Evaluarea programelor de formare continuă a cadrelor didactice comportă mai multe etape, printre care se regăsesc:

1. Evaluarea conţinutului şi a activităţilor de formare, pe cele două dimensiuni

• dimensiunea teoretică;
• dimensiune practică, aplicativă;

2. Evaluarea activităţii beneficiarului în cadrul cursului de formare prin

• identificarea unor detalii asupra modului în care a fost pregătită participarea beneficiarului la cursul de formare;
• descrierea propriei activităţi avute în perioada stagiului;

3. Evaluarea satisfacerii nevoilor beneficiarului raportate la obiectivele activităţii
   • analiza modului în care activitatea de formare a răspuns unor nevoi de dezvoltare profesională ca viitor formator;
   • stabilirea obiectivelor proprii stabilite înaintea începerii activităţii de formare;
   • analiza gradului de îndeplinire a obiectivelor realizate după efectuarea stagiului;
   • integrarea competenţelor dobândite la curs în activitatea profesională curentă;
   • analiza contribuţiei stagiului la dezvoltarea competenţelor de management şi self-management;
   • identificarea metodelor şi tehnicilor de învăţare şi evaluare dobândite în urma stagiului de formare
4. Analiza succeselor şi a dificultăţilor în cadrul activităţilor de formare
   • stabilirea unui chestionar de evaluare a succeselor şi dificultăţilor în cadrul programului de formare;
   • interpretarea rezultatelor;
   • analiza profilului de feed-back.

Metodele de consultare a cursanţilor pentru a identifica succesele şi dificultăţile de formare sunt:

• Interviuri. Persoanele intervievate răspund individual în baza unei arii de interes. Rezultatele trebuie înregistrate printr-un sistem bine organizat pentru a fi apoi centralizate şi interpretate.
• Cartonaşe sau bileţele. Li se va cere cursanţilor să noteze pe cartonaşe lucrurile considerate importante în cadrul cursului de formare. Fiecare cartonaş se lipeşte pe un panou sau perete. Odată scrise toate cartonaşele, grupul le organizează pe teme pentru a stabili zonele prioritare care necesită o atenţie deosebită.
• Focus grupuri. Discuţii nestructurate cu grupul de cursanţi. Este vitală prezenţa unui facilitator cu experienţă, care să imprime discuţiei o direcţie clară şi să ofere tuturor ocazia de a-şi exprima fiecare opiniile. Subiectul de discuţie trebuie să fie foarte clar şi concluziile verificate cu întregul grup pentru a asigura o înţelegere exactă a opiniei consensuale.
• Chestionar. Trebuie să conţină întrebări astfel încât fiecare persoană să poată scrie răspunsurile. Este nevoie să se decidă grupul ţintă al chestionarului şi modul de colectare a răspunsurilor. Întrebările din chestionar trebuie să fie bine formulate.
• Arborele cu probleme. O astfel de analiză implică identificarea problemelor majore şi stabilirea relaţiilor cauză-efect dintre aceste probleme. Scopul principal al analizei este acela de a verifica dacă fiecare „cauză primară” a fost corect identificată şi dacă fiecare intervenţie planificată înlătură respectivele cauze. Dacă analiza problemelor este clară şi coerentă, atunci va crea o fundaţie solidă pe baza căreia se va stabili un set de obiective relevante şi bine focalizate care vor conduce la realizarea unei strategii coerente.

Principalul instrument utilizat în analiza problemelor este „Arborele-probleme/cu probleme”. Se începe printr-un exerciţiu de brainstorming concretizat prin formularea unor enunţuri negative despre situaţia analizată. Exerciţiul generează cele mai bune rezultate dacă este efectuat cu grupuri reprezentative ale părţilor interesate de maximum 25 de persoane. Enunţurile, clar formulate, se scriu pe câte un cartonaş. Prin brainstorming se urmăreşte simpla formulare de idei – trebuie acceptate toate sugestiile, fără să fie judecate şi criticate. În timpul discuţiilor se va identifica o problemă centrală, agreată de comun acord – una dintre problemele legate de cele mai negative enunţuri.

Cartonaşele se aranjează după cum urmează:

• sub problema centrală dacă este vorba despre o cauză şi
• deasupra problemei centrale dacă este vorba despre un efect.

    Cartonaşele pot fi dispuse într-un lanţ de tip cauză – efect cu ajutorul întrebărilor „de ce se întâmplă acest lucru?” şi „ce se întâmplă ca o consecinţă a acestui lucru?”. Se vor adăuga cartonaşe noi dacă este nevoie. Se vor pune într-o parte a arborelui cu probleme enunţurile neclar formulate ale problemelor şi „constrângerile”. Vor fi luate în calcul mai târziu, în momentul evaluării riscurilor, stabilirii previziunilor şi pre-condiţiilor necesare. Se verifică poziţia fiecărui cartonaş începând din vârful arborelui şi continuând spre baza arborelui pentru a vă asigura de logica şi coerenţa lanţurilor cauză – efect. Arborele – problemă reprezintă o imagine vizuală a situaţiei analizate şi ajută la focalizarea intervenţiilor planificate şi la clarificarea obiectivelor.

Revizuirea programelor de formare necesită parcugerea paşilor următori:

• Revizuirea obiectivelor, conţinuturilor, metodologiilor de formare, modul de pregătire şi de organizare a activităţilor de formare în funcţie de rezultatele evaluării;
• Aplicarea sistemelor şi procedurilor de asigurare a calităţii care să includă principii, criterii şi indicatori proprii pentru acestea.

În raportul privind programul de formare trebuie să fie incluse următoarele aspecte:

• tema sesiunii de formare
• locul de desfăşurare şi data
• obiectiv general
• obiective specifice
• echipa de formatori
• grupul ţintă şi număr de participanţi
• context (scop şi rezultate aşteptate)
• calitatea sesiunii de formare
• interacţiunea în grupul de lucru
• prezenţa şi respectarea agedei de lucru
• atingerea rezultatelor aşteptate
• evaluarea sesiunii de formare satisfacţia participanţilor, se va realiza pe baza chestionarelor de evaluare completate de participanţi la sfârşitul sesiunii de formare
• concluzii şi recomandări.

La finalul raportului vor fi anexate centralizatoarele ce vor cuprinde chestionarele de evaluare completate de participanţi, lista de prezenţă şi agenda de lucru.