Evaluarea formativă curentă este a bsolut necesară în cadrul cursurilor de formare a formatorilor oferind posibilitatea, atât formatorului cât şi cursantului: 

• să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor;

• să identifice lacunele şi cauzele lor;

• să regleze procesul de predare / învăţare.

Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresulului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării cursanţilor.

 

* Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă şi cu tipul probelor de evaluare care sunt precizate în standardul de pregătire profesională;

* Se evaluează numai competenţele din acest modul, evaluarea altor competenţe nefiind relevantă;

* O competenţă se evaluează o singură dată. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării;

* Cursanţii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul.

Tipuri de itemi. Algoritmul de elaborare a itemilor de evaluare

Proiectarea activtăţii de evaluare se realizează concomitent cu proiectarea demersului de predare-îvăţare şi în deplină concordanţă cu aceasta. Descriptorii de performanţă sunt utilizaţi pentru ealuarea şi aprecierea rezultatelor, prin toate formele sau probele de evaluare. Ei se pot adapta atât la conţinuturile de învăţare evaluate, cât şi la tipul de probă de evaluare administrată.

Descriptorii de performanţă verifică realizarea obiectivelor. Condiţiile de realizare a performanţi şi limitele sunt diferenţiate pe trei niveluri, corespunzătoare aprecierii cu calificative (suficient, bine, foarte bine) sau prin intermediul notelor. Cu alte cuvinte, calificativele menţionate prin descriptori, ca şi calificativul „insuficient” trebuie traduse prin termeni care să ghideze reglarea procesului de predare-învăţare.

      excelent – capacitate sau competenţă constituită stabil, capabilă de autodezvoltare;

      foarte bine – capacitate sau competenţă formată;

      bine – capacitate sau competenţă care necesită antrenament pentru consolidare;

      suficient – capacitate sau cmpetenţă aflată în curs de formare;

      insuficient – capacitate sau competenţă nerealizată.

Proba de evaluare este un instrument proiectat, administrat şi corectat de către formator.

Itemii de evaluare reprezintă elemente componente ale unei probe de evaluare.

În funcţie de felul răspunsurilor la întrebările puse, itemii pot fi:

a.       Itemi cu răspunsuri deschise (itemi subiectivi):

- răspunsurile sunt formulate în întregime de către cursanţi. Acest tip îngăduie fie itemi sub formă de redactare, în sensul că oferă posibilitateade a desfăşura o temă (tip eseu), fie itemi cu răspunsuri scurte, prin recursul la propoziţii sau fraze nu prea lungi. 

b.      Itemi cu răspunsuri închise (itemi obiectivi):

-          itemi tip „alegere multiplă” – prin care se oferă mai multe soluţii din care numai una este corectă;

-          itemi cu alegere duală „de tip adevărat – fals” – cele care se dau duoă variante de răspuns din care doar unul este corect;

-          itemi „pereche” – în care cursanţii sunt puşi să găsească noţiuni sau idei corelate cu cele prezentate în întrebări (se trasează prin intermediul unor săgeţi corespondenţa dintre noţiuni, idei etc. aflate pe două coloane).

c.       Itemi cu răspunsuri semideschise (itemi semiobiectivi) – în care cursantul este pus să completeze fraze sau idei începute de formator, pentru a definitiva anumite informaţii deja învăţate.

În elaborarea itemilor de evaluare se parcurg o serie de paşi:

v  se identifică scopul evaluării;

v  se identifică obiectivele evaluării;

v   se identifică etapa şi tipul de evaluare adecvat acesteia, în funcţie de obiectivele propuse;

v   se identifică conţinutul adecvat obiectivelor de evaluare şi pe cine evaluăm;

v  se selectează metoda, procedeul, tehnica şi instrumentul de evaluare;

v  se identifică normele sau criteriile de evaluare şi „pragul de reuşită”; pragul de reuşită reprezintă ceea ce se consideră a fi nivelul minimal de reuşită a unei sarcini date, fiind definit prin raport la un nivel de performanţă determinat ca acceptabil, la care se consideră că cel evaluat a atins un anumit obiectiv de conţinut;

v  se construiesc itemii sau probele.;

v  se reanalizează obiectivele evaluării şi se stabileşte corelaţia dintre itemi, obiective şi indicatori de performanţă;

v  se aplică probele (după ce ele au fost standardizate, în cazul acestei categorii de probe);

v  se analizează rezultatele şi se comunică celor în drept.

Evaluarea conţinuturilor şi a eficienţei programelor de formare

Evaluarea activităţilor de învăţare

Cel care învaţă trebuie să înţeleagă că evaluarea are scopul de a-l informa obiectiv asupra a ceea ce mai are de învăţat. Aşadar, evaluarea trebuie proiectată cu scopul judecării stadiului de dezvoltare a achiziţiilor individului, fiind o parte componentă a procesului de învăţare, chiar dacă este realizată de altcineva decât cel care este implicat în procesul de predare – învăţare. Aplicarea unei probe de evaluare trebuie să respecte regulile sale proprii şi reguli generale de aplicare, care presupun obiectivitate prin uniformitatea aplicării probei.

Interpretarea rezultatelor trebuie înţeleasă ca o parte componentă obligatorie a evaluării, şi ea se face, în funcţie de tipul de evaluare, în faţa celor evaluaţi, rezultatele trebuind să fie cât de repede posibil făcute publice atunci când se cere.

După interpretarea rezultatelor, acestea trebuie centralizate, pentru a putea trage concluzii cu privire la progresul individual al cursanţilor. Astfel,  există o curbă a randamentului fiecărui cursant care, în general, se poate stabili pentru anumite perioade. Rezultatele grupului pot fi de asemenea exprimate grafic, pentru a se constata atât progresul grupului cât şi eficenţa activităţii de formare. Nu este obligatoriu să facem notări pentru orice tip de evaluare şi oricum putem folosi mai multe posibilităţi de apreciere a rezultatelor.

Pentru a evalua adecvat activitatea de învăţare a cursanţilor trebie să avem în vedere următoarele aspecte:

                  Ce evaluăm?

Ø  Cunoştinţe, aptitudini, deprinderi, atitudini;

Ø  Atingerea obiectivelor legate de un anumit conţinut;

Ø  Peformanţele celui evaluat;

Ø  Modul în care au fost atinse obiectivele propuse de către formator;

Ø  Modul în care au fost atinse obiectivele propuse de către cel instruit;

Ø  Eficienţa conţinuturilor transmise, a metodelor şi strategiilor utilizate, a organizării procesului de învăţare şi a serviciilor pe care le oferă programul de formare;

Ø  Rezultatul (produsul) obţinut în urma programlui, stagiului sau activităţii de formare.

      De ce evaluăm?

Ø  Pentru îmbunătăţirea performanţelor celor evaluaţi;

Ø  Pentru îmbunătăţirea performanţelor instrumentelor de evaluare;

Ø  Pentru îmbunătăţirea metodelor, mijloacelor şi strategiilor de evaluare;

Ø  Pentru realizarea de selecţii;

Ø  Pentru corectarea performanţelor;

Ø  Pentru autocontrolul propriilor capacităţi de predare;

Ø  Pentru identificarea deficienţelor sau disfuncţionalităţilor la nivelul organizării activităţii;

Ø  Pentru optimizarea conţinuturilor;

      Pe cine evaluăm?

Ø  Cursanţii luaţi individual;

Ø  Cursanţii luaţi în raport cu grupul din care fac parte;

Ø  Un grup sau un lot de indivizi grupaţi după un criteriu anume;

Ø  Un eşantion;

      Când evaluăm?

Ø  La începutul unui proces (evaluarea iniţială);

Ø  În timpul procesului (evaluare continuă sau formativă);

Ø  La sfârşitul unui proces sau al unei etape (evaluare sumativă sau finală);

      Cum evaluăm?

Ø  Prin ce metode?

Ø  Cu ce tehnici şi procedee?

Ø  Cu ce instrumente? 

      Cui foloseşe evaluarea?

Ø  Celor evaluaţi;

Ø  Evaluatorului;

Ø  Factorilor de decizie;

Ø  Celor care fac un anumit tip de selecţie (angajări).

Evaluarea adecvată a activităţilor de învăţare pe care le-a parcurs grupul de învăţare trebuie să fie una nestandardizată, deoarece aces tip de evaluare permite aprecierii individuale a fiecărui cursant. O evaluare de acest tip este mai mult formativă decât sumativă deoarece include atât aprecierea şi măsurarea competenţelor dobândite în cadrul activităţilor formative, cât şi satisfacerea motivaţiei şi a prevenirea erorilor sau dificultăţilor cu care s-au confruntat aceştia.  Metodele specifice acestui mod de evaluare includ alcătuirea şi evaluarea unui portofoliu, învăţarea în colaborare şi întocmirea unor  proiecte de grup, precum şi aşa-numitele contracte de învăţare prin care cursanţii se agajează în atingerea unor obiective pe termen lung în care să-şi pună în valoare cele învăţate, demonstrând dobândirea unor competenţe în mod practic.

Evaluarea activităţilor de învăţare prin adecvarea cnţinuturilor la caracteristicile grupului ţintă trebuie să vizeze câteva obiective:

·                     Să evalueze activităţile de învăţare în privinţa adecvării conţinuturilor la caracteristicile grupului de cursanţi;

• Să evalueze activităţile de învăţare în privinţa adecvării la grupul ţintă, în funcţie de nivelul, forma şi tipul de activitate desfăşurată;
• Să evalueze activităţile de învăţare în privinţa adecvării conţinuturilor, metodologiei şi auxiliarelor la obiectivele stabilite;
• Să evalueze adecvarea instrumentelor de evaluare la caracteristicile cursanţilor şi ale activităţilor de învăţare;
• Să identifice modalităţile de optimizare a activităţii în urma evaluării;
• Să elaboreze şi să aplice instrumente de analiză a satisfacţiei beneficiarilor  faţă de oferta educaţională.

      Pentru a determina eficienţa activităţilor de învăţare propunem completarea unei scale de evaluare a expeienţei de învăţare mediată (Programul de cercetare cognitivă a Universităţii din Witwatersrand, 2002).  Această scală cuprinde o serie de activităţi de mediere care pot apare încadrul grupului de formare. Activităţile sunt grupate în zece secţiuni potrivit criteriilor învăţării mediate. Scala oferă posibilitatea evaluării calităţii actului de mediere în învăţare a unui grup de formare

Evaluarea eficienţei programelor de formare

Aspectele privind evaluarea eficienţei programelor de formare pleacă de la analiza următoarelor aspecte:

A.    Adecvarea conţinuturilor la obiectivele stabilite;

B.     Adecvarea conţinuturilor la specificul grupului ţintă în funcţie de nivelul, forma şi tipul de activitate desfăşurată;

C.     Adecvarea conţinuturilor la metodologia şi auxiliarele disponibile;

D.    Adecvarea instrumentelor de evaluare la caracteristicile celor instruiţi şi ale activităţilor de învăţare;

E.     Identificarea modalităţilor de optimizare a activităţii în urma evaluării;

 

F.      Elaborarea şi aplicarea instrumentelor de analiză a satisfacţiei beneficiarilor  faţă de oferta educaţională.