Utilizarea TIC în procesul instructiv-educativ

1. Importanţa utilizării computerului în mileniul III. Cât este de necesar computerul în ziua de azi?

Trăim în mileniul informaţiei, iar prezenţa computerului şi a tehnologiei în viaţa noastră este deja un lucru firesc. Oricine are un PC mai mult sau mai puţin performant, iar interesul pentru tehnologia informaţiei creşte constant, odată cu dezvoltarea (exponenţială) a acesteia. Deoarece cantitatea de informaţie pe care trebuie să o acumuleze în şcoală a crescut semnificativ în ultimii ani (şi este în creştere), elevul din ziua de azi se orientează către utilizarea computerului ca un mijloc de informare şi de asistare în procesul de învăţare. Surse de informaţie precum Internetul şi programele educaţionale sunt din ce în ce mai folositoare, numărul de utilizatori ai Internet-ului şi solicităriile pentru soft educaţional aflându-se în ascensiune.

Este de remarcat faptul că Internetul este una dintre principalele surse de informare folosită în activitatea didactică, chiar dacă majoritatea declară că preferă metodele „clasice” de predare. În consecinţă, „calculatorul” a devenit o necesitate pentru elevi şi profesori deopotrivă, cei din urmă manifestând în ultima vreme o preocupare sporită.

 

Spus pe scurt, utilizarea computerului – fie el văzut ca o jucărie, instrument ajutător sau sursă de informare – este importantă într-o eră dominată de descoperiri şi progrese tehnologice, dar mai ales de nevoia de cunoaştere şi informare continuă în toate domeniile.

2.Instruirea asistată de calculator – mai avantajoasă decât metodele clasice de predare?

Însă care este avantajul IAC (instruirii asistate de calculator)? Există o sumedenie de metode didactice, împărţite în mai multe categorii, fiecare având un anumit rol bine definit în educarea elevului şi a formării deprinderilor de învăţare a acestuia. Întrucât elevul este în centrul instruirii, metoda aleasă de fiecare profesor trebuie să se axeze mai mult pe interesele celui care învaţă, sau cel puţin să realizeze un echilibru între stilul individual de învăţare şi logica disciplinei. Elevul trebuie să fie conştient de bagajul de informaţii pe care îl are şi să-şi îmbunătăţească capacitatea de a învăţa singur. IAC vine în ajutorul celor carora le lipsesc sau au deprinderi autodidacte scăzute.

Faţă de alte metode de predare, IAC este avantajoasă din mai multe puncte de vedere şi constituie un mijloc eficient de familiarizare a utilizatorului de orice vârsta cu un instrument necesar în activitatea profesională, socială, culturală din timpurile moderne. Iată câteva avantaje:

i) Uşurinţa în folosire şi obişnuinţa. Pentru a putea învăţa şi pentru a folosi aplicaţiile didactice pe calculator, elevul trebuie doar să ştie câteva lucruri de bază precum folosirea mouse-ului şi a tastaturii sau navigarea prin link-uri, unele programe necesitând în plus cunoaşterea unei limbi străine precum limba engleza.

ii) Permite organizarea şi sistematizarea rapidă a ideilor şi dezvoltă intuiţia. Bineînţeles, acest lucru depinde de conţinutul disciplinar şi de cât de bun este programul folosit. Învăţarea unui limbaj de programare este de tip relaţională (noţiuni care depind de altele şi aşa mai departe), deci în acest caz documentaţia folosită permite fixarea regulilor de sintaxă şi a celor specifice limbajului într-un timp mai scurt. Acest lucru se întâmplă şi în cazul învăţării prin metode de comunicare orală, însa avantajul îl constituie descoperirea soluţiei de către elev, într-un timp mai scurt.

iii) Menţin atenţia prin interactivitatea şi atractivitatea conţinutului multimedia şi oferă un mod vizual de reprezentare a problemelor şi a soluţiilor acestora. În cadrul disciplinei informatică, folosirea unei reprezentări vizuale a unui algoritm (ex.: problema comis-voiajorului) este des folosită.

Unele programe educative conţin mici teste (quiz-uri) la sfârşitul capitolelor sau a lecţiilor pentru recapitulare şi întărirea învăţării, pe care elevul le rezolvă individual, în ritmul propriu.

Principiile didactice care se aplică foarte bine în instruirea cu ajutorul calculatorului sunt principiul intuiţiei şi principiul legării teoriei de practică (mai ales pentru cei pragmatici) deşi unele programe pun mai mult aspectul pe teorie (de exemplu, softurile pentru matematică) ceea ce este natural în cadrul materiei pe care o prezintă.

De asemenea, softurile educaţionale oferă un suport motivaţional pentru elev, îl ajută să-şi găsească ariile de cunoaştere în care excelează.

Pentru ca învăţarea să fie eficientă, trebuie să ne preocupe un aspect foarte important în dezvoltarea intelectuală a elevului: atenţia. Din păcate, nu multe programe sau prezentări pun accent pe acest principiu al învăţării conştiente şi active. Elevul se poate plictisi uşor şi îşi poate pierde interesul pentru materie, mai ales la acele domenii de cunoaştere al căror conţinut curricular este predominant teoretic, în detrimentul aspectelor aplicative (matematica, fizica, chimia) şi poate fi uşor distras de jocuri, Internet sau alte programe. Însă chiar şi aceste programe pot fi create în aşa fel încât să sporească dorinţa de cunoaştere a elevului. Sau profesorii pot fi pregătiţi pentru a putea valorifica mai bine valenţele educative ale computerului şi aplicaţiilor acestuia.

3. Cum va influenţa tehnologia metodele de predare în viitor?

Cu siguranţă se va vedea un dinamism crescut în sfera soft-ului educaţional şi a tehnicilor de predare folosind calculatorul. Probabil că majoritatea şcoliilor vor beneficia de echipamentul şi resursele necesare pentru învăţare cu ajutorul computerului. Unele instiţutii vor fi mai dotate decat altele sau nu vor avea un soft foarte bun (până la urmă, soft-urile bune au şi un preţ piperat). Putem fi siguri însă că tehnologia nu va da înapoi şi nici metodele de predare, şi, deşi nu ştim exact ce va fi în viitor, cererea de programe de tip eLearning şi de soft educaţional va creşte.

Este limpede ca educatia viitorului trebuie sa tina pasul cu noile tehnologii. A pierde ritmul înseamna a avea un tineret pasiv, neimplicat în procesele transformarilor tehnologice. Un studiu realizat de Institutul pentru Economia Digitala (Instituto de la Economía Digital, ICEMD – ESIC) din Spania scoate în evidenta câteva macrotendinte în educatie pentru deceniile care vin. Scoala, educatia scolara, predarea, recunoastem sau nu, nu mai sunt ca acum o jumatate de secol. Sistemul analog de predare, ca si mentalitatea conventionala de acum 50 de ani, s-au modificat odata cu aparitia erei digitale. Introducerea tehnologiei IT în invatamânt a schimbat într-o oarecare masura fata scolii. Dar metodele de predare? Dar mentalitatea profesorilor? Acestea par sa fi ramas în urma, neadaptate înca la era digitala.

Cu alte cuvinte, sistemul educational în scoli a ramas în urma orizonturilor deschise de noile tehnologii. „S-a presupus ca introducerea computerelor în scoli va îmbunatati reusitele scolare si va modifica modul în care predau profesorii”, spune Larry Cuban, profesor la Stanford University. „Din pacate, niciunul dintre aceste lucruri nu s-a întâmplat”. Cum ar putea sa se modifice în viitor vechile metode de predare în scoala pentru ca elevii sa iasa din mediul academic mai bine pregatiti pentru provocarile noului secol? Iata cum se vede acest subiect din Europa.

 Nu sunt date foarte exacte de la noi, dar în SUA, de pilda, scolile publice detin cel putin un computer la 5 elevi, se cheltuiesc peste 3 miliarde de dolari pe an pentru continutul digital. Iar aproape trei sferturi din elevii de liceu spun ca folosesc cu regularitate smartphonurile si tabletele în clasa. Dar, în acelasi timp, scrie autorul unui studiu didactic, un munte de dovezi indica faptul ca profesorii îsi adapteaza cu mare greutate modul de predare, în ciuda masivului flux de noi tehnologii care ajunge în scoala. Predarea centrata pe elev, instruirea individuala ramân o exceptie de la regula.

Un studiu conceput de specialistii de la Institutul pentru Economia Digitala din Madrid, prezentat de publicatia spaniola ABC (preluat de Agerpres) se concentreaza si el pe situatia descrisa în media americana. Relatia elev-profesor în procesul educativ trebuie sa se modifice. Cum? Iata macrotendintele prognozate:

Elevi interesati

 Potrivit studiului, elevii au devenit constienti de capacitatile lor de la o vârsta frageda, nu mai sunt ca pe vremuri. „Se vad ca subiecti în actiune, nu ca simple obiecte pasive. De aceea, cer o formare personalizata, care sa alimenteze un tot mai accentuat spirit antreprenorial focalizat pe gasirea aspectelor preferate si în care sunt realmente buni, pentru a le transforma în viitoarea lor ocupatie de serviciu”. Ideea obtinerii unei diplome si nimic mai mult cade. Îi ia locul conjugarea cu viitoarea meserie.

Învatare orientata

 De ce? Pentru a fi, în final, mai angajati fata de viziunea companiei pentru care vor lucra. Filozofia marilor companii se transfera la colegii, unde formarea academica se completeaza cu învatarea orientata spre autocunoastere, pe realizarea personala si constientizare ca parte esentiala a programelor de formare.

Perfectionare perpetua

 Ideea ca „înveti cât esti la scoala si apoi îti vezi de viata” cade în noua filozofie educationala. Sau ca „înveti la scoala ca trebuie si nu-ti foloseste la nimic” va ramâne de domeniul trecutului. Noile generatii au alta viziune, ele fug de planurile de studiu rigide si „prefera un sistem flexibil si continuu de învatare, care se întinde de-a lungul întregii vieti, cu ritmul si intensitatea pe care fiecare le decide”. Aceasta atitudine capata si mai mult sens în contextul uimitorului progres digital, fata de care instrumentele si cunostintele tehnice cer o constanta reciclare.

Îndemânare tehnologica

 Programarea ar trebui sa devina materie obligatorie în scoli. Majoritatea scolilor de afaceri si a universitatilor de-abia acum au început sa întrevada importanta unui curent care si-a facut un stindard din cultura „tehnologiei autoconcepute”, adica fiecare sa programeze, sa-si creeze propriile aplicatii, sa înteleaga limbajul si sa-l foloseasca. Datorita acestei tendinte, tineri care de-abia au împlinit 20 de ani au creat cele mai puternice si importante afaceri ale momentului: Tumblr, Vimeo, Kickstarter etc.

Învatarea din jocuri

 Asa cum în ciclul prescolar învatarea se face prin activitati ludice (prin joc), tot asa se poate folosi dinamica jocului în medii scolare tocmai pentru a genera atitudini si actiuni vizând un scop determinat sau predeterminat. Daca tehnologia permite sa se adauge o latura atractiva unor procese de învatare, de ce sa nu se profite de ea? Scolile vor trebui sa încorporeze strategii inspirate de jocurile video în metodologiile lor pentru a promova principiul „facând si învatând”, ceea e cumva pe dos fata de vechile sau actualele metodologii.

Puterea multimii

 O tendinta care la noi înca nu se manifesta: colaborarea vazuta ca noul mod de a întelege viata si întreprinderea. Ideea se numeste „crowdfunding”, adica folosirea unor sume mici de bani de la un mare numar de persoane pentru finantarea unor afaceri în parteneriat. Fondurile se strâng prin intermediul retelelor de prieteni, familie si colegi, prin intermediul retelelor de socializare, Facebook, Twitter sau LikedIn, iar atragerea investitorilor si ideile de afaceri noi, tot pe aceste retele se realizeaza. În SUA aceasta metoda a prins atât de tare încât guvernul restrictioneaza prin lege „crowdfundingul”, aceasta finantare alternativa.

Agora

 Informatia a devenit un bun comun al „Cetatii” datorita aparitiei Internetului si noilor tehnologii. Nu mai este suficient sa ai cei mai buni profesori care sa te învete din carti, acum se cauta schimbul direct de experienta personala si profesionala. „Spatiul fizic al scolii de afaceri nu se mai limiteaza la clase. De fapt, acum ele devin locuri pentru a practica, a interactiona, a aprofunda, a testa produse si a risipi îndoieli. Deviza va fi în viitorul apropiat „a învata acasa, a practica în clasa”. Acestea sunt ideile, bune în teorie, dar ramâne de vazut cum se va adapta sistemul de învatamânt la noile realitati si deziderate.