Sistemul de învăţământ din Romania urmează clasica schemă de ierarhizare a diciplinelor studiate de copii în şcoală, unde accentul cade pe domenii precum matematică şi limbi straine, in timp ce la polul opus pot fi găsite artele, domeniul artistic in genere.

In actualul sistem de educaţie romanesc școala nu stimulează suficient elevii. Pentru cei mai mulți dintre copii, nu există momente de tip „descoperire” în sala de clasă. In plus, adesea, unii profesori pun la îndoială necesitatea studierii anumitor discipline, considerate eronat ca fiind puțin relevante pentru viața lor de zi cu zi (muzica, pictura, psihologie, teatru, dans etc).

 Educația formală nu este percepută ca o premisă a succesului în viață, este doar o normă socială (oamenii învață și obțin diplome) pe care trebuie să o respecte. Asadar, când se referă la educație, majoritatea elevilor au în vedere ceea ce au de făcut (teme, proiecte) și nu ceea ce, de fapt, au învățat in fapt.

Profesorii sunt in acest context perceputi de elevi ca întrupare a trecutului, cu puțină înțelegere față de nevoile, interesele și stilul lor de viață. Cei care reușesc să atragă atenția generației actuale de elevi sunt acei profesori care au o manieră interactivă de predare, care folosesc exemple practice, creative pentru a susține teoriile predate și care încurajează inițiativele de orice fel din partea elevilor.

Elevii simt nevoia ca informațiile oferite de către profesori, verbal sau în scris, să fie însoțite de suporturi vizuale și video, precum prezentări PowerPoint, filme sau imagini.

Mai mult decât atât, ei consideră că modul în care informația le este prezentată și analizată joacă un rol extrem de important în conectarea cu profesorii.

Elevii sunt adesea de părere că profesorii nu ar mai trebui să se concentreze asupra conținutului (Google face deja acest lucru), ci asupra facilitării procesului de învățare (sa ii motiveze sa invete, sa le arate cum sa gaseasca informatia si cum sa o foloseasca). În opinia elevilor, profesorii trebuie, de asemenea, să-și adapteze discursul la așteptările de astăzi în ceea ce privește limbajul și interactivitatea. În plus, aceștia percep drept necesitate includerea online-ului în proiectele și activitățile școlare.

Toate acestea sustin ideea stimularii creativitatii in procesul de invatamant!!!

Exemple în acest sens sunt reprezentate de proiecte care implică o colaborare online între elevi/studenți (materii precum biologie, chimie, fizica etc) sau crearea și gestionarea unor blog-uri, vlog-uri sau conturi de social media.

Pentru a stimula creativitatea este nevoie de un mediu scolar în care copiilor le este permis să greşească, pentru că de cele mai multe ori societatea stigmatizează greşelile. Frica de a greşi, pe parcursul vieţii, duce la autocenzură (pentru a nu fi judecaţi de ceilalţi), iar acest fenomen duce la scăderea creativităţii.

Educaţia pe care o primeşte un copil şi actiunile pe care acesta le intreprinde zi de zi, ca să îşi stimuleze gândirea, determina ca unii elevi să fie mai creativi decât ceilalţi.

Dezvoltarea potenṭialului creativ in viata, in scoala, nu se realizeazã de la sine. Sunt necesare acṭiuni continue şi organizate, de stimulare şi activare, atat din partea profesorilor, cat si din partea elevilor, acasa si la scoala.

Educaţia şi metodele folosite in activitatea didactica joacă un rol important în stimularea creativităţii şi fără dezvoltarea lor, copilul/elevul nu va deveni niciodată o persoană creativă.

Motivaṭia este fundamentalã pentru creativitate, iar cei mai importanṭi factori motivanți sunt auto-motivația și interesul de a efectua o activitate anume (obiectul creației). Persoanele creative sunt „impinse” de propriile lor valori și motivații și se ocupă de probleme, pentru care au o puternică afinitate emoțională.

Rolul şcolii la formarea comportamentului creator este foarte important, deoarece rămâne principalul instrument, pe care societatea îl foloseşte pentru cultivarea creativitãṭii. Preocuparea de formare a independenţei în gândire şi in exprimare implică şi o legătură cu familia. Părinţii trebuie convinşi că tutelarea excesivă împiedică dezvoltarea intelectului copilului lor, manifestarea independentă a gândirii şi fanteziei lui fiind factori esenţiali în dobândirea viitoare a unei autentice competenţe profesionale.

Ῑn aceastã perioadã, creativitatea face posibilã creaṭia ca activitate psihică. Nivelul posibil de atins acum, este doar acela al creativitătii potenṭiale, manifestatã prin desene sau jocuri. Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, diferitele jocuri în aer liber sau acasã, au darul de a-i ajuta pe copii sã-şi exprime emoṭiile, gândurile şi sentimentele.
Cadrul cel mai important de manifestare, dar şi de stimulare a potenṭialului creativ este jocul, cu toate tipurile sale. Prin joc, copilul poate fi oricine îşi doreşte, poate inventa jocuri de rol, poate crea personaje.

Metode de stimulare a creativitãṭii elevilor
          -realizarea unor relaṭii prieteneşti, favorabile sistemului creativ (intre profesori si elevi)

          -şcolarii trebuie lãsaṭi sã-şi manifeste în voie spontaneitatea, curiozitatea
          -trebuie sã aparã teme şi situaṭii, care stimuleazã fantezia (elevii sã-şi imagineze singuri probleme, sã continue o nuvela etc.)
        -vizitarea expoziṭiilor, excursiile lãrgesc orizontul elevilor
       -existenṭa unor laboratoare şi ateliere foarte bine dotate, cu specific creativ, unde elevii pot sã-şi exprime potenṭialul lor de creaṭie.


Dezvoltarea creativității prin activitățile extraşcolare

Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activităţii şcolare cu activităţi extraşcolare.
Desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative.

În activităţile extraşcolare, elevul se transformă într-un „gânditor creativ”, care explorează, reconstruieşte, redescoperă, generalizează, asimilează, se îndreaptă spre căutări, prin muncă personalã, independentă sau în grup.

Creativitatea nu este un lucru care apare o data cu inaintarea in varsta ci este o calitate cu care copii se nasc, insa, problema apare in momentul in care aceasta incepe sa se piarda tocmai din cauza lipsei de intelegere de catre adultii din jurul lor.

Acelasi sistem care i-a educat pe adultii de azi ii educa si pe cei de maine in aceeasi maniera defectuoasa. Ce ar trebui facut? Schimbarea incepe din momentul in care se constientizeaza faptul ca fiecare om este diferit si daca un copil prefera sa deseneze, iar altul sa faca calcule nu este nimic gresit. Totul este sa se descopere din timp si sa se sustina ceea ce este potrivit pentru viitoarea cariera a viitorului adult.

Aşadar, părinţii şi mai ales, educatorii, au drept obligatie crearea unui mediu în care elevii/copiii să-şi manifeste creativitatea şi să le fie stimulată şi încurajată exprimarea libera, spontana!! Va fi numai de castigat, de ambele parti!