„Înainte de a acţiona asigură-te că ştii
şi că ai o strategie bine pusă la punct”
Pera Novacovivci
Educaţia pe tot parcursul vieţii (life long learning) a devenit o prioritate a sistemelor de învăţământ la nivel global. Chiar dacă rolul educaţiei de bază, formale, rămâne esenţial, învăţarea permanentă, împreună cu educaţia nonformală, vin să personalizeze şi să dezvolte aptitudini cât mai aproape de cerinţele pieţei şi societăţii, dar şi priceperea şi sufletul celui care învaţă.
Prioritatea centrală a Programului de învăţare pe tot parcursul vieţii este să întărească contribuţia adusă de educaţie şi formarea profesională în atingerea obiectivului Lisabona de transformare a UE „în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştere economică durabilă însoţită de o creştere cantitativă şi calitativă a numărului locurilor de muncă şi de o mai mare coeziune socială”, potrivit Comisiei Europene.
Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un proces continuu de oportunităţi flexibile de învăţare, corelând învăţarea şi competenţele dobândite în instituţiile formale cu dezvoltarea competenţelor în contexte non-formale şi informale, în special la locul de muncă. Acesta reflectă un concept de învăţare neîntreruptă, oricând şi oriunde. Oamenii, indiferent de locul de muncă pe care îl au, trebuie să îşi actualizeze cunoştinţele şi competenţele, ca indivizi, cetăţeni şi angajaţi. Acest lucru este esenţial pentru a sprijini competitivitatea în contextul unei economii globale a cunoaşterii bazată pe tehnologie şi pentru a promova integrarea socială şi participarea la o societate democratică.
Promovarea Învățării pe tot Parcursul Vieții este, de asemenea, esenţială pentru a realiza o serie de obiective europene şi naţionale cheie. Trebuie abordate obiectivele identificate în Strategia Europa 2020: creştere inteligentă, prin îmbunătăţirea nivelului de educaţie şi formare profesională; creştere incluzivă, prin accentuarea ÎPV în vederea reducerii şomajului, sărăciei şi excluziunii sociale; şi creştere durabilă, prin accentuarea utilizării eficiente a resurselor şi a competitivităţii prin ÎPV
La nivel naţional, România continuă să sprijine eforturile de îmbunătăţire a competenţelor populaţiei şi de creştere a ocupării forţei de muncă şi a productivităţii muncii, toate acestea bazându-se pe o participare mai mare la învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Participarea redusă la educaţia şi formarea adulţilor din România poate fi explicată prin existenţa unor disfuncţionalităţi între angajatori, angajaţi şi furnizorii de educaţie şi formare profesională. Aceste disfuncţionalităţi duc la un sistem de învăţare pe tot parcursul vieţii neperformant şi puţin receptiv, în care angajatorii, angajaţii şi furnizorii de educaţie şi formare profesională acţionează independent unul de celălalt, neinteracţionând suficient.
Furnizorii de educaţie şi formare profesională oferă programe şi produc absolvenți ce deţin competenţe care nu reflectă pe deplin necesităţile angajatorilor. Este posibil ca angajaţii şi firmele să nu solicite tipurile de programe necesare economiei în schimbare a României. Extinderea învăţării pe tot parcursul vieţii în România impune depăşirea constrângerilor care provoacă disfuncţionalităţile menţionate, şi anume: informaţii reduse şi asimetrice între instituţiile implicate; stimulente insuficiente pentru participarea la activităţi de educaţie şi formare capacitatea instituţională inadecvată.
Creşterea participării la acest tip de program prin măsuri care rezolvă disfuncţionalităţile pieţei, aşa cum a fost menţionat anterior, necesită un efort coordonat şi susţinut din partea tuturor actorilor cheie. În acelaşi timp, sprijinirea acestuia constituie unul dintre obiectivele de bază ale Cadrului strategic
ET 2020 pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale. Totodată, elaborarea unei strategii Învățare pe tot parcursul vieții esteo condiţionalitate ex ante -pentru a putea beneficia de fonduri europene structurale şi de investiţii.
Această strategie de învăţarea pe tot parcursul vieţii propune trei piloni strategici care includ acţiuni de coordonare, finanţare şi reglementare pentru a depăşi constrângerile cu care se confruntă ÎPV. Obiectivele acestei strategii sunt:
creşterea participării la învăţarea pe tot parcursul vieţii, îmbunătăţreai relevanţei sistemelor de învăţământ şi formare profesională pentru piaţa muncii. ,
Principalul obiectiv strategic al României pentru anul 2020 este ca cel puţin 10% din populaţia adultă (cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani) să participe la activităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii. Aceste obiective sunt acoperite de cei trei piloni strategici: acces şi stimulente pentru participare; calitate şi relevanţă; parteneriate pentru o mai bună informare.
Direcţiile de acţiune cuprinse în cadrul acestor piloni se încadrează în una sau mai multe categorii de instrumente pentruintervenţie guvernamentală: coordonare, finanţare şi reglementare. Au fost selectate direcţiile de acţiune prezentate deoarece acestea abordează direct constrângerile identificate privind participarea la ÎPV: informaţii reduse şi asimetrice, stimulente insuficiente şi capacitate inadecvată.
Strategia propune măsuri menite să consolideze monitorizarea şi evaluarea ÎPV pe termen mediu şi lung. În cele din urmă, aceste măsuri vor permite şi monitorizarea rezultatelor finale care decurg din implementarea strategiei şi a impactuluiacestora asupra rezultatelor socio-economice, cu toate că monitorizarea acestor rezultate nu reprezintă în sine un obiectiv al mecanismului de monitorizare. Acest mecanism de monitorizare include, de asemenea, un sistem de management al informaţiilor, ca element central elaborat special pentru înregistrarea, stocarea şi analiza datelor privind învățarea permanentă în România. Mecanismul de monitorizare, un element cheie al strategiei de învăţarepe tot parcursul vieţii, este un punct de plecare pentru procesul decizional bazat pe date concrete, care este în sine un aspect esenţial pentru susţinerea succesului de ÎPV în România.
Competenţele forţei de muncă rămân o provocare majoră pentru promovarea ocupării forţei de muncă şi a productivităţii în România. Există decalaje între competenţe la nivelul regiunilor şi al mai multor sectoare, inclusiv la nivelul celor care au experimentat o creştere recentă a ocupării forţei de mun Asigurarea competenţelor este parţial condiţionată de cerinţele tradiţionale ale industriei din România, accentul fiind pus pe activităţile cu o contribuţie importantă a forţei de muncă şi cu valoare adăugată redusă. În producţie, cota forţei de muncă înalt calificată este aproximativ jumătate din media UE. Cu toate acestea, din 2006, creşterea graduală a ratei de forţă de muncă înalt calificată indică o deplasare către o economie bazată mai mult pe cunoaştere şi o creştere a locurilor de muncă ce necesită calificare medie sau înaltă, în detrimentul celor cu calificare scăzută.
Disponibilitatea de competenţepe piaţa muncii a fost afectată negativ de emigrarea pe scară largă a forţei de muncă calificate în ultimul deceniu, un fenomen care s-a reflectat, de asemenea, în îmbătrânirea forţei de muncă. Peste două milioane de muncitori au emigrat în căutarea unor locuri de muncă mai bune. În plus, se estimează că populaţia cu vârstă de muncă din România va scădea cu 30% până în 2050. În România lipsesc informaţiile cu privire la competenţele necesare pe piaţa muncii şi mecanismele prin care aceste informaţii să fie puse la dispoziţia populaţiei. România încă nu participă la Programul OCDE pentru evaluarea internaţională a competenţelor adulţilor.
Acestea sunt elemente importante de fundamentare a politicilor de învățare pe tot parcursul vieții şi a unui dialog eficient între părţile interesate relevante.
Succesul pe piaţa muncii este determinat de diferite dimensiuni ale setului de competenţe al unei persoane, combinând competenţe cognitive, socio-emoţionale şi competenţe specifice activităţii/postului. Aceste competenţe sunt dobândite de-a lungul vieţii, existând argumente care sprijină ideea că procesul de acumulare a competenţelor cognitive şi socio-emoţionale se realizează îndeosebi în prima parte a vieţii unei persoane. Competenţele cognitive şi socio-emoţionale solide asigură o bază pentru acumularea ulterioară a competenţelor specifice prin învăţământul profesional şi tehnic, învăţământul superior şi învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Viziunea şi obiectivele strategice
Se estimează că peste două milioane de oameni activi (25% din forţa de muncă) au emigrat în căutarea unor oportunităţi de muncă în țări din Europa sau în alte părţi ale lumii. Combinaţia de factori demografici şi de migraţie este cel mai important element care susţine nevoia unei strategii pentru învățare pe tot parcursul vieții în România. Obiectivele strategice sunt creşterea participării la învățarea pe tot parcursul vieţii şi creşterea relevanţei sistemelor de educaţie şi formare profesională pentru piaţa muncii.
Problemele legate de calitate şi neconcordanţa dintre competenţe şi nevoile pieţei muncii afectează o parte semnificativă a educaţiei profesionale şi terţiare. Creşterea relevanţei în domeniul învățării pe tot parcursul vieții presupune o bună înţelegere a nevoilor pieţei muncii; capacitatea de a concepe şi reconcepe programe, astfel încât să răspundă nevoilor angajatorilor şi ale societăţii; mecanisme de feedback care să permită îmbunătăţirea şi inovarea permanentă; şi iniţiative puternice de responsabilizare, incluzând stimulente pentru asigurarea unei calităţi ridicate.
Guvernul României poate utiliza trei tipuri de instrumente de intervenţie pentru implementarea acestei strategii. Acestea includ coordonarea, finanţarea şi reglementarea, pentru a contribui la depăşirea constrângerilor privind acest tip de program – informaţiile insuficiente, stimulentele reduse şi capacitatea scăzută – şi a crea parteneriate eficiente între toate părţile interesate relevante şi o schimbare de atitudine faţă de el.