Părăsirea timpurie a şcolii în Uniunea Europeană

 

            După definiţia utilizată în UE, părăsirea timpurii a şcolii poate lua mai multe forme. Ea include tinerii care au abandonat şcoala înainte de sfârşitul învăţământului obligatoriu, cei care au terminat învăţământul obligatoriu, dar nu au obţinut o calificare în învăţământul secundar superior, şi cei care au urmat cursuri de preprofesională sau de formare profesională, fapt care nu a condus la un echivalent de calificare la nivel secundar superior.

 

             Abandonul şcolar timpuriu are pe termen lung efecte negative asupra dezvoltării sociale şi creşterii economice. Inovarea şi creşterea economică se bazează pe o forţă de muncă calificată: reducerea ratei mediei europene de părăsire timpurie a şcolii cu un punct procentual ar oferi economiei europene, în fiecare domeniu economico-social cresteri considerabile,stabilitate pentru copii,liniste si un trai decent,pentru toate categoriile sociale.

 

       Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, poate fi vorba, pe de o parte, de inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar, dar şi extraşcolar sau, pe de altă parte, inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici, psihologici) şi externi (socioeconomici, socioculturali). În concluzie, părăsirea timpurie a şcolii este rezultanta unei combinaţii de cauze interne (psihologice cum ar fi: imaturitatea şcolară, instabilitatea psiho-afectivă, tulburări de comportament etc.) şi externe (de natură socioeconomică: situaţia economicofinanciară a familiei, lipsa îmbrăcămintei şi încălţămintei, condiţiile de locuit, dezagregarea familiei, lipsa ajutorului la învăţătură).

 

 

        Date exacte nu putem avea,pentru ca,odata iesiti din statisticile forurilor specializate,din calitatea de someri,dosr ½ dintre acestia se inscriu ca si /sau participanti la conversie si reconversie profesionala,restul ingroasa numarul celor fara ocupatie si sunt :

 

·         La serviciile de ajutor social al U.A.T.;

 

·         In strainatate,in joburi pe perioada determinata sau nedeterminate(cazuri din ce in ce mai rare);

 

·         In localitatile de domiciliu prestand unele munci nenormate sau in firme mici agricole(avand specific preponderent agrar).

 

 

Cauzele abandonului scolar timpuriu:

 

Pentru părinţi,  “cartea nu mai reprezintă o prioritate”, nici garanţia asigurării unui loc de muncă

 

Ø  Emigrarea forţei de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi unor rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă doar superficial de situaţia şcolară a copiilor ;

 

Ø  dificultăţile materiale;

 

Ø  modelul educaţional oferit de părinţi sau de fraţii mai mari care sunt poate mai influenţi ;

 

Ø  dezorganizarea familiei care atrage după sine dificultăţi materiale ;

 

Ø  implicarea în activităţi aflate la limita legii ;

 

Ø  intrarea pe piaţa muncii;

 

Ø  încrederea scăzută în educaţie;

 

Ø  problemele întâmpinate de copiii ce părăsesc sistemul de învăţământ românesc şi apoi se intorc

 

Ø  practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate între;

 

Ø  aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta educaţională a şcolii;

 

Ø    mariajul timpuriu şi aşa zisul “furt de fete” care apar în comunităţile de etnici rromi ;

 

Ø  apariţia unui copil ;

 

Ø  lipsa de securitate în anumite zone; neimplicarea, orientarea şcolară şi profesională, repetenţia frecventă;

 

Ø  integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi;

 

Ø  familiaritatea mediului şcolar;

 

Ø  presiunea grupului ;

 

Ø  supraîncărcarea şcolară;

 

Ø  comunicarea defectuasă elev-profesor (ironizarea, umilirea elevului) ;

 

Ø  evaluarea subiectivă ;

 

Ø  frica de evaluare;

 

Ø  conflict cu colegii .

 

 

 

Acţiunile ce pot fi întreprinse pentru reducerea ratei de abandon:

 

-Prin facilitarea accesului la educaţie de la vârste fragede;

 

-reducerea numărului de elevi cu performanţe slabe şi a absenţelor nemotivate şi recuperare şcolară, prin programe de tipul “a doua şansă” ;

 

-activităţi de educaţie sexuală a elevilor;

 

-integrarea elevilor cu risc de renunţare la educaţie şi menţinerea acestora în sistemul şcolar;

 

-creşterea responsabilizării cadrelor didactice;

 

-reintegrarea elevilor deja aflaţi în abandon;

 

-monitorizarea stării sistemului pentru prevenirea timpurie a crizelor;

 

-identificarea periodică a modificărilor în ceea ce priveşte factorii de abandon şcolar;

 

-ativităţi extraşcolare desfăşurate în şcoală;

 

-organizarea de întreceri între echipe de elevi ;

 

-motivarea pozitivă a participării poate fi dată prin acordare de premii simbolice grupurilor de elevi care sunt mai performante în astfel de acţiuni;

 

-utilizarea resurselor şcolii pentru atragerea elevilor prin activităţi de timp liber;

 

-existenţa unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului şcolar;

 

-existenţa unor programe iniţiate de ONG, care să urmărească reducerea sau chiar eradicarea fenomenului de abandon şcolar;

 

-promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar.

 

         Cadrul didactic poate fi promotorul unor programe al căror scop este prevenirea şi combaterea abandonului şcolar.

 

      Semnalarea cazurilor conducerii şcolii şi consilierului psihopedagogic este de mare ajutor in preventia acestui fenomen destul de des intalnit.