Mulţi cercetători au căutat să identifice şi să diferenţieze semnificaţia noţiunilor de „sex“ şi „gen“ pentru a înţelege impactul psihologic, biologic şi al altor factori asupra comportamentului uman.

Termenul sex se referă la caracteristicile biologice şi fiziologice care definesc baietii si fetele, bărbaţii şi femeile (WHO, 2009).

Termenul gen se referă la atributele şi oportunităţile economice, sociale, politice şi culturale, psihologice asociate cu starea de a fi baiat/barbat sau fata/femeie.

 

Cercetarile sociologice si psihologice, au aratat ca, în cele mai multe societăţi, bărbaţii şi femeile diferă în funcţie de activităţile pe care le întreprind, în funcţie de modalitatea în care accesează şi controlează resursele şi în conformitate cu modul în care iau parte la procesele de decizie.

Şi în majoritatea societăţilor, femeile, ca grup, au mai puţin acces decât bărbaţii la resurse, oportunităţi şi la luarea deciziilor (Desprez-Bouanchaud, 1987, p. 20-21).

Din punct de vedere istoric, în culturile occidentale, au existat două mari abordări privind problematica de gen şi diferenţele între sexe.

1.     Prima este o abordare conservatoare în sensul că diferenţele sociale şi culturale dintre femei şi bărbaţi sunt percepute ca biologice, naturale, şi de aceea rigide, imposibil de a fi transformate sau modificate. În multe culturi şi în multe perioade istorice această perspectivă a fost acceptată şi susţinută de o literatură vastă care se concentra pe principiul inferiorităţii femeii. De exemplu, în sec. al XIX-lea, în Marea Britanie, femeile şi bărbaţii aveau de îndeplinit roluri diferite în societate: bărbaţii erau mai degrabă asociaţi cu sfera publică, iar femeile erau asociate cu sfera privată (Vicinus, 1972). Studii aşa-zis ştiinţifice erau publicate cu scopul de a „dovedi“ că dacă femeile ar fi urmat o carieră academică şi ar fi mers la universitate, capacitatea lor reproductivă ar fi fost lezată (Delamont & Duffin, 1978).

În sec. al XX-lea, această perspectivă a căpătat o dimensiune nouă, în această perioadă începând să circule ideea conform căreia diferenţele comportamentale dintre sexe provin din diferenţele biologice înnăscute dintre fete şi băieţi. În consecinţă, bărbaţii sunt consideraţi mai puternici din punct de vedere fizic, mai puţin flexibili, au abilităţi spaţiale, numerice şi mecanice mai pronunţate şi au tendinţa de a vedea lumea prin noţiuni care se referă la obiecte, idei şi teorii.

Femeile, pe de altă parte, se maturizează fizic şi psihologic la o vârstă mai mică, se ataşează mai uşor şi sunt mai grijulii, sunt mai dezvoltate şi mai precoce din punct de vedere al competenţelor verbale şi au tendinţa de a vedea lumea prin noţiuni care se referă la considerente personale, estetice şi morale. Într-o carte care a influenţat viziunea epocii în acest domeniu, Males and Females, Hutt declara că femeile diferă în mod categoric de bărbaţi şi că, de aceea, toate aceste caracteristici nu vor face obiectul niciunei modificări (Hutt, 1972).

Din această perspectivă conservatoare cu privire la diferenţele dintre sexe, educaţia este privită ca un mijloc de socializare şi de educare a băieţilor şi a fetelor pentru rolurile lor „naturale“ de bărbaţi (susţinători ai familiei – cei care câştigă pâinea în casă, orientaţi către muncă, adevăraţii capi de familie) şi de femei (cele care îngrijesc, educă şi hrănesc familia având o orientare mai accentuată către activităţile centrate pe familie).

2.     Cea de-a doua abordare, cea progresistă, percepe rolurile sociale ale bărbaţilor şi ale femeilor ca fiind modelate de influenţele care decurg dintr-o sumă totală de elemente istorice, culturale şi sociale aflându-se, din această cauză, într-un proces constant de schimbare, ca şi societatea însăşi, aflată într-o continuă evoluţie.

Din acest punct de vedere, istoric vorbind, femeile au ocupat poziţii diferite (de obicei subordonate) deoarece societăţile occidentale ca şi alte tipuri de societăţi sunt patriarhale, ceea ce permite bărbaţilor să aibă mai multă autoritate asupra femeilor şi să se pună în rolul de a interpreta aşa-zisele diferenţe biologice într-o manieră stereotipică (De Beauvoir, 1953; Harding, 1986; Riley, 1988; Scott, 1988; Hill-Collins, 1990).

În cadrul acestei perspective, efortul constă în înţelegerea diferenţelor dintre sexe sau genuri ca pe un fenomen cultural, care rezultă dintr-un total de idei dominante asupra unei ere sau a unei culturi.

Educaţia este privită în acest caz ca un instrument prin care se poate atrage atenţia asupra modului în care anumite diferenţe dintre sexe sunt privite ca având o importanţă particulară la un moment dat, pentru încurajarea egalităţii între sexe, dar şi pentru contestarea teoriilor dualiste sau stereotipale.

Sistemul educational reflecta inevitabil o parte din convingerile culturale mai largi, ceea ce duce la incurajarea conduitelor considerate potrivite pentru cele doua sexe, feminin si masculin si la aparitia diferentelor intersexe. Stereotipizarea disciplinelor scolare este un exemplu in acest sens.

Continutul stereotipurilor de gen se refera si la atributele considerate necesare pentru performantele superioare in diferite profesii, in masura in care acestea accentueaza importanta unor calitati asociate in mod tipic cu masculinitatea sau feminitatea. Studierea stereotipizarii disciplinelor de invatamant de catre elevi, arata ca evaluarea disciplinelor reflecta preferinte pentru acestea, elevele fiind mai interesate de disciplinele mai “feminine”, iar elevii de disciplinele mai “masculine” (Weinreich- Hasete , 1981 apud Colley , 1998).

Importanta presiunii rolurilor de gen asupra  interesului si angajarii manifestate de elevi si eleve fata de anumite discipline scolare rezulta in urma compararii preferintelor in functie de ciclul de studiu.

Comportamentul in concordanta cu rolurile de gen tinde sa fie intarit odata cu inaintarea in varsta, pe masura ce presiunea adoptarilor adulte este mai mare, incurajand utilizarea stereotipurilor de gen in toate ariile de competenta.

Studii recente in psihologie, ale stereotipiilor si ale discriminarilor involuntare au aratat ca imaginea femeii, asa cum este prezentata fetelor de catre parinti, profesori si alti membrii ai comunitatii, intareste comportamentul si atitudinea caracteristica imaginii traditionale a femeii, aceste imagini include stereotipii cu privire la cine este capabil sa fie un bun matematician sau la cel care are toate calitatile sa devina un bun om de stiinta. Psihologii spun, ca  a intelege aceste discriminari interioare reprezinta primul pas spre a le elimina din gandirea noastra.

Un factor important este atitudinea cadrului didactic fata de stereotipurile de gen si modul in care aceasta atitudine conditioneaza performanta elevilor la diferite discipline de invatamant.

Din pacate, studiile psihologice, au indicat ca profesorii au tendinta sa trateze diferentiat baietii si fetele. Multi profesoriconsidera ca trateaza elevii dintr-o clasa in mod egal. Dascalii, fie ei barbati sau femei, tind insa sa trateze diferit fetele de baieti. David si Myra Sadker au fost primi care au elaborat un cod capabil sa evalueze corect modul in care profesorii  lucreaza cu elevii si elevele lor. Cercetarile lor au evidentiat acel lucru cheie care trebuie evaluat si schimbat, astfel incat in clasa  sa se realizeze un mediu de lucru echilibrat. Este bine sa retinem ca “Discriminarea in clasa este rareori de cauza intentionata, profesorii de multe ori nu sunt constienti de atitudinea lor discriminatorie ”. (Virginia Space Grant , 1996).

Au fost identificate, in urma cercetarilor o serie de metode pedagogice si psihologice care incurajeaza cresterea interesului si a performantelor tuturor elevilor in materii reale si in matematica.

Profesorii ofera indrumare profesionala elevilor ca o parte a procesului didactic, coreland lucrurile pe care le invata elevii unde acestea sunt utile. Discriminarile de gen din unele manuale si materiale de lucru pot fi combatute prin prezentarea in manuale a exemple de femei ce au o cariera reusita, reusindu-se astfel constientizarea de catre elevi a potentialului pe care il are o femeie, in orice domeniu profesional. In acest mod sunt confruntate spereotipiile despre cine poate si cine nu poate sa se descurce in domenii tehnologice, stiintifice, matematice, inginerice.