Politist, medic, scriitor, invatator, pilot sunt doar cateva dintre profesiile pe care copiii si le imagineaza cand sunt mici. Oricat de neconventionale sunt meseriile visate, toate au un numitor comun: pasiunea, motivatia de a fi unul dintre cei mai buni, de a trece peste obstacole si de a lucra cu placere.
De fapt, acesta este secretul care propulseaza elevii cu rezultate bune si profesionistii: motivatia de a depasi limite si curiozitatea de a invata lucruri noi in fiecare zi.
Secretul unei ocupatii/profesii de succes este cunoscut demult, inca din secolul VI i. Hr, cand Confucius, influent filosof chinez, a lasat urmatoarele cuvinte de intelepciune: „Alege o meserie pe care o iubesti si nu va trebui sa lucrezi nicio zi din viata”.
Pe cat de motivational este citatul, pe atat de mult efort este necesar pentru a descoperi ca profesor, ca parinte, catre ce orizont profesional trebuie sa fie indrumat fiecare elev/copil.
Descoperirea vocatiei unui elev nu este un o intamplare, un noroc, ci o alegere importanta care presupune impletirea inclinatiilor lui scolare cu pasiunile personale.
Optiunea corecta, informata, realista, dar si motivanta este obtinuta prin stabilirea traseului educational si a planului de cariera impreuna cu un specialist.
Clarificarea aspiratiilor impreuna cu un consilier vocational poate insemna diminuarea pontentialelor obstacole scolare si profesionale alaturi de cunoasterea pasilor necesari catre o profesie implinita.
Astfel, cu cat un copil afla mai devreme vocatia lui, cu atat mai usor si incurajant va fi sa studieze si sa se pregateasca pentru domeniul visat.
Elevul se confruntă încă din gimnaziu cu o decizie importantă pentru viitorul lor profesional: alegerea specializării de liceu.
Dacă specializarea nu este compatibilă cu abilitățile și interese lui vocaționale, performanța școlară are de suferit și implicit, mediile de admitere în învățământul superior.
În mod similar, în liceu, când încă descoperă cine este, elevul trebuie să decidă pentru viitor, pentru a-și da seama ce carieră va dori să practice după finalizarea studiilor.
O alegere nepotrivită a carierei implică o decizie eronată în ceea ce privește viitorul. Poate fi dificil pentru un adolescent să își cunoască suficient de bine abilitățile și să aibă cunoștințe elaborate despre ocupațiile de pe piața muncii.
Prin evaluarea pentru orientare în carieră, elevul își poate descoperi potențialul, poate afla care ocupații i-ar valorifica mai bine profilul vocațional și își poate stabili traseul educațional, ajutat si indrumat de profesori si de psihologi.
Consilierea vocationala reprezinta in acest sens ansamblul actiunilor proiectate, organizate, desfasurate, in procesul educational cu scopul identificarii, stimularii, structurarii capacitatilor specifice si pasiunilor complementare acestor capacitati.
In sens larg vocatia este ansamblul inclinatiilor, aptitudinilor, intereselor, atitudinilor structurate in jurul unui nucleu comun de preocupari de natura profesionala.
In perioada 12-18 ani se considera ca personalitatea puberului si adolescentului isi cristalizeaza orientarea vocationala.
Pasiunile elevilor pentru un anumit tip de activitate sau altul definesc formarea vocatiei profesionale. Aceste pasiuni nu se dezvolta pe un teren gol, ele au o relatie de puternica interdependenta cu capacitatile specifice formate si au un rol decizional in alegerea meseriei sau profesiei.
Consilierea este si o forma de socializare si/sau invatare sociala prin faptul ca ofera elevilor noi experiente si informatii prin care acestia pot sa-si contureze mai bine si sa-si dezvolte identitatea si imaginea de sine, sa se integreze cu succes si intr-un mod care sa le aduca satisfactii sau sa le faciliteze depasirea anumitor situatii critice ale vietii.
Orientarea carierei mai poate insemna si cautarea conditiilor de mediu social si profesional prin care rolurile traite de un elev sunt adecvate aspiratiilor sale asigurandu-i dezvoltarea eu-lui.
Consilierea si orientarea vocationala nu presupun, cu necesitate, inlaturarea obstacolelor din calea unei personalitati in evolutie, ci avertizarea elevului ca ele exista, ca majoritatea pot fi evitate si invatandu-l cum sa o faca.
Se pot organiza in scoli cu elevii cursuri de Orientare Vocationala, mai ales in perioadele mai libere ale elevilor.
Este optim sa se faca in medie 4 intalniri cu ei ( maxim10 ore). La fiecare sedinta/intalnire pot participa maxim 10 elevi – pe grupa (in functie de varsta lor).
Abilitati dobandite de elevi in urma unui astfel de curs:
§ Identificarea propriilor puncte tari si puncte slabe;
§ Luarea deciziei in cunostinta de cauza in ceea ce priveste liceul sau facultatea dorite;
§ Identificarea propriilor obiective profesionale;
§ Realizarea unui plan de lucru pe care sa-l urmeze anul acesta;
§ Realizarea unui plan pe termen lung in vederea atingerii obiectivelor profesionale;
§ Cresterea motivatiei de a invata.
Teme posibil de abordat in aceste intalniri cu elevii:
§ Factorii care influenteaza alegerea unei meserii;
§ Mituri legate de cariera;
§ Valorile personale si cum se regasesc ele in diferite meserii;
§ Aptitudinile personale, cum le dezvoltam si cum le utilizam;
§ Rolul intereselor in luarea unei decizii;
§ Factorii care influenteaza luarea unei decizii;
§ Studiile necesare practicarii diferitelor meserii;
§ Responsabilitati, avantaje si dezavantaje specifice diferitelor meserii;
§ Pasii necesari atingerii obiectivelor profesionale.
Opțiunea unui tânăr pentru o anumită carieră fără niciun sprijin extern (profesor, parinte, consilier) este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri greșite, ezitări, abandon, amânare, și toate acestea cu un serios impact asupra viitorului său profesional.
Tinerii dau în mod frecvent ca şi motive ale alegerii profesiunii, răspunsuri precum:
- „este la modă”,
- „se câştigă bine”,
- „mama/tata vrea să mă fac…”,
- „mi se pare interesantă”,
- „este o muncă frumoasă”,
- „îmi dă prestigiu”,
- „facultatea este ușoară”,
- „prietenul/prietena mea dă tot acolo…vreau să fim împreună”,
- „vreau să le calc pe urme părinților mei (mamei/tatei)” etc.
Unii tineri din societatea românească de astăzi sunt în goană după diplome: „ca să am succes în carieră trebuie să am multe diplome” este un mit al carierei.
Aceștia cred că este important să finalizeze o facultate, oricare ar fi aceasta, fiind mai puțin relevant dacă vor reuși sau nu să practice ceea ce au învățat.
Astfel de motivații reprezintă un start greșit pentru drumul realizării profesionale sau trasee ocolite, care pot întârzia găsirea locului și rolului potrivit în sfera profesională.
Atunci când este vorba de a lua o decizie cu miză mare, cum este alegerea profesiei, este necesar să li se arate tinerilor inconsistența unor criterii de alegere a profesiunii.
Decizia de carieră este puternic influențată de exterior, de părinţi, grupul de prieteni, de modele de carieră din anturajul propriu sau de cele promovate de mass-media.
Ponderea influenței părinților asupra copiilor în alegerea unei cariere este, de multe ori, decisivă. Mulți părinți își supraapreciază copiii sau le impun trasee educaționale și profesionale la care aceștia nu aderă cu convingere sau pentru realizarea cărora vor face față cu greu, cu eșecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt ce se va răsfrânge și asupra satisfacției sau reușitei lor în muncă.
Categoriile de argumente folosite de familie sunt, cel mai adesea, diferite de cele ale specialiștilor în consilierea și orientarea profesională, acestea fiind de natură economică, afectivă, de conservare a tradițiilor, de poziție socială.
O bună orientare vocationala facuta la timp in scoala are avantajul de a determina compatibilitatea persoană – profesie, cu șanse mai mari de reușită și satisfacție profesională.
În plus, înseamnă și o investiție inteligentă a timpului în educație. O decizie corectă, luată din timp, îi poate ajuta pe elevi să își focalizeze atenţia pe ceea ce au practic de făcut pentru a fi admiși la instituția, forma de învățământ pe care o doresc.
Crearea carierei profesionale este un proces care se desfășoară de-a lungul vieții și este de dorit să înceapă cât mai de timpuriu, din scoala, cu planificarea educației și a traseului educațional, continuând cu cel profesional și a nu lăsa aceste decizii să fie luate doar în anii terminali ai școlii primare, generale, liceale, universitare, deși nici atunci nu este prea târziu.
Alegerea carierei asadar, nu este un proces ireversibil, dar o decizie și un plan bun de carieră, facute si urmate la timp, cresc șansele de reușită in viata!!!