Pregatirea profesorului are un caracter sistematic si organizat si se realizeaza in invatamant pe baza unor planuri si programe de invatamant.

Sistemul de pregatire al cadrelor didactice este determinat de obiectivele care stau in fata scolii, de nivelul cresterii civilizatiei materiale si spirituale a intregii populatii, ceea ce exprima formula de ,,comanda sociala". Prin acest sistem se tine seama de progresele stiintei si tehnicii, de realizarile obtinute in domeniul artei, de dezvoltarea exagerata a societatii, de nevoile prezente si de perspectivele privind pregatirea viitorilor specialisti pentru diversele domenii de activitate.

Introducerea unor notiuni, a unor tehnici noi de lucru, reclama elaborarea unei conceptii corespunzatoare a pregatirii profesorului in concordanta cu astfel de cerinte. Saltul pe care urmeaza sa-l realizeze invatamantul in ceea ce priveste formarea si perfectionarea profesorilor, depinde intr-o mare masura de calitatea pregatirii viitoarelor generatii de specialisti in toate domeniile si de ridicarea calitatii invatamantului in special.

Mass-media si numeroasele mijloace de informare ofera inclusiv profesorilor posibilitati de formare, documentare si perfectionare.

Un om creator, cu initiativa, inovator si capabil sa se adapteze rapid la schimbarile impuse de progresul impresionant al stiintei contemporane, nu poate fi format decat de educatori care sa posede ei insisi, asemenea calitati, modernizarea formarii cadrelor se ridica la nivelul exigentelor celor mai inalte si merg in intampinarea nevoilor societatii.

Cerintele carora trebuie sa le corespunda un invatamant modern in care vor lucra viitorii educatori capabili sa modeleze profilul unei personalitati sunt urmatoarele:

• un astfel de invatamant trebuie se formeze si sa dezvolte independenta, inovatia si creativitatea fiecarui individ pe masura indisponibilitatilor sale, tinand seama de nevoile dezvoltarii societatii;
• profesorul pregatit pentru o scoala moderna urmeaza sa asigure formarea si dezvoltarea unei atitudini corespunzatoare, receptiva, mobila, flexibila, complexa fata de schimbari, pentru ca orice persoana sa accepte schimbarea, s-o inteleaga si sa participe la producerea ei;
• un invatamant modern trebuie sa permita fiecarui elev, nu numai sa se dezvolte armonios, sa-si formeze si sa-si cultive optimal toate disponibilitatile, ci sa contribuie la realizarea omului ca om, cultivandu-i cele mai alese insusiri spirituale (cultura aleasa, devotament, demnitate, nevoie de cunoastere, aptitudini organizatorice etc.);
• un invatamant inaintat trebuie sa-i pregateasca pe elevi pentru o cooperare sociala in activitatea productiva si in viata extraprofesionala;
• educatia pentru integrarea in profesiune, pentru viata de familie, trebuie sa-si gaseasca un loc important intr-un invatamant modern.

Formarea profesionala a educatorului trebuie sa cuprinda toti parametrii de calitate si crearea unui om nou, activ, cult, devotat valorilor promovate in societate.

Profesorul este pentru elevii sai un model de conduita si de pregatire profesionala, exercita asupra lor influente nu numai prin volumul de cunostinte pe care le transmite, ci si prin orizontul de cultura pe care il deschide elevilor, prin modul sau de a gandi, prin conceptia sa ideologica, printr-un intelect fluid si receptiv la nou si la o continua receptare.

Formarea sa profesionala vizeaza competenta "specialistului" incadrata intr-un fond de cultura generala, mobilizate si sprijinite de o temeinica pregatire psihologica, pedagogica si metodica, teoretica si practica.

Prin natura activitatii sale, educatorului i se cere un larg orizont cultural, o vasta informare in domenii diferite ale activitatii si o nepotolita sete de cunoastere, pe baza careia sa poata raspunde adecvat intereselor variate ale elevilor sai.

Profesiunea de educator cere o atitudine mereu noua si innoitoare, o lupta continua pentru a preveni rutina, stagnarea, schematismul si formalismul, orice educator trebuie sa cunoasca tot ceea ce poate cadea in campul atentiei tineretului.

Permanenta receptivitate pentru nou constituie o componenta fundamentala a sistemului motivational al profesorului, menita sa-i alimenteze mereu lupta pentru o calitate tot mai ridicata in activitatile sale.

Profesorul isi poate realiza cu succes misiunea de educator numai daca si-a insusit priceperile si deprinderile necesare pentru a da relatiei profesor - elev o orientare si un continut nou. Relatiile de apropiere, de incredere, de colaborare, trebuie sa caracterizeze tot timpul activitatea comuna a profesorului si a elevului.

Initiativa viitorilor profesori in tehnologia predarii si insusirea capacitatilor necesare activitatii complexe a unui profesor de o anumita specialitate, presupune o pregatire teoretica, stiintifica, de baza si dobandirea unui set de deprinderi didactice cum ar fi:

• folosirea mijloacelor audio-vizuale, organizarea muncii in laboratoare scolare de specialitate;
• organizarea muncii in laboratoare audio-vizuale sau in cabinete de anumite specialitati;
• deprinderea de a aprecia si a evalua just rezultatele elevilor, precum si de a organiza, indruma si dirija activitatile in afara clasei, specifice specialitatii.

Formarea profesorului ca educator consta in formarea si dezvoltarea capacitatilor de a organiza, indruma si efectua nu numai ora de dirigentie, ci si de a realiza si celelalte activitati specifice dirigintelui.

Toate aceste priceperi si deprinderi care tin de tehnologia didactica, presupun un exercitiu, un contact nemijlocit cu relatiile scolare, realizat in cadrul practicii pedagogice, care sa permita studentului sa cunoasca si sa solutioneze independent problemele didactico-educative cu care se confrunta.

Perfectionarea permanenta a profesorilor reprezinta o cerinta esentiala pentru scoala moderna, devine o necesitate vitala, o conditie a existentei si a progresului ei.

Legea educatiei si invatamantului stipuleaza ca intregul sistem de perfectionare a pregatirii profesionale a personalului didactic are ca scop insusirea temeinica a disciplinei de specialitate si a metodicii predarii acesteia, a ideologiei si politicii statului, a realizarilor noi in domeniul specialitatii si pedagogiei, a metodelor de munca cu prescolarii, elevii si studentii.

Autoperfectionarea constituie principala cale de imbunatatire a activitatii profesionale, fara o perfectionare a profesorilor acestea ramanand insuficiente, de aceea este de dorit ca fiecare educator sa-si intocmeasca un plan individual de autoperfectionare.

Imbinata cu autoperfectionarea, perfectionarea produce schimbarile asteptate in procesul didactico-educativ.

Constiinta proprie, deontologia profesionala, mandria de a apartine celui mai numeros detasament de intelectuali, obliga la transformarea autoperfectionarii intr-o trasatura definitorie, caracteristica si permanenta a muncii didactice a fiecarui profesor.

Profesorul isi poate stabili singur obiectivele si metodele de lucru, el isi alege bibliografia corespunzatoare, recurge la analiza unor situatii de lucru, la evaluarea rezultatelor pe o perioada data, la autoanaliza lectiilor tinute.

Notandu-si zilnic observatiile pe marginea activitatilor desfasurate, isi aduna un material pretios pentru autoanaliza. Discutiile cu colegii, asistenta la activitatile acestora, organizarea unor mici experimente si investigatii proprii, aplicarea rezultatelor altor cercetari, examinarea cu simt autocritic a unor observatii si sugestii, autonotarea, etc. sunt modalitati pozitive pentru imbunatatirea propriei activitati.