Educaţia şi formarea au fost definite ca aspecte esenţiale ale strategiei de la Lisabona a Uniunii Europene pentru locuri de muncă, dezvoltare şi coeziune socială.

În anul 2000 la Lisabona Consiliul Europei a cerut adaptarea şi modernizarea sistemelor de educaţie şi formare în perspectiva învăţării pe toată durata vieţii şi a stabilit ca până în 2010 Uniunea Europeana să devină cea mai dinamică economie bazată pe cunoştinţe din lume.

În acest context, Consiliul Europei şi Comisia Europeană au stabilit programul de activitate Educaţie şi Formare 2010, program ce a inclus formarea unor Grupuri Expert, printre care unul centrat pe profesori si formatori. Acestui grup i s-a cerut să analizeze practici ale politicilor care aveau ca scop îmbunătăţirea educaţiei si a performanţei profesorilor şi formatorilor în contextul procesului de schimbare a rolului lor în societate, al creşterii complexităţii şi responsabilităţilor cadrelor didactice, dar şi în contextul unor medii din ce în ce mai dificile în care îşi desfăşoară activitatea.

Primul obiectiv al programului de activitate „Educaţie şi formare 2010” - Îmbunătăţirea pregătirii şi formării cadrelor didactice şi a formatorilor, subliniază atât importanţa atragerii şi păstrării în sistem a persoanelor calificate şi motivate în profesia de cadru didactic, cât şi importanţa identificării aptitudinilor de care au nevoie cadrele didactice pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale societăţii, a asigurării condiţiilor pentru sprijinirea cadrelor didactice prin formare iniţială şi formare continuă la locul de muncă.

În 2004, Consiliul şi Comisia pentru Educaţie, în raportul intern comun către Consiliul Europei şi Comisia Europeană privind progresul către Educaţia şi Pregătirea Profesională 2010, au reiterat ideea că succesul strategiei de la Lisabona depinde de existenţa unor profesori şi formatori cu înaltă calificare care să poată implementa reforma în teritoriu. Raportul a acordat prioritate dezvoltării unor principii europene comune pentru competenţele şi calificările necesare profesorilor şi formatorilor pentru ca aceştia să-şi îndeplinească rolul în schimbare în societatea bazată pe cunoaştere.

Grupul Expert pentru profesori şi formatori a răspuns acestui raport prin stabilirea ca prioritate cheie a dezvoltării principiilor comune şi a căutat cele mai bune modalităţi de a reflecta nevoile profesorilor şi formatorilor într-o singură lucrare. Un ansamblu de principii europene comune pentru competenţele şi calificările profesorilor a fost întocmit în cooperare cu experţii desemnaţi de statele membre şi apoi testat în 2005 la o conferinţă europeană de experimentare la care au participat factori de decizie la nivel înalt, specialişti în domeniul învăţământului şi principalele părţi interesate. (Common European Principles for Teacher Competences and Qualifications, European Commission, june 2005, Brussels, www.europa.eu.int/comm/education/policies/2010/doc).

Principiile europene comune pentru competenţele şi calificările profesorului au ca scop sprijinirea dezvoltării de noi politici la nivel naţional sau regional, după caz.

În accepţiunea acestui document, prin profesor se înţelege o persoană căreia i se recunoaşte statutul de profesor (sau echivalentul) în conformitate cu legislaţia fiecărei ţări.

Termenul „echivalent” este necesar pentru că în anumite ţări ar putea exista grupuri de profesori cu diferite titluri, dar care au acelaşi statut. În acest context profesorii ar putea lucra cu copiii preşcolari, elevi de şcoală primară, generală, adulţi, şi studenţi în programe educaţionale profesionale iniţiale din colegii, companii sau organizaţii de pregătire profesională.

Documentul specifică faptul că profesorii joacă un rol crucial în sprijinirea experienţei de învăţare a tinerilor şi a adulţilor. Ei sunt actorii cheie în evoluţia sistemelor de educaţie şi în implementarea reformelor, reforme care pot face ca Uniunea Europeană să aibă economia cea mai performantă din lume până în anul 2010. Educaţia de înaltă calitate asigură elevilor/studenţilor împlinire personală, abilităţi sociale mai bune şi oportunităţi de angajare mai diverse.

Această profesiune are o puternică influenţă asupra societăţii şi joacă un rol vital în dezvoltarea potenţialului uman şi în formarea generaţiilor viitoare. Prin urmare, pentru a-şi atinge obiectivul său ambiţios, Uniunea Europeană trebuie să privească rolul profesorilor, pregătirea şi dezvoltarea carierei lor ca pe nişte priorităţi cheie.

Profesorii ar trebui să fie capabili să răspundă la provocările mereu în evoluţie ale societăţii, dar să şi participe activ în această societate şi să pregătească elevi care să înveţe autonom pe parcursul întregii vieţi. Ei ar trebui, deci, să poată arăta în procesul de predare-învăţare, o angajare continuă a materiei de studiu cu conţinutul, pedagogia, inovaţia, cercetarea şi cu dimensiunile sociale şi culturale ale educaţiei. Formarea profesorului trebuie să se situeze la un nivel înalt şi să fie sprijinită de instituţiile unde profesorul este sau va fi angajat.

Profesorul are, de asemenea, un rol-cheie în pregătirea elevilor în a deveni cetăţeni ai Uniunii Europene. Astfel, ei trebuie să cunoască şi să respecte diferitele culturi şi în acelaşi timp să identifice valorile comune. Se acordă prioritate dezvoltării respectului reciproc şi recunoaşterii competenţelor şi calificărilor profesorilor între statele membre.

Profesorii nu pot acţiona singuri. Propria lor educaţie superioară trebuie susţinută de politici naţionale sau regionale, politici ce se referă la educaţia iniţială profesională şi la dezvoltarea profesională continuă, dar trebuie, de asemenea, încadrată într-un context mai larg al politicii educaţionale în general. Educaţia profesorilor are un impact deosebit asupra calităţii învăţării şi în consecinţă trebuie să fie parte a sistemelor naţionale sau regionale care se concentrează asupra îmbunătăţirii şi evaluării calităţii educaţiei.

Documentul propune principii comune europene, ce trebuie să fie percepute ca instrumente pentru sprijinirea dezvoltării politicilor privind educaţia profesorilor la nivel regional sau naţional.

Aceste principii comune europene sunt:

1. pregătire universitară - profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior sau echivalentul lor. Orice profesor trebuie să aibă posibilitatea de a-şi continua studiile până la cel mai înalt nivel pentru a-şi dezvolta competenţele profesionale şi a progresa în profesiunea sa. Educaţia profesorilor este multidisciplinară. În consecinţă, profesorii trebuie să deţină:

a. cunoştinţe specifice disciplinei/disciplinelor predate;
b. cunoştinţe pedagogice;
c. abilităţi şi competenţe necesare pentru a îndruma şi ajuta elevii
d. înţelegere a dimensiunii sociale şi culturale a educaţiei.

Profesorul răspunde nevoilor individuale ale elevilor într-un mod cuprinzător. Abilităţile practice şi educaţia ştiinţifică şi academică le dă profesorilor competenţa şi încrederea de a fi practicieni reflectivi care discern informaţia şi cunoştinţele.

2. profesie amplasată în contextul învăţării de-a lungul întregii vieţi - dezvoltarea profesională trebuie să continue pe toată durata carierei şi trebuie sprijinită şi încurajată de sisteme coerente la nivel naţional, regional, şi/sau local. Profesorii trebuie să contribuie la procesul prin care elevii lor vor deveni ei înşişi oameni care să înveţe singuri toată viaţa.
3. profesie mobilă - mobilitatea trebuie să fie o componentă centrală a programelor de educaţie iniţială şi continuă a profesorilor. Profesorii ar trebui să studieze sau să lucreze în alte ţări europene în scopul dezvoltării profesionale. Ţara gazdă le va recunoaşte statutul, iar ţara lor va recunoaşte şi aprecia participarea. Mobilitatea se referă atât la diferitele niveluri de educaţie, cât şi la alte profesii din cadrul sectorului educaţiei.
4. profesie bazată pe parteneriat - instituţiile care asigură formarea profesorilor ar trebui să lucreze în parteneriat cu şcoli, societăţi economice, întreprinderi industriale, furnizori de pregătire profesională.

Profesorii trebuie să facă dovada unei practici efective, dar să şi fie angajaţi în cercetarea şi inovaţia pedagogică actuală pentru a ţine pasul cu dezvoltarea continuă a societăţii. Ei trebuie să lucreze în organizaţii educaţionale care să reflecte practica lor şi a altora, care să colaboreze cu o gamă largă de grupuri comunitare şi de acţionari.

Aceste principii comune asigură atracţia şi statutul profesiei didactice. Ele recunosc rolul profesorilor ca agenţi cheie în dezvoltarea valorilor ce cuprind individul şi societatea. Profesorii trebuie să fie educaţi la standardele înalte, să se dezvolte continuu, să reflecteze asupra competenţelor lor şi să fie remuneraţi adecvat.

Acelaşi document enunţă şi competenţele cheie aferente profesiei didactice.

Predarea şi educaţia trebuie văzute în sensul lor cel mai larg. Ele se adaugă nu numai aspectelor economice, dar şi celor culturale ale societăţii.

Profesorii trebuie să poată să lucreze efectiv în trei arii care se suprapun:

1. să lucreze cu informaţia, tehnologia şi cunoaşterea - să poată să lucreze cu o varietate de tipuri de cunoaştere. Profesorii, prin educaţia lor, trebuie să aibă acces la cunoaştere, să analizeze, să reflecteze, să valideze şi să transmită cunoştinţele şi atunci când este necesar să facă uz de tehnologie. Măiestria lor pedagogică trebuie să le permită să menţină şi să susţină libertatea intelectuală, inovaţia şi creativitatea, folosirea TIC şi integrarea acestora în predare şi învăţare, prin îndrumarea şi sprijinirea elevilor în a găsi şi construi reţele de informare. Profesorii trebuie să cunoască foarte bine disciplina pe care o predau, abilităţile lor teoretice şi practice trebuie să le permită să înveţe din propria lor experienţă, dar să şi folosească o gamă largă de strategii de predare-învăţare concordante cu nevoile elevilor.
2. să lucreze cu elevi, colegi şi alţi parteneri în educaţie - Munca profesorilor se bazează pe valorile sociale şi pe instruirea fiecărui elev în parte. Ei trebuie să cunoască natura umană şi să aibă încredere în munca de echipă. Elevii trebuie trataţi ca indivizi separaţi şi ajutaţi să devină membri activi ai societăţii. Profesorii trebuie, de asemenea, să pregătească şi să dezvolte activităţi în colaborare pentru a îmbunătăţi inteligenţa colectivă a elevilor, ei trebuie să coopereze şi să colaboreze cu colegii lor pentru a-şi dezvolta propriul lor sistem de predare-învăţare.
3. să lucreze cu şi în societate - la nivel local, regional, naţional, european şi, mai larg, global - Profesorii contribuie la pregătirea elevilor pentru rolul lor de cetăţeni ai Uniunii Europene şi îi ajută pe elevi să înţeleagă importanţa învăţării pe parcursul întregii vieţi. Ei trebuie să promoveze mobilitatea şi cooperarea în Europa şi să încurajeze respectul şi înţelegerea interculturală, să cunoască contribuţia pe care educaţia o are în dezvoltarea coeziunii societăţilor şi să înţeleagă echilibrul dintre a respecta şi a fi conştient de diversitatea culturilor elevilor şi a identifica valori comune, să înţeleagă factorii care creează coeziunea şi excluderea în societate şi să cunoască dimensiunile etice ale societăţii. Profesorii trebuie să lucreze eficient cu comunitatea locală, cu parteneri, acţionari, părinţi, instituţii, grupuri reprezentative.

Munca profesorilor în toate aceste arii, trebuie să fie întărită de o pregătire profesională continuă, iar calificarea şi realizările lor trebuie înţelese prin prisma Cadrului European al Calificărilor.

Dezvoltarea competenţelor profesionale ar trebui văzută ca o pregătire profesională continuă. Nu toţi profesorii care au o formare profesională iniţială, ar fi de aşteptat să posede toate competenţele necesare. Totuşi, provocarea pentru liderii în educaţie este de a asigura ca astfel de competenţe să fie prezente la nivel colectiv, instituţional.

Pentru a implementa principiile comune europene, se fac următoarele recomandări celor responsabili de politicile la nivel naţional sau regional:

1. Profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior sau echivalentul acestora.
2. Programele de formare a profesorilor trebuie distribuite în toate cele 3 cicluri de învăţământ superior (conform procesului Bologna) pentru a le asigura locul în învăţământul superior european şi pentru a creşte oportunitatea de avansare şi mobilitate în cadrul profesiei.
3. Contribuţia în cercetare şi în rezolvarea problemelor practice care duc la dezvoltarea noilor cunoştinţe privind educaţia şi pregătirea profesională trebuie promovate.
4. Parteneriatele între instituţiile unde profesorii sunt angajaţi, industrie, cei ce asigură pregătirea profesională şi instituţiile de învăţământ superior, trebuie încurajate să sprijine pregătirea de înaltă calitate şi practica efectivă şi să dezvolte reţele de inovaţie la nivel local şi regional.
5. Strategiile de învăţare de-a lungul întregii vieţi prin resurse coerente şi adecvate, care să cuprindă activităţi de dezvoltare formale şi informale, sunt necesare pentru a asigura dezvoltarea profesională continuă a profesorilor. Aceste activităţi, care includ pregătirile de specialitate şi pedagogice, trebuie puse la dispoziţie pe întregul parcurs al carierei lor şi trebuie recunoscute în mod corespunzător.
6. Programele de formare profesională iniţială şi continuă trebuie să reflecte importanţa abordărilor interdisciplinare şi în colaborare pentru învăţare.

7. Proiectele de mobilitate pentru profesori trebuie facilitate şi promovate ca parte integrantă a programelor de formare profesională iniţială şi continuă.
8. Programele de pregătire profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice trebuie să asigure formarea de cunoştinţe şi dobândirea de experienţă în cooperarea europeană, pentru a le permite acestora să aprecieze şi să respecte diversitatea culturală şi să-i educe pe elevi pentru a deveni cetăţeni ai Uniunii Europene.
9. Oportunităţile pentru a studia limbile europene, inclusiv vocabularul de specialitate, pe parcursul formării iniţiale a profesorilor şi a programelor de formare profesională continuă, trebuie să fie disponibile şi promovate.
10. Trebuie acordată prioritate dezvoltării încrederii şi transparenţei mai mari a calificărilor profesorilor în Europa pentru a permite o recunoaştere reciprocă şi o mobilitate crescândă.

Ca urmare a misiunii încredinţate de Consiliul European de la Lisabona, Consiliul Educaţiei a adoptat, pe 12 februarie 2001 raportul privind obiectivele viitoare concrete pentru sistemele de educaţie şi formare. Consiliul European de la Stockholm a adoptat un raport în martie 2001. Consiliul European de la Barcelona a adoptat un program de lucru pentru realizarea acestor obiective până în 2010.

Miniştrii educaţiei au adoptat următoarele obiective concrete pentru următorii 10 ani:

 creşterea calităţii şi eficienţei sistemelor de educaţie şi formare din Uniunea Europeană;

 facilitarea accesului tuturor la educaţie şi formare;

 deschiderea sistemelor de educaţie şi formare către lume;

Aceste obiective generale au fost dezvoltate într-o serie de sub-obiective şi au fost constituite grupuri de lucru. Grupurile au fost înfiinţate cu scopul:

 de a face recomandări comisiei asupra implementării “metodei deschise de coordonare” în domenii prioritare, şi mai concret pentru a formula problemele cheie;

 a defini indicatori şi etaloane;

 a selecta şi a face schimb de bune practici;

 a iniţia un proces de analiză reciprocă;

 a face recomandări în urma raportului intermediar.

S-au înfiinţat grupuri de lucru, pe următoarele domenii de interes:

 cadre didactice şi formatori;

 competenţe fundamentale;

 tehnologia informaţiei şi comunicării;

 matematică şi ştiinţe;

 utilizarea eficientă a resurselor;

 mobilitate şi cooperare europeană;

 medii de învăţare deschise şi cetăţenie activă;

 sporirea atractivităţii activităţilor de învăţare;

 încurajarea învăţării limbilor străine.

Conform recomandărilor Bologna, curriculumul pentru formarea cadrelor didactice ar trebui să se bazeze pe rezultatele învăţării. Prin urmare, cunoştinţele şi competenţele specifice ştiinţelor educaţiei ar trebui să fie întotdeauna combinate cu cunoştinţele şi competenţele disciplinelor de specialitate şi incluse în curriculum, în conformitate cu Cartea verde cu privire la educaţia şi formarea cadrelor didactice în Europa şi cu propunerea de Principii europene comune pentru competenţele şi calificările cadrelor didactice (Comisia Europeană 2005).