Şcoala incluzivă se referă în ses restrâns la integrarea tuturor copiilor, indiferent de capacităţile şi competenţele de adaptare şi deci de învăţare, într-o formă de şcoală. În sens larg, ea înseamnă preocuparea pentru ca fiecare copil să fie sprijinit şi să se lucreze în beneficiul învăţării tuturor.

Fiecare copil este înţeles ca un participant activ la învăţare şi predare şi pentru că fiecare aduce cu sine în procesul complex al învăţării şi dezvoltării o experienţă, un stil de învăţare, un model social, o interacţiune specifică, un ritm personal, un mod de abordare, un context cultural căruia îi aparţine.


Elevii cu dificultăţi emoţionale şi comportamentale sunt probabil obişnuiţi să fie mai degrabă pedepsiţi decât recompensaţi de către adulţi.

 

Alege nişte strategii pentru a schimba acest lucru:

 

 

  • Concentrează-te numai asupra punctelor lor tari
  • Slujeşte-te de sprijinul colegilor
  • Foloseşte ecusoane, diplome etc
  • Lasă-le timp să recupereze munca nefăcută
  • Lasă-le timp de relaxare, în timpul/în afara altei ore
  • Alcătuieşte o ierarhie a consecinţelor pozitive
  • Atunci când este cazul, dă-le nişte avertismente verbale clare, între patru ochi

 

 

Relaţiile dintre elevi

 

 

Este posibil ca elevii care au dificultăţi emoţionale şi comportamentale să fie obişnuiţi să nu aibă nişte relaţii prea bune cu colegii lor.

 

 

Alege nişte strategii pentru a schimba aceasta:

 

 

  • stabileşte nişte parteneriate de lucru pentru realizarea sarcinilor
  • selectează nişte grupuri, incluzându-l pe elevul problemă, pentru a plănui activităţi la clasă/sociale
  • pregăteşte nişte activităţi de rezolvare a problemelor la nivel de grup/clasă, de ex., brainstorming
  • roteşte grupurile care fac respectivele activităţi
  • foloseşte grupuri reprezentative de lucru pentru a găsi soluţii
  • foloseşte o gamă largă de activităţi, bazându-te pe alegerea şi responsabilitatea elevului
  • ocupă-te de cei care intimidează
  • foloseşte-te de modele din film sau literatură

 

 

Relaţiile elev/profesor

 

 

Este probabil ca elevii care au dificultăţi emoţionale şi comportamentale să fie mai obişnuiţi cu relaţiile negative cu adulţii.

 

 

Alegeţi strategii pentru a schimba aceasta:

 

 

  • fiţi politicoşi, pregătiţi şi punctuali
  • comunicaţi non-verbal, într-o manieră pozitivă
  • folosiţi-vă abilităţile de ascultare activă; verificaţi dacă aţi înţeles
  • fiţi corecţi şi rezonabili
  • începeţi odihniţi ziua
  • rezolvaţi cu fermitate problemele, dar fiţi blânzi cu elevii
  • controlaţi-vă, număraţi până la zece şi invers
  • ţineţi-i sub control, deplasându-vă  prin clasă
  • aşezaţi-vă lângă elevi
  • arătaţi-le efortul pe care îl faceţi pentru îmbunătăţirea situaţiei
  • evitaţi confruntările de tipul pierde-câştigă
  • negociaţi şi faceţi compromisuri
  • anticipaţi şi evitaţi problemele
  • implicaţi-i pe elevi în luarea deciziilor
  • consemnaţi eforturile şi realizările elevilor
  • apreciaţi-i ca elevi
  • ascultaţi-i activ

 

 

Sunt sigură că faceţi multe dintre acestea, fie tot timpul, fie din când în când, în funcţie de circumstanţe. În situaţia în care aveţi o problemă cu un elev, creşte necesitatea de a fi explicit şi de a explica, monitoriza şi evalua toate strategiile utilizate. Ţineţi minte următorul ciclu:

 

 

FORMULEAZĂ, IMPLEMENTEAZĂ, MONITORIZEAZĂ, EVALUEAZĂ

 

 

Aveţi întotdeauna în vedere posibilitatea de a părăsi acest ciclu după etapa evaluării, înainte de a vă întoarce cu formularea unei noi strategii. 

 

 

Strângerea unor informaţii detaliate îi ajută pe profesori să evalueze progresul elevilor. Uneori ceea ce profesorii pot spera în cel mai bun caz este să recunoască progresul în ceea ce se poate prezenta ca un proces lent, cu perioade de succes şi perioade de regres.

 

 

O altă idee care poate fi de ajutor când predai unor elevi cu dificultăţi comportamentale este să încerci să le înţelegi comportamentul din trei perspective, care se succed. Acestea sunt:

 

 

EVENIMENTE ANTERIOARE – ce anume s-a întâmplat înainte ca acel comportament să fie manifestat -  de exemplu, ce s-a întâmplat în ora dinainte, înainte de a veni la şcoală, pe terenul de sport?

 

 

COMPORTAMENT – în ce anume constă comportamentul respectiv? Explicaţi cu exactitate ce comportament anume a fost manifestat.

 

 

CONSECINŢE – ce anume are loc ca rezultat al comportamentului respectiv, de pildă, ceilalţi elevi se supără, mustrări din partea profesorului etc

 

 

Drept rezultat al luării în considerare a întregii succesiuni, este posibil să descoperiţi de ce este manifestat un comportament anume. Ce anume l-a declanşat, dacă ne uităm la evenimentele anterioare? Asiguraţi-vă că înţelegeţi cu exactitate comportamentul concret, în urma observării şi discuţiilor care vă vor ajuta să stabiliţi sarcinile şi să anihilaţi comportamentul respectiv, precum şi să aflaţi care a fost impactul comportamentului respectiv prin intermediul consecinţelor. Această succesiune este de real folos, atunci când vorbiţi cu elevul despre ceea ce s-a întâmplat în realitate, de ce anume s-a întâmplat şi care a fost rezultatul.

 

 

Elevi nefericiţi

 

 

Ce înseamnă să fii nefericit?

 

 

Elevii nefericiţi nu prezintă adesea nici o dificultate serioasă, când vine vorba de a-i ţine sub control în clasă. Constituie însă o problemă pentru că:

 

 

  • nu dau rezultate satisfăcătoare
  • au probabil probleme insuportabile acasă

 

 

Efectul acestor circumstanţe asupra elevilor poate fi unul serios. Aceştia pot:

 

 

  • să-şi piardă sentimentul valorii personale
  • să extindă ceea ce simt la toată experienţa lor educaţională
  • să aibă o experienţă limitată pe care să-şi bazeze studiile viitoare

 

 

Care sunt implicaţiile pentru procesul de învăţare?

 

 

  • elevii nefericiţi vor fi schimbători, din punct de vedere emoţional
  • evită cât de mult pot ceea ce îşi doresc cel mai mult
  • încearcă să proiecteze asupra lumii exterioare sentimentele pe care le încearcă înlăuntrul lor
  • au nevoie să câştige încredere în sine, ceea ce necesită timp şi răbdare
  • le va lipsi încrederea necesară acceptării de noi provocări

 

 

Cum pot fi ajutaţi?

 

 

  • atenţie pozitivă necondiţionată – rezervaţi-vă un timp anume pentru a-l petrece cu elevii, arătîndu-le astfel că îi apreciaţi
  • ţineţi-vă sub control mânia – învăţaţi-i că este în regulă să aibă sentimente. Comportamentul agresiv este însă acela care trebuie să fie controlat. Ajutaţi-i să-şi dezvolte abilităţi cu ajutorul cărora s-şi controleze sentimentele
  • gândire pozitivă – faceţi afirmaţii care să le recunoască punctele tari
  • faceţi dovadă de empatie – arătaţi-le că înţelegeţi durerea pe care o resimt: ‚cred că asta te face să te simţi realmente prost’ sau ‚aş vrea să pot schimba lucrurile în favoarea ta’
  • program de contracarare a aspectelor nemulţumitoare – pregătiţi cu grijă un program cu reuşitele elevului, de ex., lăsaţi-l să facă lucruri care i-au plăcut în trecut şi pe care le-a făcut cu succes
  • sarcini care îi confirmă poziţia – alocaţi-i elevului sarcini care să-i confirme poziţia în clasă sau şcoală, ca de pildă să-i ajute pe alţii care sunt familiari cu sarcina respectivă
  • creşterea respectului de sine – plănuiţi ca în fiecare zi să faceţi să le crească controlul şi competenţa, şi discutaţi despre îmbunătăţiri pentru a le arăta că îi apreciaţi
  • program de control – puneţi elevul în poziţia de a se controla. Elevul trebuie să fixeze scopurile şi să-şi monitorizeze progresul relativ la ele
  • acţionaţi ca şi cum – folosiţi jocul de rol pentru a permite elevilor să practice comportamentul care le place, ca de ex., în legătură cu intimidarea, găsiţi modalităţi de manifestare a unui comportament hotărât
  • acte spontane de bunătate – plănuiţi şi celebraţi anumite ‚fapte bune’ zilnice
  • grija de sine – învăţaţi-i pe elevi să gândească şi să acţioneze pozitiv vis-a-vis de propria persoană în fiecare zi

 

 

Elevi anxioşi

 

 

Ce înseamnă a fi anxios?

 

 

Un anumit nivel de anxietate este firesc şi util. Când este prea ridicat însă, poate deveni înspăimântător. Elevii pot simţi o anxietate excesivă din multe motive. Printre ele se pot număra:

 

  • datorită experienţelor din copilărie, şi-au dezvoltat nişte stiluri de gândire iraţionale
  • relaţii curente proaste cu adulţii (în cazul cel mai rău, posibile abuzuri)
  • pot să fi avut traume serioase
  • pot să aibă o dispoziţie anxioasă, care să fie alimentată de comportamentul părinţilor

 

 

Efectul acestor aspecte asupra elevilor poate fi unul serios. Aceştia pot:

 

  • trece prin crize de panică (elevul poate simţi spaima de a-i fi frică din nou)
  • fi percepuţi de adulţi sau colegi ca nevrând să coopereze sau ca fiind grosolani 

 

 

Aceşti elevi sunt adesea sclavii unor tipare de comportament pe care, din pricina anxietăţii, nu le pot schimba

 

 

Care sunt implicaţiile pentru procesul de învăţare?

 

  • Elevii anxioşi evită situaţiile noi
  • Elevii anxioşi îşi fac griji în privinţa a ceea ce ‚se poate’ întâmpla
  • Le este teamă de eşec
  • Sunt speriaţi de intensitatea sentimentelor lor de teamă
  • Pot deprinde abilităţi de a face faţă

 

 

Cum anume pot fi ajutaţi?

 

  • program de relaxare – găsiţi o metodă de relaxare care să se potrivească elevului, şi învăţaţi-l să se relaxeze zilnic. Subliniaţi necesitatea de a –şi controla respiraţia
  • controlul gândirii – învăţaţi elevul să recunoască anumite gânduri iraţionale, şi discutaţi modalităţi de a reduce impactul acestora
  • rezolvarea treptată a problemelor – identificaţi focarul anxietăţii şi ajutaţi-i să deprindă abilităţi de a-i face faţă, cu paşi mici, dar realizabili
  • controlul panicii – învăţaţi elevii să înţeleagă panica şi exploraţi modalităţi de a-i face faţă şi de a o controla
  • materiale creatoare – folosiţi cărţi, filme, teatru, artă pentru a vizualiza dificultatea în mod obiectiv. Aceasta le poate permite o învăţare mai sigură
  • zone de stabilitate – plănuiţi nişte zile cu activităţi relaxante care să-i ajute pe elevi să se desfăşoare
  • gândire pozitivă – învăţaţi-i pe elevi să-şi repete afirmaţii de genul ‚Pot face faţă’, atunci când se confruntă cu dificultăţi
  • management perfecţionist – atrageţi elevii cu o serie de tactici care să le dea posibilitatea să-şi fixeze şi să realizeze nişte obiective realiste
  • sprijin din partea colegilor – implicarea receptivă a unor prieteni importanţi poate ajuta elevul să simtă că nu este izolat datorită anxietăţii

 

 

Elevi deprimaţi

 

 

Ce este deprimarea?

 

Deprimarea înseamnă mai mult decât ‚tristeţea cotidiană’, care este un sentiment firesc. Deprimarea se caracterizează printr-o tristeţe covârşitoare. Este adesea asociată cu:

 

 

  • inhalare abuzivă de substanţe ameţitoare
  • tulburări legate de mâncat
  • experienţa unor traume serioase
  • dispoziţie pentru sentimente negative, întărită de experienţele trăite

 

 

Efectul asupra acestor elevi poate fi unul serios. Este probabil ca aceştia să:

 

 

  • manifeste o schimbare serioasă de comportament
  • dea dovadă de niveluri reduse de activitate
  • dezvolte sentimente crescânde de neajutorare şi pierdere a respectului de sine
  • devină obsedaţi de lumea lor interioară
  • se izoleze social

 

 

Care sunt implicaţiile pentru procesul de învăţare?

 

  • deprimarea influenţează întregul comportament, atitudinea de ansamblu a elevului
  • poate creşte datorită unei serii de evenimente negative zilnice
  • este mai comună în adolescenţă
  • deprimarea poate determina elevul să-şi facă rău sau poate deveni un pericol pentru viaţa acestuia
  • este o dificultate serioasă, care poate face necesare medicamentele, în privinţa căreia profesorul ar trebui să ceară sfaturi şi sprijin

 

 

Cum pot fi ajutaţi?

 

  • plan de acţiune zilnică – plănuiţi fiecare zi cu elevul, astfel încât acesta să ştie unde se poate adresa în momentele de criză, mai ales cînd e liber
  • discuţii libere despre problemele avute – petreceţi un timp cu elevii discutând despre pasiunile lor. Observaţi abilităţile şi calităţile pe care le au, ca să puteţi recurge la ele când este cazul
  • confidenţi – implicarea receptivă a prietenilor importanţi poate ajuta elevul să nu se simtă respins. Stabiliţi o legătură regulată cu adultul preferat.
  • Gândire pozitivă – învăţaţi elevul câteva afirmaţii pozitive pe care să şi le repete atunci când se confruntă cu dificultăţi. Concentraţi-vă asupra lui ‚când’ şi ‚voi face’
  • O latură luminoasă – găsiţi o anume abilitate pe care o posedă elevul sau pe care ar putea s-o dobândească, şi lăsaţi-l să o afişeze în clasă
  • Evaluarea abilităţilor sociale – verificaţi dacă elevul dispune de abilităţile sociale necesare în grupul lui din clasă. Dacă nu, învăţaţi-l, prin intermediul unor exerciţii de dezvoltare a abilităţilor sociale
  • Planul de acasă/de la şcoală al elevului – implicaţi elevii în activităţi care să ducă la creşterea respectului de sine

 

 

Elevi cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenţie (THDA)

 

 

Ce anume este THDA?

 

THDA este un termen utilizat pentru a descrie condiţia elevilor care se confruntă cu dificultăţi de lungă durată în legătură cu atenţia, hiperactivitatea şi comportamentul impulsiv:

 

 

  • ‚neatent’ înseamnă a ţi se distrage cu uşurinţă atenţia, a nu fi capabil să te fixezi şi a fi uituc şi dezorganizat
  • ‚hiperactiv’ înseamnă a fi fără stare, agitat şi totdeauna în mişcare
  • ‚impulsiv’ înseamnă a avea tendinţa de a-i întrerupe pe alţii, a vorbi cînd nu este rândul tău sau a nu fi capabil să aştepţi

 

 

THDA este un diagnostic medical. Pentru a pune un astfel de diagnostic, dificultăţile de acest tip trebuie să fie evidente timp de peste şase luni, şi trebuie să apară înainte de împlinirea vârstei de şapte ani. Unii elevi nu prezintă simptome de hiperactivitate, însă răspund descrierilor neatenţiei şi impulsivităţii. Aceşti elevi sunt descrişi ca suferind de tulburare de deficit de atenţie fără hiperactivitate.

 

Uneori doctorii prescriu tablete (de obicei Ritalin) pentru a-i calma pe astfel de elevi. 

 

Ca rezultat al dificultăţilor întâmpinate, elevii cu T(H)DA găsesc dificil să-şi plănuiască şi controleze comportamentul. Aceştia par adesea să nu conştientizeze pericolul şi au tendinţa de a face lucrurile în grabă. Datorită faptului că vorbesc şi acţionează aparent fără întrerupere, aceşti elevi pot să necesite o muncă extrem de grea din partea adulţilor.

 

 

Care sunt implicaţiile pentru procesul de învăţare?

 

Abilităţile de concentrare, atenţie şi respectarea regulilor sunt necesare în şcoală. Elevii cu THDA deprind cu greu aceste abilităţi. Lor le este dificil să asculte şi să-şi amintească instrucţiunile primite. Se mişcă adesea prin clasă şi îi deranjează pe ceilalţi. Colegii lor se simt uneori iritaţi.

 

 

Cum pot fi ajutaţi?

 

  • încurajaţi-i şi lăudaţi-i cât de mult posibil
  • daţi-le instrucţiuni clare şi simple
  • recompensaţi-i pentru a-i încuraja să se comporte bine
  • aplicaţi imediat sancţiuni pentru comportamentul necorespunzător
  • fiţi consecvent şi calm
  • anticipaţi situaţiile potenţial dificile şi felul în care ar putea fi rezolvate

 

 

Elevi cu sindromul Asperger

 

Sindromul Asperger (SA) este considerat a fi o formă de autism, iar elevii cu SA prezintă multe din caracteristicile autismului, deşi într-o formă mai atenuată. Sindromul Asperger afectează elevii în moduri diferite de la un caz la altul. Printre dificultăţile cu care se poate confrunta elevul se pot număra:

 

 

  • comunicare socială

 

Limbajul folosit de un elev cu SA este formal, limitat adesea la aceleaşi expresii. Un elev care suferă de SA interpretează ceea ce i se spune literal, iar aceasta provoacă probleme, pentru că el nu înţelege ceea ce s-a spus. Elevii cu SA întâmpină dificultăţi în a iniţia o conversaţie, continuând să vorbească şi îndreptând greşelile ivite în conversaţie. În timp ce pot vorbi fericiţi timp de ore despre un subiect care îi interesează, ei nu vor lua în considerare ceea ce interesează cealaltă persoană. Le este de asemenea dificil să respecte regulile uzuale de ascultare, reflecţie şi alternare a vorbitorului, ce se aplică  într-o conversaţie normală.

 

  • interacţiune socială

 

Elevii cu SA întâmpină dificultăţi serioase în a intra în relaţii cu alţii, mai ales cu alţi elevi, care îi percep drept ciudaţi şi stângaci în încercările lor de a-şi face prieteni. Aceştia trebuie să fie învăţaţi în special abilităţi sociale, şi chiar şi atunci vor avea dificultăţi să utilizeze acele abilităţi în situaţii diferite. Probabil le va fi dificil să manifeste sau să recunoască sentimentele (atât pe cele proprii cât şi pe ale altora) şi să înţeleagă expresiile faciale, contactul vizual şi alte forme de comunicare non-verbală. Elevii cu SA spun de obicei exact ceea ce vreau, şi nu vor înţelege necesitatea de a modifica ceea ce vor să spună, din pricina efectului pe care aceasta îl poate avea asupra celorlalţi. De exemplu, un elev cu SA va exprima foarte mulţumit o stare de fapt – ca de pildă că o anume persoană este grasă –, fără să realizeze că spunând aceasta poate răni sentimentele acelei persoane.

 

  • imaginaţie

 

Elevii cu SA au o gamă restrânsă de interese, uneori numai unul, care devine o obsesie. De obicei, ei preferă informaţiile de fapt, în locul ficţiunii, şi pot fi foarte buni cunoscători ai unui subiect anume, dar pot întâmpina dificultăţi în a inventa poveşti. În cazul în care fac dovada unui interes faţă de personaje şi istorii fictive, vor avea tendinţa să prefere caricaturile exagerate, precum poveştile din desene animate şi cele de groază, în care sentimentele manifestate sunt exagerate.

 

  • încrederea în rutină

 

Elevii cu SA se bazează adesea foarte mult pe rutină, ca de pildă preferă să urmeze zilnic acelaşi drum spre şcoală, posibil atingând anumite obiecte în timp ce merg. Întâmplările neaşteptate şi schimbările rutinei pot provoca o anxietate teribilă. Uneori cauza anxietăţii se poate dovedi dificil de stabilit.

 

  • stângăcie

 

O caracteristică tipică a SA este stângăcia, atât în privinţa mişcărilor ample (coordonare de ansamblu), cât şi în cea a mişcărilor limitate, de genul scrisului.

 

 

Care sunt implicaţiile pentru procesul de învăţare?

 

  • Elevilor cu SA le place rutina, şi devin anxioşi dacă aceasta este schimbată
  • Ei sunt adesea inconştienţi în privinţa sentimentelor celorlalţi şi prin urmare este posibil să nu fie acceptaţi de colegi în mijlocul lor
  • Dat fiind că înţeleg lucrurile literal, vor avea dificultăţi în înţelegerea anumitor subiecte
  • EF poate fi dificilă din cauza stângăciei sau lipsei lor de îndemânare
  • Elevii pot avea o memorie neobişnuit de precisă în privinţa detaliilor
  • O idee poate duce la alta ce pare a fi irelevantă
  • Pot avea probleme în a înţelege ceea ce citesc
  • Au adesea o memorie bună în privinţa faptelor şi a cifrelor

 

 

Cum pot fi ajutaţi?

 

  • Daţi-le instrucţiuni clare şi precise; verificaţi dacă le-au înţeles
  • Pregătiţi-i pentru schimbări cu mult înainte ca acestea să se producă
  • Asiguraţi-vă că au un orar organizat şi planuri zilnice
  • Aplicaţi cu consecvenţă regulile
  • Lăudaţi-i şi daţi-le multe asigurări pentru a le reduce anxietatea
  • Folosiţi povestiri şi jocuri de rol, pentru a-i învăţa abilităţile sociale
  • Folosiţi computere
  • Asiguraţi-vă că profesorii şi colegii cunosc caracteristicile SA
  • Încurajaţi incluziunea în situaţiile sociale

 

Bibliografie:

 

Recomandări pentru profesorii care lucrează cu elevi cu CES, Anne J Hayward ,Mai 2005