Dezvoltarea personală reprezintă o formaţiune destul de complexa care semnifică creşterea persoanei, evoluţia Eului. M. Zlate preciza, dezvoltarea Eului din perspectiva psihosocială – reprezintă constructul psihic complex derivat din interpenetrarea elementelor cognitive, afectiv-motivaţionale şi atitudinale [25, p. 110]. Creşterea personală ca proces multiaspectual este un traseu individual destul de complicat şi complex din interior, un proces de transformări interperceptive, interactivate, astfel, persoana nu numai că se transformă intern, dar transformă şi lumea din jurul său [26, p. 72]. În acelaşi context, M. Armstrong remarcă, că dezvoltarea personală reprezintă creşterea abilităţii unui individ şi valorificarea potenţialului acestuia prin parcurgerea unor experienţe de învăţare şi educaţie [apud 16, p. 264]. Astfel, dezvoltarea personală reprezintă procesul multiaspectual de schimbări intraperceptive, interactivitate prin parcurgerea unor experienţe de învăţare şi educaţie. Problematica dezvoltării personale a cadrului didactic constituie o prerogativă a domeniului educaţional în general şi a psihologiei – în mod special. Or, dezvoltarea personală e procesul ce desemnează o realitate psihosocială de interacţiune prin parcurgerea unor experienţe de educaţie şi învăţare. Analizând Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 „Educaţia–2020”, vom menţiona obiectivele strategice pe termen lung ale politicilor educaţionale la nivel european şi anume: punerea în practică a învăţării pe tot parcursul vieţii şi a mobilităţii; creşterea calităţii şi eficienţei proceselor în educaţieşi învăţare; promovarea echităţii, coeziunii sociale şi cetăţeniei active. În aceeaşi strategie se elucidează finalităţile acestei dezvoltări prin prisma cadrului de competenţe cheie: competenţe sociale şi civice, ce se referă la competenţele personale, interpersonale, interculturale şi la toate formele de comportament, care îi permit fiecărei persoane să participe în mod eficient şi constructiv la viaţa socială şi profesională .

Ce este dezvoltarea personala?

Dezvoltarea personala este procesul personal si continuu, prin care ne schimbam in mai bine pe noi insine, cu fiecare zi. Nu ne-am nascut perfecti si nici invatati, putem insa sa depunem un efort pentru a dobandi autocunoastere, abilitati si comportamente noi, pentru ca viata noastra personala si profesionala sa fie mai implinita. Bineinteles ca fiecare dintre noi ar trebui sa stie cel mai bine ce isi doreste de la viata si ce are nevoie pentru a-si indeplini dorintele. Pe parcursul vietii dobandim multe cunostinte si abilitati, invatam la scoala, parintii, profesorii si mentorii nostri ne dau sfaturi si ne indruma. Daca am cunoaste de la inceput, inca de pe bancile scolii ce vom face in viata si cu ce resurse, drumul nostru ar fi mai simplu si nu am mai avea nevoie de invatare continua. Cu alte cuvinte, nu am mai avea nevoie de dezvoltare personala. Dezvoltarea personala este un proces desfasurat de-a lungul vietii. Este o cale de a ne evalua abilitatile noastre, luand in considerare scopul nostru in viata si obiectivele pe care le-am stabilit, in vederea realizarii si maximizarii potentialului nostru. Dezvoltarea personala a fiecarui individ depinde in mare masura de constientizarea si identificarea acelor nevoi (informatii, abilitati, competente) care vor conduce spre atingerea scopului. Atingerea scopului si a obiectivelor depinde in mare masura de resursele de care dispunem (timp, bani, cunostinte, abilitati, etc) si mai ales de motivatia necesara.

Primul pas in dezvoltarea personala o reprezinta autocunoasterea. Apoi sa definim exact ce anume dorim sa imbunatatim, poate nu stim cum sa ne stabilim obiectivele, poate avem o imagine nu tocmai buna despre noi insine si asta ne tine pe loc, poate avem niste convingeri care suna a piedici sau poate comunicarea e deficitara. Important este sa ne fie foarte clar zona in care dorim sa crestem si apoi sa vedem cum putem schimba situatia. Dezvoltarea personala este o urmarire constienta a unei ,,cresteri” personale prin extinderea constiintei de sine, a cunoasterii si a imbunatatirii permanente a abilitatilor personale. In acest curs, studentii vor putea sa descopere propriul potential, constientizand care sunt punctele lor forte, abilitatile, care sunt slabiciunile si mai ales, cum pot fi acestea imbunatatite

Competenţele transversale în educaţia secolului XXI Termenul „competenţe transversale” este folosit din ce în ce mai frecvent în contextul sistemelor de învăţământ din Europa, nu numai în cadrul unor abordări de mare amploare, precum strategiile şi politicile educaţionale, ci şi în documente specifice, orientate asupra unei anumite probleme (planuri de învăţământ ale şcolilor, liceelor şi universităţilor, programe analitice, rapoarte etc.). Importanţa lor este conştientizată din ce în ce mai mult la diferite niveluri: al factorilor decizionali din învăţământ (ministere de învăţământ, autorităţi specializate, consilii şi direcţii, personalul de conducere a şcolilor şi universităţilor), al cadrelor Adidactice şi al elevilor. În acest context pluripartit, competenţele transversale fac obiectul unui flux bidirecţional; ele sunt incluse în cerinţele educaţionale, astfel încât personalul didactic trebuie să asigure dezvoltarea lor în rândul studenţilor (direcţie descendentă), dar sunt din ce în ce mai cerute şi de către studenţi, care conştientizează din ce în ce mai bine de ce competenţe au nevoie pentru a deveni competitivi pe piaţa muncii (direcţie ascendentă).

 

Interacţiunea între factorii implicaţi în dezvoltarea competenţelor transversale

       

       

       

        Ce înţelegem prin competenţe transversale?

Din punct de vedere terminologic, sintagma „competenţe transversale” poate fi considerată echivalentă cu un termen care nu este folosit la fel de frecvent, însă este cu siguranţă mai transparent, acela de

„competenţe transferabile”. Competenţele transversale se referă la competenţele pe care le au persoanele şi care prezintă relevanţă pentru alte activităţi şi ocupaţii decât cele pe care le desfăşoară în prezent sau pe care le-au desfăşurat recent. De asemenea, aceste competenţe pot să fi fost dobândite prin activităţi extraprofesionale sau prin participarea la educaţie sau formare. Mai general, acestea sunt competenţe care au fost învăţate într-un anumit context sau pentru stăpânirea unei anumite situaţii/probleme şi care pot fi transferate în alt context (Cedefop 2008).

Numeroşi cercetători au încercat să furnizeze o definiţie corectă şi completă a competenţelor transversale. De exemplu, The Glossary of Education Reform (Glosarul privind reforma în educaţie), un serviciu al Great Schools Partnership, o organizaţie şcolară non-profit cu sediul în Portland, Maine conţine o intrare detaliată privind acest subiect, din care am selectat câteva fragmente relevante:

Termenul de competenţe ale secolului XXI se referă la un set amplu de cunoştinţe, abilităţi, obiceiuri de lucru şi trăsături de caracter care sunt considerate […] drept având o importanţă critică pentru succesul în lumea contemporană […]. În general, competenţele secolului XXI se pot aplica în toate domeniile profesionale şi în toate contextele educaţionale, civice şi de carieră de pe parcursul vieţii unui student.

Trebuie subliniat faptul că termenul de „competenţe ale secolului XXI”

înglobează o masă complexă şi amorfă de cunoştinţe şi competenţe care nu sunt uşor de definit şi care nu au fost codificate sau clasificate oficial. Deşi termenul este folosit pe scară largă în învăţământ, el nu este definit întotdeauna într-o manieră constantă, ceea ce poate conduce la confuzii şi interpretări divergente. În plus, şi alţi termeni înrudiţi – precum competenţe aplicate, competenţe intercurriculare, competenţe interdisciplinare, competenţe transdisciplinare, competenţe transferabile, competenţe transversale, competenţe non-cognitive şi competenţe „soft skills”, printre altele – sunt folosiţi foarte frecvent cu referire la formele generale de cunoaştere şi de abilităţi asociate „competenţelor secolului XXI” […]

Competenţele specifice considerate drept „competenţe ale secolului

XXI” pot fi definite, clasificate şi determinate diferit de la o persoană la alta, de la un loc la altul, de la o şcoală la alta, însă termenul reflectă un consens general (deşi acesta nu este neapărat stabilit foarte clar şi prezintă oscilaţii). Lista de mai jos prezintă pe scurt cunoştinţele, competenţele, obiceiurile de lucru şi trăsăturile de caracter asociate de regulă competenţelor secolului XXI:

·       Gândirea critică, rezolvarea problemelor, raţionamentul, analiza, interpretarea, sintetizarea informaţiilor;

·       Abilităţile şi practicile de cercetare, de formulare de întrebări;

·       Creativitatea,             simţul    artistic,         curiozitatea,           imaginaţia, inovarea, exprimarea personală;

·       Perseverenţa,                     autocontrolul,          planificarea,  autodisciplina, adaptabilitatea, iniţiativa;

·       Comunicarea scrisă şi orală, vorbirea şi prezentarea în public, ascultarea;

·       Spiritul de conducere, munca în echipă, colaborarea, cooperarea, spaţiile de lucru virtuale;

·        Cunoştinţele de tehnologie a informaţiei şi comunicării (TIC), cunoştinţele de media şi internet, interpretarea vizuală, interpretarea şi analiza datelor, programarea informatică;

·       Cunoştinţele civice, etice şi de justiţie socială;

·       Cunoştinţele economice şi financiare, spiritul antreprenorial;

·        Conştientizarea globală, cunoştinţele multiculturale, spiritul umanitar;

·       Cunoştinţele şi raţionamentul ştiinţific, metoda ştiinţifică;

·        Cunoştinţele despre mediul înconjurător şi conservare, înţelegerea ecosistemelor;

·        Cunoştinţele despre sănătate şi bunăstare, inclusiv despre nutriţie, alimentaţie, mişcare şi sănătatea şi siguranţa publică (Glossary of Education Reform 2014).

 

Pentru a avea success in orice intreprindeti, trebuie sa existe un scop bine definit la care sa aspirati. Trebuie sa existe un plan clar pentru atingerea scopului propus. Trebuie urmat zilnic cu sfintenie si sistematic planul de actiune trasat. Daca va doriti succesul (indiferent ce ar insemna acesta pentru voi) primul pas care trebuie facut este sa stii incotro te indrepti, cum ai de gand sa calatoresti, cand vrei sa ajungi la destinatie. Scopul trebuie formulat intr-un limbaj clar. In clipa in care puneti pe hartie scopul principal, va intipariti in subconstient imaginea succesului.

Bibliografie

1.      Strategia sectorială de dezvoltare Educaţie-2020 pentru anii 2014-2020 al ME. Disponibil la: https://www.edu.md/

2.      Creaza-ti o prezenta personala puternica si credibila - de Diana Booher, Ed. Businesstech International, Bucuresti, 2015.

3.      Comunicarea non-verbala: gesturile si postura - de Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Ed. Comunicare.ro, 2005 9.

4.      http://mashable.com/2009/07/27/linkedin-personal-brand/

5.      https://www.youtube.com/watch?v=bDNz3496abs

6.      https://www.youtube.com/watch?v=bDNz3496abs.

7.      http://www.fastcompany.com/28905/brand-called-you

8.      http://www.fastcompany.com/28905/brand-called-you

 

9.      https://www.youtube.com/watch?v=w-HYZv6HzAs