Realitatea şi dinamica vieţii sociale, economice sau culturale au impus ample schimbări în proiectarea şi implementarea politicilor şi strategiilor educaţionale.

Dezideratele de modernizare şi perfecţionare a metodologiei didactice se încriu pe direcţia sporirii caracterului activ-participativ al metodei de învăţare, pe aplicarea unor metode cu un pronunţat caracter formativ în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale, care să-l implice pe copil direct în procesul de învăţare, stimulându-i creativitatea, interesul pentru nou, dezvoltarea gândirii, reuşind să aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului său potenţial.

Metodele constituie instrumente didactice cu ajutorul cărora, profesorul, îi determină pe cei aflaţi pe băncile şcolii la un demers de asimilare activă a unor noi cunoştinţe şi forme comportamentale, de stimulare şi, în acelaşi timp de dezvoltare a forţelor cognitive, intelectuale.

 

Într-o versiune mai modernă, metoda este interpretată drept o modalitate pe care profesorul o urmează pentru a-i face pe elevi să găsească singuri calea proprie de urmat în redescoperirea adevărurilor sale. O astfel de metodă este şi metoda predării prin proiecte.

Predarea pe bază de proiecte reprezintă un model inovativ care implică în mod direct şi eficient elevii în procesul de învăţare. Proiectul a devenit astăzi un instrument de lucru necesar desfăşurării activităţilor umane, in toate domeniile social-economice. Trăsătura dominantă a unui proiect este triplul său caracter colectiv prin: grupul ţinta ca beneficiar, prin parteneriat ca iniţiere, prin spiritul de echipă ca realizare. Avantajele esenţiale pe care le oferă metoda proiectului sunt:

·      Necesarul de resurse presupune accesul la materiale într-un mediu virtual;

·      Este favorizată dezvoltarea unei gândiri transdisciplinare;

·      Utilizarea tehnologiei dezvoltă creativitatea, capacitatea de a cerceta o temă dată, spiritul de lucru în echipă, gândirea critică şi favorizează schimbul de idei.

·      Sunt dezvoltate abilităţi ale gândirii de nivel superior;

·  Unităţile de învăţare bazate pe proiect includ strategii instrucţionale variate care măresc gradul de implicare al elevilor şi responsabilitatea acestora, îmbunătăţind stilul propriu de învăţare;

·      Metodele utilizate facilitează legătura dintre standardele de conţinut şi viaţa reală.

·      Sunt utilizate tipuri de evaluări multiple şi continue.

·      Obiectivele urmăresc dezvoltarea unor competenţe specifice secolului XXI: responsabilitate, capacitate de adaptare, creativitate, gandire critica si sistemica, abilitati de comunicare si de colaborare.

Instruirea elevilor cu nevoi speciale prin metoda proiectului

Cercetarea a confirmat faptul că elevii cu nevoi speciale beneficiază de pe urma plasării în clase eterogene. Totuşi, oferirea unui mediu de instruire adecvat pentru toţi elevii poate fi o provocare pentru profesorii care se confruntă cu elevi cu diverse cunoştinţe şi abilităţi. Din fericire, predarea prin proiecte oferă oportunităţi pentru diferenţierea instruirii în vederea susţinerii învăţării elevilor cu nevoi speciale. Proiectele de asemenea le permit să-şi dezvolte forţele şi să-şi pună în aplicare creativitatea referitor la materiale şi produse care îi interesează.

Elevii cu nevoi speciale, în special cei cu dificultăţi de învăţare, adesea se luptă deoarece deşi au o inteligenţă normală, au dificultăţi în ceea ce priveşte cititul, scrisul, argumentarea, aducerea aminte sau organizarea informaţiilor. Proiectele le oferă oportunităţi să-şi dezvolte aceste aptitudini prin instruire şi sprijin în contextul unei activităţi semnificative, interesante. Există strategii care s-au dovedit a fi eficiente la instruirea elevilor cu nevoi speciale. Pe câteva dintre acestea le vom analiza în continuare.

Învăţarea prin cooperare.

Colaborarea este o abilitate a secolului XXI necesară pentru succesul în viaţă. Atunci când elevii cu nevoi speciale lucrează la proiecte cu grupuri de perechi, gradul lor de învăţare creşte în mai multe moduri. În primul rând, activităţile bine structurate expun elevii cu dificultăţi de învăţare la strategiile de învăţare ale perechilor lor şi îi ajută să înveţe unii de la alţii. Activităţile de grup precum mozaicul le permite tuturor elevilor să devină “experţi” într-un anumit domeniu care poate ajuta la dezvoltarea auto-eficacităţii şi auto-respectului. Suplimentar, când elevii primesc instrucţiuni despre cum să se sprijine unul pe altul la învăţat, grupele mici pot fi locuri sigure pentru elevi să pună întrebări clarificatoare şi să primească ajutor când au nevoie.

Organizatori grafici

Organizarea informaţiilor este adesea o problemă pentru elevii cu nevoi speciale. Ei pot fi elevi vizuali care răspund bine la reprezentările grafice ale informaţiilor. Hărţile, site-urile web, schemele şi listele cronologice, pot ajuta elevii să incorporeze cunoştinţe noi la cele deja existente.

Accesarea cunoştinţelor anterioare

Legarea cunoştinţelor noi de cele anterioare este în special importantă pentru elevii cu nevoi speciale. Schemele Know-Wonder-Learn (Cunoaşte - Miră-te - Învaţă), discuţiile, jurnalele şi punerea de întrebări ajută aceşti elevi să utilizeze ceea ce ştiu deja pentru a înţelege ceea ce învaţă acum. De asemenea, ele permit profesorilor să evalueze modul în care elevii progresează cu învăţatul.

Strategia Explicită de Instruire

Mulţi elevi învaţă strategiile de bază pentru a învăţa singuri deprinderi şi informaţii noi. Este posibil ca elevii cu nevoi speciale să nu se gândească în mod natural la activităţi precum luarea de notiţe, realizarea de legături între idei, punerea întrebărilor, planificarea de proiect şi gestionarea timpului. Proiectele oferă oportunităţi numeroase pentru a integra instruirea

explicită în ceea ce priveşte modul de realizare a gândirii importante, comunicarea şi strategiile de învăţare în contextul activităţii semnificative. Acest tip de instruire s-a dovedit a fi în mod special benefic pentru elevii luptători.

Modelarea şi antrenarea sunt componente importante ale instruirii în cadrul aptitudinilor de gândire superioare. Instruirea efectivă în cadrul procesului de gândire are şase componente:

1.    Selectarea unei aptitudini sau strategii adecvată pentru instruire

2.    Etichetarea şi clasificarea aptitudinii pe categorii

3.    Modelarea aptitudinii prin gândirea cu voce tare

4.    Practica îndrumată a deprinderii cu un partener sau un mic grup

5.    Explicarea modului în care trebuie utilizată deprinderea sau strategia şi când anume

6.    Antrenarea permanentă privind utilizarea deprinderii în mod eficient

Evaluări alternative

Deşi este important ca elevii cu dizabilităţi să devină cititori şi scriitori competenţi, ei nu trebuie limitaţi la aceste metode atunci când arată ce au învăţat. Modelele, spectacolele dramatice, desenele şi alte activităţi similare permit elevilor să demonstreze ce au învăţat prin metode care să se adreseze puterilor lor.

Tehnologii de susţinere

Software-urile educaţionale, precum cele de mai jos, pot ajuta elevii cu dificultăţi de învăţare uşoare sau grave să-şi îmbunătăţească scrisul:

·          Software de recunoaştere a vocii

·          Software de procesare a cuvintelor cu verificare ortografică şi tezaur, precum Co-Writer sau Write Outloud

·          Software de procesare text vorbit, precum CAST e-Reader, Write Outloud, IntelliTalk, SimpleTalk

·          Software de recunoaştere a vitezei. Puteţi folosi recunoaşterea vocală pentru a dicta textul în orice program Microsoft Office XP. De asemenea puteţi selecta meniu, bară de instrumente, căsuţă de dialog şi module de sarcini prin utilizarea vocii dvs. Recunoaşterea vocală nu este proiectată pentru funcţionarea completă hands-free; cele mai bune rezultate se obţin dacă se utilizează o combinaţie de voce şi mouse sau tastatură.

·          Software de brainstorming, subliniere, diagramare flux şi realizare scenarii animate, precum Inspiration pentru a ajuta memoria şi organizarea

·          Software de derulare imagine

·          Software de scriere anticipată

·          Placă de comunicaţie sintetizată prin imagine şi voce

·          Tastaturi AlphaSmart

·          Tastaturi alternative, precum IntelliKeys, o folie personalizată care permite elevilor să apese doar un singur buton şi să scrie un cuvânt întreg sau o expresie în calculator

·          Caracteristici tastatură asistată precum mouse, taste înţepenite (sticky keys), taste de repetare şi taste lente (slow keys)

·          Alternative la mouse, precum mingi mobile (trackballs) şi track pad-uri

Acţiunile de înlesnire a cititului pot include:

·          Reformatarea materialului de citire pentru accesul mai uşor prin mărirea dimensiunii textului, modificarea fontului, schimbarea culorii fontului şi/sau fundalul

·          Digitizarea textului astfel încât să poată fi citit pe un computer

·          Utilizarea de „screen readers” (tehnologii de citire automată a textului) pentru Internet şi materiale pentru calculator

·          Mărirea ecranului

·          Page turners

·          Dicţionar vorbitor care citeşte cuvintele şi definiţiile

·          Text rescris în format imagine

·          Cântece, imagini, rânduri repetitive care se axează pe conceptele cheie

·          Modele, software pentru calculator, accesorii, materiale practice care simulează conceptele

Se poate acorda asistenţă elevilor pentru a-i ajuta să înţeleagă ce este important să scrie sau să includă în proiect:

· Cuvinte cheie găsite/subliniate în foaia de lucru/fişă de indicaţie/fişier

· Procesare text vorbit prin procesor de text portabil sau calculator pentru a oferi elevului feedback auditoriu

·Organizatoare grafice

·  Introducere vocală prin bandă sau recunoaşterea vocii

·  Extindere abreviere sau scriere anticipată care ajută sau indică conţinutul

Acţiunile de înlesnire a lucrului cu calculatorul pot fi:

· Lărgirea Meniurilor din program

· Simplificarea barelor de instrumente Microsoft Office 

· Creşterea dimensiunii butoanelor din bara de instrumente

Elevii cu dizabilităţi şi elevii mai mici adesea lucrează mai bine cu ecrane de computer mai puţin dezordonate. Decât să utilizăm barele de instrumente standard disponibile acum în aplicaţiile Microsoft Office, putem simplifica barele de instrumente pentru a le face mai puţin încurcate şi mai accesibile.

Cele mai comune butoane pe care putem adăuga sunt:

a.   În categoria Fişier: Document nou, Deschidere, Salvare, Imprimare

b.   În categoria Editare: Anulare tastare, Refacere tastare, Copiere, Lipire

c.   În categoria Inserare: Miniatură (Clip Art)

d.   În categoria Format: Font, Dimensiune font, Aldin, Cursiv, Subliniere, Culoare font, cele patru tipuri de alinieri, Spaţiere la două rânduri

e.   Când aţi adăugat toate comenzile pe care le vreţi, apăsaţi tab-ul Bara de instrumente. Bara de instrumente rezultată arată astfel:

 

 

Concluzie

Scopul final al instruirii este de a ajuta elevii să devină cât mai independenţi posibil astfel încât să-şi poată controla propria învăţare. Tehnologia şi instruirea în ceea ce priveşte deprinderile de auto-orientare pot ajuta la realizarea acestui obiectiv. Nu este însă cazul să absolutizăm utilizarea acestei metode în detrimentul celor clasice. Un adevărat profesionist în predare (indiferent de disciplină) va trebui să ştie să adapteze demersul didactic. Sunt lecţii care în mod cert produc performanţe şcolare superioare numai cu ajutorul metodelor moderne, dar sunt şi lecţii în care prezenţa acestora nu este obligatorie.

Bibliografie

Gherghuţ, Alois, Psihopedagogia persoanelor cu derinţe speciale,Editura Polirom,2006 Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Imprimeria Bacovia Bacău, 2006 Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom,2006

Istrate, O., Educaţia la distanţă. Proiectarea materialelor, Editura Agata, Botoşani, 2000; http://www.intel.com/cd/corporate/education/emea/rom/395547.htm