CUNOŞTINŢE DE BAZĂ PENTRU TOŢI

1. Ce este educaţia incluzivă?

 

Un răspuns simplu ar putea fi …

 

un sistem educaţional în care toate şcolile năzuiesc să ofere “educaţie pentru toţi”. Un sistem care

a)                              Recunoaşte dreptul tuturor copiilor de a fi educaţi împreună şi

b)                              consideră că educaţia tuturor copiilor este la fel de importantă

Un sistem care separă copiii unii de alţii şi care consideră că elevii mai capabili sunt mai importanţişi demni de apreciere nu va fi considerat un sistem incluziv.

Ce putem face pentru a fi mai incluzivi?

Să acţionăm astfel încât toată lumea să se simtă valorizată şi binevenită în şcoală                                 

·     Creaţi un mediu şcolar primitor care transmite mesajul că toată lumea este valorizată, astfel încât elevii şi părinţii să se simtă bine primiţi

·      Faceţi clădirile şcolii accesibile pentru copii cu dizabilităţi

·     Puneţi accent pe progresul individual şi mai puţin pe comparaţiile cu alţi elevi

·     Folosiţi metode de predare care încurajează învăţarea prin cooperare astfel încât elevii să-şi poată ajuta colegii

·          Organizaţi periodic expoziţii cu lucrările elevilor pentru a demonstra că şcoala este mândră de performanţele obţinute de către aceştia.

Să ne informăm

o                                Informaţi-vă cu privire la alte culturi şi stiluri de viaţă, în special cele ale minorităţilor naţionale din România. Dacă în zonele limitrofe şcolii nu locuiesc multe comunităţi minoritare pentru a putea obţine informaţii de primă mână, încercaţi să contactaţia sociaţiile culturale, ONG-uri şi ambasade.

·                                  Dobândiţiabilităţi: învăţaţi cum se lucrează cu copii cu diverse nevoi şiabilităţi.

·                                  Informaţi-vă cu privire la diverse dizabilităţi. Organizaţi în şcoală ateliere de lucru şiinvitaţi să ia cuvântul persoane cunoscătoare ale domeniului. Puteţi solicita ONG-urilor ce activează în domeniul asistenţei persoanelor cu dizabilităţi şi asociaţiilor de părinţi să vă ajute în identificarea persoanelor potrivite.

Să ne revizuim metodele de predare

·                          Oferiţi un curriculum diferenţiat pentru nevoi şi grupuri de vârste diferite

·                           Oferiţi un curriculum intercultural – unul care foloseşte perspective culturale diferite şi încurajează elevii să reflecteze şi să analizeze critic modul în care acţioneazăprejudecăţileşi discriminarea.

      Identificaţi zone ale curriculumului în care puteţi îngloba perspectiva multiculturală.

·                 Elaboraţi planuri individuale de învăţare pentru elevi.

Să colaborăm cu comunitatea

·                 Aveţi în vedere şcoala ca o resursă a comunităţiişipromovaţi un sentiment de solidaritate printre elevi şi părinţii lor

Vorbiţi cu părinţii şi cu elevii despre nevoile lor şi luaţi legătura cu o serie de ONG-uri cu experienţă în domeniu pentru a afla despre modalitatea în care şcoala îşi poate îmbunătăţi oferta pentru grupurile care sunt în mod obişnuit excluse

Vă recomandăm să încercaţi!!

Iniţiaţi o discuţie despre diferite viziuni asupra lumii începând cu propriul „cod cultural” al clasei. Când alegeţi întrebările, aveţi în vedere că situaţiile din familiile unor copii pot fi delicate, de exemplu este posibil ca părinţii unui copil să fi divorţat de curând. Deci, întrebarea 2 din lista de mai jos poate fi omisă.

În clasa noastră …

·                 Ce este definit ca bun şi rău?

·                 Cum este structurată familia mea – cine locuieşte cu cine şi unde locuiesc aceste persoane?

·                 Care sunt relaţiile şi rolurile adoptate de către bărbaţi şi femei?

·                 Cum este perceput timpul?

·                 Care tradiţii sunt importante?

·                 Ce limbi se vorbesc?

·                 Ce reguli guvernează consumul de mâncare şi băutură?

·                 Cum este comunicată/transmisă informaţia?

·                 Cine are puterea şi cum se obţine aceasta?

·                 Care sunt reacţiile faţă de alte culturi şi stiluri de viaţă?

·                 Ce este distractiv?

·                 Ce rol joacă religia?

·                 Pe cine admirăm?

·                 Ce înseamnă un loc de muncă bun?

·                 Cum, când şi unde călătorim?

Reflecţieşiacţiune

Există vreun grup de copii sau tip de elevi care ar putea crede că “nu constituie o prioritate” în şcoala dvs.? Care sunt paşii pe care îi puteţi parcurge pentru a asigura pe aceşti elevi că şcoala dvs. consideră educaţia lor la fel de importantă ca şi a celorlalţi?

Cum putem ajuta elevii să depăşească barierele în învăţare?

Promovaţi o abordare incluzivă

Abordarea tradiţională	Abordarea incluzivă
Prioritatea o constituie „elevii buni”.	Toţi elevii sunt consideraţi la fel de
	importanţi
Dacă un elev se confruntă cu bariere în	Colaborează cu părinţiişi cu
învăţare deoarece părinţii săi nu au	comunitatea pentru a îmbunătăţi
urmat o şcoalăşi îl încurajează să	frecvenţaşi a reduce abandonul.
lipsească de la şcoală, nu poate face
faţă curriculumului, este paralizat de	Creează un mediu afectiv pozitiv în
emoţii sau înfruntă alte situaţii …. este	care elevii au încredere în profesorii lor
problema elevului.	şi care se adaptează la nevoile
	elevilor.”
Şcolile sunt judecate după rezultatele	Şcolile sunt judecate după progresul
obţinute de cei mai buni elevi (de	înregistrat de toţi elevii
exemplu la olimpiade)
Cei mai buni profesori instruiesc cei	Cei mai buni profesori sunt aceia care
mai buni elevi.	pot obţine rezultate bune cu toţi elevii

Abordarea incluzivă susţine că şcolile au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să depăşească barierele din calea învăţăriişi că cei mai buni profesori sunt aceia care au abilităţile necesare pentru a-i ajuta pe elevi să reuşească acest lucru. Aceasta înseamnă că este necesar ca şcolile să dispună de strategii funcţionale pentru a adopta măsuri practice care să faciliteze îndepărtarea barierelor cu care se confruntă elevii „dificili”.

Pentru a-i ajuta pe elevi să depăşească barierele din calea participării lor la educaţie, putem stabili relaţii de colaborare cu autorităţile locale, părinţii şi reprezentanţii comunităţii.

Putem dezvolta un mediu afectiv pozitiv, marcat de grija pentru colegi, în care elevii să poată discuta cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aibă curaj să ceară ajutor.

Putem avea aşteptări înalte, dar realiste cu privire la rezultatele tuturor elevilor şi putem recunoaşte şi valoriza chiar şi micile progrese pe care le înregistrează aceştia – ajutând astfel la dezvoltarea motivaţiei elevilor.

Putem aborda metodologia predării diferenţiate care le permite elevilor să atingă obiectivele de învăţare în ritmuri diferite şi asigură că elevii nu rămân în urmă şi că ei nu devin descurajaţi.

Putem folosi evaluarea autentică; autoevaluarea realizată de fiecare elev în parte pornind de la o serie de întrebări precum „ce am învăţat eu astăzi?” şi „la ce am nevoie de ajutor?” poate ajuta elevii să se orienteze, să identifice cum îi poate ajuta profesorul sau colegii atunci când se confruntă cu o barieră în învăţare.

Putem evalua progresul înregistrat de fiecare elev pornind de la un punct de referinţă în evoluţia lui şcolară. Ne putem schimba perspectiva asupra a ceea ce înseamnă un elev „bun” prin aprecierea efortului mai presus depus de acesta şi nu de performanţa realizată.

Ce putem face?

·                                  Angajaţi un mediator şcolar care vă poate ajuta să identificaţi şi analizaţi barierele din calea participării la educaţie şi care poate lucra împreună cu şcoala şi familiile pentru a elabora strategii de depăşire a acestor bariere.

·                                  Dacă, de exemplu, un elev lipseşte de la şcoală o perioadă, din cauza unei boli, încercaţi să menţineţi caracteristica de „atractivitate socială” a şcolii. Îndemnaţi elevii să îi trimită informaţii periodice despre ceea ce s-a mai întâmplat la şcoală şi mesaje de încurajare pentru a-i reaminti elevului absent că prietenii lui îl aşteaptă cu nerăbdare.

·                                  În instruirea elevilor care se confruntă cu dificultăţi, adaptaţi metodele de predare la nevoile punctuale ale acestora. Cereţi elevilor să se gândească la proiecte pe teme care prezintă interes real pentru ei.

·                                  Folosiţi sarcini gradate - elaboraţi în jurul aceluiaşi concept cheie un set de sarcini de grade de dificultate diferite. Invitaţi elevii care au finalizat o sarcină să treacă mai departe la nivelul următor.

·                                  Încurajaţi elevii să se sprijine unii pe ceilalţi. Chiar şi cu un curriculum diferenţiat, elevii care progresează mai repede se pot plictisi uneori - dar acestora le poate face plăcere să-şi asume rolul de profesor, lucru care le poate dezvolta abilităţile de reflecţie asupra cunoştinţelor lor din perspective diferite („Nu, nu reuşesc să mă fac înţeles. Cum îi mai pot explica acest lucru lui Viorel? Ştiu, voi folosi exemplul unui joc de fotbal”).

·                                  Folosiţi teste diagnostic pentru a cunoaşte punctul de la care pornesc elevii care se confruntă cu dificultăţi. Implicaţi în această evaluare formativă şi elevul. Discutaţi cu el unde se situează şi până unde îşi propune să evolueze în următorul interval de timp.

·                                  Ajutaţi elevii să se familiarizeze cu autoevaluarea şi să ia parte la stabilirea propriilor obiective de învăţare.

Vă recomandăm să încercaţi

La sfârşitul orelor, cereţi elevilor să formeze perechi cu câte un coleg de încredere pentru a discuta:

·                                  Ce am învăţat astăzi?

·                                  Ce am făcut bine?

·                                  De ce nu sunt sigur?

·                                  Unde am nevoie de ajutor?

·                                  Despre ce vreau să cunosc mai multe?

·                                  La ce voi lucra în continuare?

Reflecţieşiacţiune

Gândiţi-vă la ceva ce aţi reuşit să învăţaţi deşi uneori aţi întâmpinat dificultăţi (să conduceţi, să înotaţi, să lucraţi pe calculator, să vorbiţi o limbă străină, să cântaţi la un instrument...)

Cum v-aţi menţinut motivaţia pentru a continua învăţarea?

Ce consideraţi că a fost dificil?

V-a ajutat cineva când aţi întâmpinat dificultatea? Ce a făcut respectiva persoană?

Aţi depăşit unele dificultăţi şi singur? Ce v-a ajutat?

Aţi început vreodată să învăţaţi ceva, dar v-aţi pierdut motivaţia şi aţi renunţat? Reflectaţi asupra motivelor pentru care s-a întâmplat acest lucru.

Cum puteţi să-i ajutaţi pe elevii dvs să –şi depăşească barierele în învăţare?

Cum putem promova o cultură şcolară incluzivă?

Provocarea

O şcoală incluzivă are o cultură organizaţională caracterizată prin deschidere, un mediu în care toţi elevii sunt apreciaţi, respectul lor de sine este ridicat şi în care toţi elevii progresează. Cum putem dezvolta o cultură incluzivă în şcoală?

Şcoala dumneavoastră este caracterizată de o cultură incluzivă?

·                                  Există o declaraţie scrisă în şcoală în care să fie descrisă o viziune clară privind incluziunea?

·                                  Şcoala dumneavoastră promovează desfăşurarea procesului de învăţare într-o atmosferă în care elevii să se simtă bine?

·                                  Există politici de sprijin bine gândite pentru elevi?

·                                  Strategiile de predare şi modalităţile de proiectare a predării-învăţării încurajează succesul şcolar al tuturor elevilor?

·                                  Sunt elevii implicaţi în planificarea şi luarea deciziilor referitoare la propria educaţie?

·                                  Şcoala dumneavoastră a încheiat parteneriate funcţionale cu alte şcoli sau centre sau cu alţi profesionişti, cu părinţii, ONG-urile locale şi cu comunitatea?

·                                  Nevoile educaţionale speciale sunt permanent luate în consideraţie în elaborarea şi implementarea politicilor şcolii?

·                                  Şcoalaţine seama de experienţele culturale şi educaţionale pe care elevii le aduc din familie sau din comunitatea din care provin?

·                                  Atunci când se face proiectarea curriculară, se iau în considerare, fără discriminare, dizabilităţile, sexul, religia, originea rasială, mediul cultural şi lingvistic al copiilor sau tinerilor?

·                                  Politicile şcolii recunosc rolul de bază al părinţilor în sprijinirea procesului educaţional şi importanţa dezvoltării de parteneriate eficace cu părinţii?

·                                  Există planuri individuale pentru fiecare elev cu nevoi educaţionale

speciale?

Vă recomandăm să încercaţi

Reflectaţi asupra propriilor practici manageriale

Cei mai mulţi profesionişti din domeniul educaţiei se ocupă de „managementul persoanelor”.

·                                  Inspectorii sunt responsabili de activitatea directorilor şi profesorilor.

·                                  Directorii de şcoli sunt responsabili de activitatea administratorilor de şcolişi a profesorilor.

·                                  Şefii de departament sunt responsabili pentru activitatea profesorilor.

·                                  Profesorii sunt responsabili pentru elevi.

Regulile de bază din management sunt aceleaşi la toate nivelele şi spiritul de conducere se poate manifesta la toate aceste nivele. Elevii pot de asemenea să îşi asume în anumite situaţii roluri de conducere.

Gândiţi-vă la managementul şcolii dumneavoastră:

Cum este ....		ceea ce duce la următoarele
	Este eficient?	rezultate …
   Creează politici, sisteme şi		-   Personalul munceşte eficient şi este
	structuri care promovează	mulţumit
	independenţa?	-   contribuţii creative din partea
   Este incluziunea luată în		personalului, elevilor şipărinţilor
	calcul în planificarea	-   toată lumea se simte responsabilă
	dezvoltării?	pentru planificările elaborate
	Promovează dezvoltarea	-   procesul de predare-învăţare se
	sistematică a tuturor	dezvoltă şi se îmbunătăţeşte în
	membrilor corpului	fiecare an
	profesoral?	-   oamenii sunt dispuşi să îşi
   sprijină evaluarea sinceră şi		recunoască punctele slabe şi să
	auto-evaluarea?	accepte sfaturi

Reflecţie şi acţiune

Gândiţi-vă la trei lucruri pe care le puteţi aplica în şcoală sau în clasă pentru a ajuta la dezvoltarea unei culturi şcolare incluzive prin care să se asigure că toţi elevii sunt apreciaţi, respectul lor de sine este ridicat şi că aceştia vor progresa.