată, la semnal!

 

9.      Cine scrie mai multe nume?

 

Materiale necesare: cartoane sau foi de hârtie format A5, având trasat un tabel gol cu 2 x 15 locaşuri; pixuri.

Regulile jocului: fiecare participant primeşte câte un carton şi un pix. Toţi participă la un concurs, a cărui temă este umplerea cartoanelor cu numele  celorlalţi  jucători.  La  un  semnal,  fiecare  jucător  începe  şi  scrie nume. Cei care reuşesc să umple toate locaşurile cu nume strigă “gata”. Instructorul  acordă  “premiile”  1,  2  şi  3  (obiecte  ieftine:  pixuri,  brichete, agende etc.) celor care au terminat primii.

Instructorul  va  “verifica”  operele  primilor  clasaţi,  citind  tare  numele respective. Cei strigaţi ridică mâna, sau se ridică, şi răspund la întrebări: din ce organizaţie face parte (an de studii, întreprindere etc.), calificare, unde stă (la ce cămin etc.), loc de baştină etc.

Instructorul poate pregăti şi o listă cu întrebări amuzante, potrivite, pe care le pune celor nominalizaţi. În felul acesta, se realizează o prezentare a fiecărui participant.

10.Ce-mi place? Materiale necesare: fără.

Regulile  jocului:  grupul  se  împarte  în  grupe  de  5-10  participanţi. Membrii fiecărei grupe îşi vor împărtăşi preferinţele în materie de: băuturi răcoritoare, fel de mâncare, culoare de haine, muzică, film, vedete, hobby şamd. precum şi motivele pentru alegerea respectivă.

Se vor discuta pe scurt argumentele fiecăruia, pentru a se găsi puncte comune  de  interes  sau  preferinţe.  Preferinţele  acestea  pot  dezvălui  şi trăsături de caracter necunoscute ale persoanelor respective.

Variantă: instructorul împarte arbitrar  participanţii în perechi (cel mai bine ar fi ca partenerii să nu se cunoască). Apoi fiecare participant îi va spune partenerului ce calitate a sa (de exemplu: răbdare, forţă, încredere în oameni, milă, perseverenţă etc.) ar dori să şi-o îmbunătăţească. După ce fiecare participant cunoaşte preocuparea celuilalt, toţi sunt legaţi la ochi şi răspândiţi de instructor pe un teren viran de 50-80 m. Sarcina este ca la un semnal  de  pornire,  toţi  să  caute  orbecăind  să-şi  găsească  partenerul, fiecare strigând calitatea care-l interesează pe partener şi ascultând să audă strigată calitatea care-l interesează pe el.

Indicaţii pentru instructori: calităţile care îi preocupă pe participanţi trebuie notate, ele constituind un reper în vederea îndrumării grupului spre realizarea acelor aspiraţii

 

11.Grupaţi-vă! Materiale necesare: fără.

Regulile jocului: tema jocului este formarea şi reformarea la semnalul instructorului  a  unor  grupuleţe,  cât  mai  repede,  conform  unor  criterii explicate jucătorilor. Scopul este împrietenirea (socializarea) participanţilor, cunoaşterea  unora  de  către  alţii,  nu  viteza  de  îndeplinirea  sarcinii (criteriului)  date de  instructor. Timpul avut  la dispoziţie  de  jucători va fi suficient de mare ca să se poată grupa şi face cunoştinţă între ei, dar totodată ritmul să fie cât de rapid posibil.

 

Exemple de criterii:

1.  Formaţi grupuleţe de câte trei persoane şi faceţi cunoştinţă între voi;

2.  Formaţi alte grupuleţe de câte 5 şi faceţi cunoştinţă între voi;

3.  Grupaţi-vă  cei  cu  cămăşi  sau  bluze  de  aceiaşi  culoare  şi  faceţi

cunoştinţă între voi;

4.  Grupaţi-vă cei cu aceiaşi meserie şi faceţi cunoştinţă între voi;

5.  Grupaţi-vă cei din acelaşi an de studiu şi faceţi cunoştinţă între voi;

6.  Grupaţi-vă cei ale căror prenume au ca primă vocală aceiaşi vocală, şi faceţi cunoştinţă între voi;

7.  Cei născuţi în acelaşi anotimp să se grupeze şi să facă cunoştinţă,

apoi înşiruiţi-vă în ordinea datei de naştere;

8.  Să se adune cei al căror număr de telefon au ultima cifră la fel şi

faceţi cunoştinţă între voi;

9.  Faceţi  grupe  de  6-10  participanţi  şi  cântaţi  în  cor  “Deşteaptă-te

române”;

10.  Originarii dintr-o parte şi cealaltă a Carpaţilor (sau ddin Nord şi  din Sud) să facă două    grupe, apoi salutaţi cealaltă grupă cu vorbe de duh (neinsultătoare!);

11. Găsiţi persoana care consumă cam acelaşi timp pentru a ajunge de

acasă la şcoală/ serviciu/ lecţie;

 

      12. Faceţi un cerc mare, prindeţi-vă de vecini cu degetele mici, faceţi valuri şi strigaţi: “.... (numele organizaţiei din care faceţi parte), hip, hip, ura!”.