Termenul de conflict provine din latinescul “conflictus” cu sensul de lovire, soc, ciocnire, o stare ce se caracterizeaza prin manifestarea unor tensiuni acumulate in timp sau determintate de factori de moment, intre doua persoane sau doua grupuri ce au aceleasi interese, fie interese diferite care nu au modalitati de inlaturare a acestor tensiuni.

În psihologia generală conflictul e considerat orice ciocnire de necesităţi, motive, interese, gânduri, sentimente, modele de conduită direcţionate opus.

Conflictul este o modalitate neconstructivă de exteriorizare a emoţiilor acumulate.

El este însoţit de procese emoţionale negative, care dezorganizează comportamentul şi reduc eficienţa activităţilor persoanei.

Conflictul poate avea un rol pozitiv pentru persoanele implicate în el sau un rol negativ, degenerând în dispute interpersonale,destructurarea unor relaţii sociale.

Rolul pozitiv se reflectă prin:

• reconsiderarea poziţiei celor doi subiecţi ai comunicării sau dintre unul şi mai multi subiecţi, reformularea mesajelor,

• îmbunătăţirea feedbackului, autocunoaştere în plan personal,

• autocontrol viitor,

• recunoaştere socială din partea celorlalţi (de exemplu se cunosc mai bine necesităţile personale, sociale şi psihologice, poziţia ierarhică într-o organizaţie, statusurile sociale, rolurile persoana în cauză se transformă psihologic şi social, fiind predispusă schimbării personale în bine etc.).

Cele mai multe conflicte sunt legate de următoarele surse :

1. nevoile fundamentale (care satisfac acele lucruri necesare oamenilor pentru supravieţuire – precum alimentele, apa şi aerul);

2. valorile diferite (de exemplu, oamenii ce aparţin unor religii diferite pot avea valori diferite);

3. percepţiile diferite (apar atunci când oamenii văd sau gândesc diferit un anumit lucru – de exemplu doi oameni se pot certa pentru că nu se pot pune de acord asupra unei culori, de fapt întâmplându-se ca ei să perceapă culoarea diferit);

4. interesele diferite (apar când oamenii au preocupări diferite – de exemplu doi adolescenţi ar putea să se certe pentru că nu se pot hotărî dacă să meargă la o petrecere sau la film);

5. resursele limitate (se referă la cantitatea limitată în care se găsesc diferite lucruri– nu toţi oamenii sunt bogaţi în lume sociale, iar deoarece banii sunt o resursă limitată);

6. nevoile psihologice (sunt când oamenii au stări precum se simt capabili, acceptaţi,

importanţi şi sănătoşi, de exemplu cu toţii au nevoia de a fi iubiţi).

Când oamenii se deprind să analizeze şi să evidenţieze sursele unui conflict, ei

îşi pot forma şi dezvolta deprinderi de a face faţă conflictului însuşi. De exemplu:

a) Când rădăcina conflictului este reprezentată

de valori diferite, ei ar putea să încerce să înţeleagă şi să respecte punctele de vedere ale celorlalţi asupra situaţiei respective.

b) Dacă este vorba de percepţiile diferite pe care le avem asupra lucrurilor, oamenii

pot încerca să-şi clarifice propriile puncte de vedere şi să ofere celorlalţi informaţii corecte, pentru a evita neînţelegerile.

c) Când este vorba de interese diferite, oamenii pot să şi le facă reciproc cunoscute şi să încerce să găsească o soluţie care să-i satisfacă parţial pe fiecare.

În cele ce urmează vom aborda problematica conflictelor din mediul şcolar.

În şcoală, conflictele sunt prezente atât în interiorul diverselor categorii de resurse umane care constituie organizaţia şcolară (elevi, personal didactic, personal didactic auxiliar, personal administrativ), cât şi între aceste grupuri, între şcoală şi familie, între şcoală şi comunitatea locală.

Scoala nu este doar locul unde elevii primesc informatii, ci, de asemenea, cel mai important spatiu pentru socializarea tinerilor. Tot scoala este locul unde elevii vor avea de-a face cel mai probabil cu conflicte.

     Cauzele conflictelor sunt foarte diverse: interpretarea diferita a realitatii, informatiile insuficiente, prejudecati, stereotipii, comunicarea defectuoasa, lipsa de incredere, toleranta scazuta, situatiile stresante, diferentele de temperament si de valori, invadarea spatiului personal.

Analiza cauzelor poate oferi atat modalitati de prevenire, cat si solutii ale conflictelor deja existente.

Experienta scolii in prevenirea si combaterea fenomenelor de violenta este relativ limitata, stereotipa, bazata pe sanctiune si mai putin pe preventie.

In clasa, conflictele pot izbucni din mai multe cauze, intre care: exacerbarea spiritului competitiv, atmosfera de intoleranta, slaba comunicare dintre elevi si dintre acestia si profesori, expunerea gresita a emotiilor, absenta capapcitatii de rezolvare a diferentelor, manipularea gresita a autoritatii profesorului, etc..

Chiar daca scoala este locul in care ar trebui sa gasim cele mai bune conditii pentru formarea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii, trebuie sa precizam ca, de multe ori, conflictele si starile conflictuale degenereaza in violenta scolara.

Dintre sursele violentei scolare putem mentiona: mediul familial, mediul social, trasaturile de personalitate ale elevului, probleme specifice varstei adolescentei, etc.

Noi, dascalii nu trebuie sa uitam ca sala de clasa este o microsocietate a carei functionare necesita stabilirea unor reguli clare ce se cer respectate de toti membrii grupului scolar.

Respectarea acestor reguli este o conditie a socializarii, care inseamna a invata sa traiasca impreuna in relatii de respect reciproc, excluzand violenta.

Este adevarat ca atat noi cat si elevii suntem martorii si senzorii din produsul manifestarilor prin care conflictele sunt solutionate impropriu iar in aceste sens, se soldeaza cu repercursiuni asupra tuturor persoanelor implicate.

Din ce in ce mai frecvvente in societatea de astazi dar si in universul scolii, conflictele de orice tip reprezinta principala cauza a intreruperii comunicarii.

Diferentele de mentalitate, de nivel social, nepotrivirile intre pesonalitati sau caractere in formare ce cauta sa se afirme, pot constitui cauze ale conflictelor dintre elevi.

O alta categorie de conflicte este generata de dorinta unor elevi de a fi recunoscuti ca lideri ai celorlalti, manifestand o atitudine dominatoare, in incercarea de a se impune cu orice pret.

In astfel de cazuri, cadrele scolare abilitate trebuie sa intervina prin discutii, consiliere psihologica individuala dar si prin antrenarea intregii clase in activitati in care fiecare elev sa-si asume, pe rand, rolul de lider.

Dirigintele va trebui sa incerce mentinerea unei relatii consecvente cu elevul pe care nu trebuie sa-l priveasca ca pe un copil cu probleme.

Pentru prevenirea conflictelor scoalre se recomanda identificarea timpurie a elevilor cu potential violent, implicarea activa si valorificarea intereselor si aptitudinilor acestora si evitarea centrarii exclusiv pe actiune.

Tacticile de negociere a solutiilor tin in mare parte de arbitrul conflictului. Un bun manager al conflictelor va sti sa asculte fiecare parte implicata, totul tine de intelegerea obiectiva, detasata si superioara a problemei ivite. Bunul-simt, logica, calmul si respectul sunt prioritare intr-un asemenea “ joc” al caracterelor, care nu trebuie sa degenereze in spectacol.

De asemenea, pot apărea conflicte între grupuri ale aceleiaşi categorii de resurse umane, între indivizi şi grup, grupuri şi manageri, ca şi între indivizi şi organizaţia şcolară în ansamblul ei .

Conflicte între elevi

Printre cele mai dese cauze se pot enunţa:

- Atmosfera competitivă a procesului educaţional;

- Intoleranţa scăzută la frustrare;

- Abilităţi comunicative scăzute;

- Incapacitatea exprimării emoţiilor negative;

- Dorinţa de afi rmare cu orice preţ;

- Invidia, antipatia reciprocă;

- Lupta pentru dominarea grupului;

- Lipsa priceperilor de rezolvare a conflictelor;

- Utilizarea greşită a puterii de către

cadrul didactic;

- Agresiunile nemotivate din partea colegilor, criticile aduse familiilor lor, agresarea prietenilor;

- Aroganţa, minciunile şi ridiculizarea aspectului fi zic.

În soluţionarea acestor conflicte un rol determinant îl are profesorul. El trebuie să fi e un pacificator care utilizează, însă, constructiv conflictul în vederea atingerii finalităţilor educaţionale stabilite. Acest scop poate fi atins doar cunoscând, cauzele iniţiale concrete ale conflictului apărut.

Utilizarea repetată şi consecventă a tehnicilor de rezolvare a conflictelor de către profesori va face ca elevii să fi e capabili, după un timp, să-şi rezolve singuri conflictele şi să nu le aducă de fiecare dată în faţa profesorului. Acest lucru are efecte beneficii asupra atmosferei din clasă, contribuind la crearea unei comunităţi educaţionale în care elevii se sprijină unii pe alţii.

a) Conflictele dintre profesori

Conflictele dintre profesori sunt determinate, în special de:

􀂃 lupta pentru obţinerea unor avantaje

􀂃  lupta pentru obţinerea unor funcţii de conducere (şef de catedră sau de comisie metodică, membru în consiliul de administraţie, director adjunct, director);

􀂃 dorinţa de a-şi satisface propriile interese (program de lucru select);

􀂃 dorinţa de afirmare (obţinerea de premii de către elevii lor care participă la diverse concursuri şcolare).

b) Conflictele dintre cadrele didactice şi elevi

Conflictele dintre profesori şi elevi au la bază cauze multiple, printre care:

- Nerezolvarea unor stări mai vechi, pe fondul cărora se acumulează noi tensiuni.

- Stimularea, aprecierea inegală practicată în activitate.

- Supraîncărcarea cu sarcini nediferenţiate, corelată cu evaluarea incorectă.

- Evaluarea subiectivă a cunoştinţelor şi a comportamentului afectiv-atitudinal.

- Acordarea unei importanţe sporite informativului şi mai puţin formativului.

- Nevalorificarea preocupărilor elevilor de studiu independent, de afi rmare a creativităţii, de completare a cunoştinţelor prin activităţi extraşcolare.

- Redusa diversificare a metodelor activ- participative şi de implicare efectivă a elevilor în activitatea de predare – învăţare.

- Folosirea abuzivă a muncii frontale care blochează afirmarea unor elevi.

- Aplicarea insuficientă a variatelor forme şi reţete de comunicare cu toţi elevii.

- Afirmarea subiectivă a exigenţei.

- Neacceptarea unor opinii opuse sau modificate exprimate de elevi.

- Recurgerea la autoritate în rezolvarea unor probleme care se ivesc.

- Pasivitatea sau amânarea rezolvării unor probleme.

c. Conflictele între părinţi şi cadrele didactice

Principalele cauze ale acestor conflicte sunt:

• Comunicarea defectuoasă ca urmare a neînţelegerilor sau numărului mic de contacte pe parcursul unui an şcolar;

• Conflictul de valori şi lupta pentru putere: părinţii au prejudecăţi bazate pe experienţele lor anterioare sau nu le este clar care este rolul profesorilor în viaţa copiilor.

Îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii prin diminuarea posibilităţilor apariţiei unor conflicte presupune :

• Informarea periodică, în scris sau verbală, a părinţiilor în legătură cu realizarea obiectivelor educaţionale, cu reliefarea progreselor înregistrate de copilul lor.

           

In concluzie, conflictul face parte din viata pentru ca el rezulta din diferentele dintre indivizi – odata acestea acceptate, putem accepta si conflictul si chiar il putem transforma in oprtunitate pozitiva, de cunoastere, echilibru si progres. Stiinta rezolvarii conflictelor nu presupune ignorarea, negarea, eliminarea conflictului din viata.

STUDIU DE CAZ CONFLICTUAL

Conflict profesor- elev (real)

La ora de curs din finalul semestrului, unul din elevi care a lipsit la multe ore de curs este ascultat. Acesta nu stie raspunsurile la intrebarile recapitulative ale examinarii si obtine o nota pe masura. Se enerveaza si spune cuvinte obscene legate de materia respectiva in fata cadrului didactic.

Cauze:

-       pregatirea insuficienta a elevului;

-       educatia din familie;

-       tulburari de comportament ale elevului

-       stilul managerial al profesorului

Solutii posibile:

1.    impunerea autoritatii profesorului prin sanctionarea elevului conform regulamentului scolar ( scaderea notei la purtare, etc.) 2.    negocierea conflictului (explicarea si argumentarea notei, argumentarea comportamentului elevului).

Exemple de chestionare:

CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE

1. Cât de mulţumit sunteţi de locul actual de muncă ?

2. Cum apreciaţi relaţia cu managerul instituţiei?

3. Vă ajută managerul în rezolvarea problemelor ?

4. Care sunt cele mai frecvente conflicte ?

5. Cât de des apar situaţii conflictuale în şcoală ?

6. În ce măsură sunteţi implicat în conflicte ?

7. Sunteţi consultat de manager în luarea deciziilor ?

8. În ce măsură se implică managerul în rezolvarea conflictelor ?

9. Dacă aveţi un conflict v-ar plăcea să se implice managerul ?

10. Consideraţi că situaţiile conflictuale sunt influenţate de comportamentul managerului?

Chestionar pentru elevi I

1. Îţi place să fi i elev în clasa ta ?

2. Cum apreciezi relaţia ta cu colegii?

3. Cât de des organizaţi activităţi comune în afara şcolii ?

4. Poţi să te bazezi pe colegii tăi dacă ai o problemă ?

5. Cât de des aveţi situaţii de conflict în clasă ?

6. În ce măsură eşti implicat în conflicte ?

7. Cât de uşor poţi rezolva conflictele apărute ?

8. Vă ajută profesorii în rezolvarea conflictelor ?

9. Cum ai dori să te ajute profesorii în rezolvarea confl ictelor?

10. De cine depinde ca în clasa ta să nu apară conflicte ?

Chestionar pentru elevi II

În scopul realizării unui studiu privind conflictul scolar, sunteţi rugaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:

1. În colectivul din care fac parte, elevii cei mai conflictuali sunt în număr de _______.

2. În colectivul meu, elevii cei mai violenţi (bătăuşi) sunt în număr de______.

3. Mi se întâmplă să mă cert cu un coleg:

a) niciodată; b) rareori; c) deseori.

4. Mi s-a întâmplat să lovesc un coleg clasă:

a) niciodată; b) rareori; c) deseori.

5. Mi s-a întâmplat să fi u lovit de un coleg din actualul meu colectiv:

a) niciodată; b) rareori; c) deseori.

6. Intru în conflict cu colegii mei atunci când ei: (alege maximum trei răspunsuri şi notează-le cu 1, 2, 3 în ordinea descrescătoare a importanţei/frecvenţei lor): (1) îi critică, ameninţă sau agresează pe prietenii mei (2) mă agresează (se leagă de mine) fără motiv (3) sunt cei mai slabi la învăţătură (4) îmi critică înfăţişarea (5) râd de rezultatele mele (6) îmi critică familia (părinţii, fraţii…) (7) manifestă aroganţă (sunt îngâmfaţi) (8) spun minciuni (9) sunt favorizaţi de profesori (10) alte motive________________.

7. În general, după un conflict (ceartă, neînţelegere) cu un coleg de clasă (alege

maximum trei răspunsuri si notează-le cu 1, 2, 3 în ordinea descrescătoare a importanţei/

frecvenţei lor):

1. ne împăcăm cerându-ne şi acceptând scuze

2. nu mai vorbim unul cu celălalt timp îndelungat

3. ne ameninţăm unul pe celălalt

4. ajungem la bătaie

5. solicităm ajutorul altor colegi/prieteni

6. solicităm ajutorul dirigintelui sau altui profesor

7. solicităm ajutorul părinţilor

8. altă variantă_________________.

În cazul conflictelor cadru didactic elevi sau cadru didactic-părinţi, este raţional ca problemele să fi e discutate cu fiecare dintre părţi separat, deoarece experienţa a stabilit că punerea celor două părţi faţă în faţă nu face altceva decât să acutizeze confruntarea. Oricât le va fi pus în vedere cadrelor didactice că nu trebuie să aibă o atitudine răzbunătoare faţă de elevul care a avut curajul să nu fi e de acord cu o idee promovată de profesor, vorbim totuşi despre oameni, şi aceste sentimente se vor manifesta, dacă nu direct, cel puţin voalat.

De aceea procesul de gestionare a conflictului trebuie să fi e desfăşurat cu maximă

atenţie şi responsabilitate.

Un astfel de plan de intervenţie ar putea consta în:

- identifi carea surselor conflictului, a persoanelor implicate în el şi a problemelor în cauză, fi e ele de factură personală, organizaţională sau ideologică;

- conceperea unor strategii adecvate,care au şanse de a fi acceptate de către părţile implicate;

- implementarea strategiilor găsite;

- apelul la negociere sau învoială, astfel încât să nu existe nici învingător nici învins;

- încurajarea gândirii creative şi a spiritului de a genera soluţii pentru rezolvarea constructivă a confl ictului;

- identificarea şi examinarea diferenţelor pentru a putea înţelege toate punctele de vedere;

- instaurarea regulii ascultării politicoase;

- impunerea fi ecărei părţi să parafrazeze ideile celeilalte părţi;

- invitarea părţilor să identifi ce în comun feedbackurile constructive;

- adresarea de către negociator a propunerii ca ţinta discuţiei să fi e soluţionarea

problemei şi deplasarea atenţiei către alte scopuri şi rezultate; utilizarea a cât mai multe informaţii.

Conflictele şcolare: tipuri, cauze, soluţii legate de cazul conflictual;

- concentrarea pe fapte şi argumente;

- dezvoltarea alternativelor pentru îmbogăţirea dezbaterilor;

- impartăşirea punctelor de vedere comune asupra scopurilor;

- rezolvarea problemelor fără a forţa consensul părţilor;

- crearea unui mediu de discuţie favorabil rezolvării cu succes a confl ictelor. O sală liniştită este alegerea cea mai bună;

- expertul ce monitorizează conflictul trebuie să permită în primul rând fiecărei părţi să-şi exprime punctul de vedere. Scopul schimbului de informaţii şi păreri este de a se asigura că ambele părţi înteleg în mod clar punctul de vedere al celorlalţi;

- fiecare parte trebuie să îşi argumenteze opiniile şi să realizeze raţionamente legate de obţinerea performanţei şi a unor rezultate superioare, mai degrabă decât să facă referire la alte aspecte de ordin personal sau de altă natură;

- nu este momentul pentru discuţii detaliate, doar pentru punerea de întrebări şi clarificarea punctelor de vedere ale interlocutorilor;

- abordările personale directe între interlocutori nu sunt recomandate;

- explorarea şi discutarea potenţialelor soluţii şi alternative sunt necesare;

- efectele pozitive şi negative trebuie evidenţiate pentru fiecare sugestie, înainte de a o respinge, construindu-se astfel o discuţie care este pozitivă şi constructivă pentru toate părţile implicate;

- punerea în practică imediat a deciziilor luate, evitându-se pornirea unui nou conflict.

În acest context putem oferi următoarele sfaturi în vederea diminuării stărilor

conflictuale, argumentând că ele nu favorizează performanţa şi confortul psihic:

• Nu vă surmenaţi peste masură;

• Convingeţi-vă că vă place munca pe care o desfăşuraţi, deoarece o şi profesaţi;

• Organizaţi-vă munca;

• Nu faceţi mai multe lucruri deodată;

• Faceţi de la început orice lucru calitativ, corect pentru a nu mai fi necesar să reveniţi;

• Fiţi calm/calmă;

• Respectaţi programul zilnic pe care l-aţi stabilit deja;

• Fiţi prietenos/prietenoasă;

• Autocontrolaţi-vă stările emoţionale violente, furia, frustrarea şi starea de agresivitate interioară;

• Învăţaţi să posedaţi simţul umorului în abordarea unor probleme.

BIBLIOGRAFIE

1. Johns, G., (2006) Comportament organizaţional, Ed. Economica, Bucureşti.

2. Iosifescu, S. (2000 b) (coord), Manual de management educaţional pentru directorii de unităţi şcolare, Ed. ProGnosis, Bucureşti.

3. Management educaţional pentru instituţiile de învătămînt, 2001, ISE-MEC.

4. Management şcolar. Ghid practic pentru directorii de şcoală şi liceu, 2006,

Ed. RAABE, Bucureşti.